Poate fi găsită religia adevărată?

RONALD, despre care vorbea articolul precedent, considera că era preferabil să renunţe la căutarea unei religii care să-i procure ajutorul practic şi îndrumarea de care avea nevoie. Totuşi el a hotărît să îşi mai ofere încă o singură şansă. „Dacă există într-adevăr un Dumnezeu, ne spune el astăzi, voiam ca el să ştie că îl căutasem cu toată sinceritatea.“ De aceea, într-o noapte el s-a rugat astfel: „Dacă eşti într-adevăr un Dumnezeu iubitor, găseşte-mă, fiindcă te-am căutat ani la rînd fără nici un rezultat.“

Cîteva zile mai tîrziu, Ronald a trebuit să lucreze la serviciu cu o Martoră a lui Iehova căreia a început să-i pună întrebări privitoare la Biblie. Răspunsurile date de ea i-au trezit curiozitatea. În curînd el a început să studieze cu regularitate Biblia şi să participe la întrunirile congregaţiei locale a Martorilor lui Iehova.

Şase luni mai tîrziu Ronald era convins că el aflase o religie care îi dădea energia necesară pentru a-şi transforma viaţa într-un mod eficient. După trei ani de la asocierea sa cu Martorii lui Iehova, el a explicat într-o scrisoare adresată revistei Turnul de veghere unele foloase pe care le-a obţinut datorită acestei asocieri.

Dispariţia „instinctului de-a ucide“

Ronald scrie: „Primul folos pe care mi l-a adus adevărul [învăţătura biblică] a fost acela că am ajuns să îmi stăpînesc mai bine temperamentul. Practicam de multă vreme artele marţiale. (. . .) Mă antrenam şase pînă la opt ore pe zi, urmărind să dezvolt instinctul de a ucide.“

Dar lupta şi uciderea nu sînt căi raţionale de rezolvare a conflictelor cu semenii noştri. O religie utilă este deci o religie care acţionează în vederea păcii. Biblia spune la Romani 12:18: „Fiţi paşnici cu toţi oamenii.“ Martorii lui Iehova nu-şi antrenează corpul pentru luptă, nici nu caută să-şi asigure securitatea învăţînd să mînuiască armele de foc. Ei sînt cunoscuţi în întreaga lume prin atitudinea paşnică şi neutră pe care o adoptă în timp de război.

Impresionată de forţa sau potenţialul care se află în spatele acestei religii, o călugăriţă romano-catolică a scris într-o revistă religioasă italiană: „Cît de diferită ar fi lumea dacă într-o dimineaţă ne-am trezi din somn cu decizia fermă, după exemplul Martorilor lui Iehova, de-a nu mai lua niciodată armele!“

Această atitudine paşnică a Martorilor lui Iehova a contribuit la formarea unei fraternităţi mondiale de peste trei milioane de oameni, în 208 ţări. Ei se tratează unii pe alţii cu adevărat prieteneşte, indiferent de naţionalitate, rasă ori rang social. În lumea ostilă în care trăim, această atitudine este deosebit de preţioasă, mai ales atunci cînd cineva are nevoie de ajutor. Eva, o tînără suedeză care este Martoră a lui Iehova, a avut această experienţă.

Cu ocazia unei călătorii în Grecia, Eva s-a îmbolnăvit de meningită. În stare de inconştienţă, avînd septicemie şi hemoragie internă, a fost internată de urgenţă într-un spital din Atena, oraş în care ea nu cunoştea pe nimeni. Tatăl ei a fost informat prin telefon cu privire la această situaţie. El a apelat la un bătrîn din congregaţia locală a Martorilor lui Iehova iar acesta le-a telefonat unor Martori din Atena pe care îi cunoştea. Astfel, nişte fraţi de credinţă greci, pe care Eva nu-i mai văzuse niciodată pînă atunci, au vizitat-o numaidecît.

Această întîmplare ne aduce aminte de o ilustrare pe care a utilizat-o apostolul Pavel pentru a arăta că unitatea şi compasiunea merg mînă în mînă. În 1 Corinteni 12:25, 26 citim: „Să nu existe nici o dezbinare în corp, ci (. . .) membrele lui să aibă în egală măsură grijă unele faţă de altele. Şi dacă un membru suferă, toate celelalte membre suferă împreună cu el.“

Acest lucru l-a experimentat şi Eva în Grecia. Timp de aproape trei săptămîni, noii ei prieteni nu au lăsat-o singură. Ea s-a restabilit şi s-a reîntors acasă. Ea declară: „Am simţit cu adevărat foloasele pe care le aduce o fraternitate afectuoasă.“

Renunţarea la cîştiguri suplimentare

Să revenim la scrisoarea lui Ronald. După ce ne-a explicat cum noua lui credinţă l-a ajutat să se stăpînească, să se elibereze de „instinctul de-a ucide“ şi să devină mai paşnic, el a abordat problema muncii şi a banilor, arătînd că învăţătura biblică l-a ajutat să adopte un punct de vedere echilibrat în acest domeniu. „Eram cel mai bun operator din întreprindere, declară Ronald, şi făceam ore suplimentare, fapt care mă determina să-mi neglijez familia şi prietenii. Mai bine de şapte ani am lucrat şi noaptea. Urmăream tot mereu să obţin cîştiguri suplimentare.“

Această dorinţă de-a avea cîştiguri suplimentare se poate dovedi cu timpul dăunătoare, ba chiar fatală. „Pentru unii, banii reprezintă siguranţă, pentru alţii putere. Pentru o altă categorie ei înseamnă posibilitatea de-a cumpăra dragoste, iar pentru o a patra categorie ei reprezintă competiţie şi victorie“, spune psihiatrul Jay Rohrlich, ai cărui clienţi sînt în majoritate cadre superioare financiare din Wall Street, New York.

Comentînd această declaraţie, revista Science Digest, spune: „Credinţa potrivit căreia banii pot procura toate aceste lucruri (. . .) are adeseori drept consecinţă impotenţă insomnie, crize cardiace şi probleme cu partenerul de căsătorie sau cu copiii.“ Sfatul Bibliei este următorul: „Modul vostru de viaţă să fie liber de iubirea de bani.“ Ronald a aplicat acest sfat şi a constatat că este foarte folositor. — Evrei 13:5.

Punctul de vedere corect cu privire la muncă

Setea de bani îi îndeamnă adeseori pe oameni să urce cu orice preţ scara socială. Faptul acesta poate provoca grave tensiuni nervoase şi conflicte afective, putîndu-i împinge la sinucidere chiar şi pe unii dintre cei mai rezistenţi oameni. Într-un interviu luat de revista U.S.News & World Report doctorului Douglas LaBier în legătură cu relaţia existentă între carieră şi problemele afective, dr. LaBier a relatat cazul „unui bărbat care, într-o dimineaţă, sosind la locul său de muncă, a constatat că biroul îi fusese mutat din locul său. Şocat de lucrul acesta, omul s-a urcat pe acoperişul imobilului întreprinderii în care lucra şi s-a aruncat în gol.“

„Este necesară“, declară doctorul LaBier, „o viaţă mai bogată şi mai deschisă, care să nu graviteze, exclusiv în jurul unei cariere profesionale. Cei care doresc să ducă o viaţă mai echilibrată trebuie să aibă o alimentaţie corectă, să se odihnească suficient şi să facă exerciţii fizice. În plus, mai este necesar ca ei să consacre mai mult timp familiei lor şi să cultive aptitudini care să nu fie legate direct de munca lor şi care să le procure plăcere.“

Datorită Bibliei, Martorii lui Iehova învaţă să fie echilibraţi cu privire la modul în care privesc munca şi banii. Ecleziast 4:4, 6 vorbeşte despre munca aspră care implică „rivalitate a unuia contra altuia“, şi spune: „Mai bine este o mînă plină de odihnă, decît două mîini pline de muncă aspră şi de alergare după vînt.“ Ronald a recunoscut înţelepciunea practică a acestor cuvinte. El a început să lucreze mai puţin, ca să poată consacra mai mult timp intereselor spirituale, precum şi familiei şi prietenilor.

O viaţă de familie mai fericită

Ronald spune apoi în scrisoarea sa că sfaturile biblice cu privire la căsătorie şi la viaţa de familie i-au ajutat să trateze cu mai multă înţelepciune problemele familiale. Într-o epocă în care, în numeroase ţări, viaţa de familie pare că se destramă, aceste sfaturi sînt cu adevărat utile. În naţiunile industrializate există mai puţine căsătorii, mai multe divorţuri şi o rată în descreştere a natalităţii.

Această tendinţă este alarmantă, întrucît familia este mediul în care sînt satisfăcute unele dintre nevoile cele mai elementare ale omului. Într-un sondaj organizat de Sydney Morning Herald, cotidian australian, 2 000 de persoane au fost întrebate ce anume le procură cea mai mare satisfacţie: munca, familia, prietenii, activităţile din timpul liber, bunurile materiale sau religia. O majoritate covîrşitoare a celor interogaţi au pus pe primul loc „familia“.

Martorii lui Iehova sînt interesaţi să menţină întotdeauna puternice legături de familie, de aceea în cursul ultimilor cinci ani cele două periodice ale lor — Turnul de veghere şi Treziţi-vă! (care totalizează un tiraj de 22 milioane de exemplare în peste 100 de limbi) — au publicat peste 60 de articole de interes practic şi care tratează diverse aspecte ale vieţii de familie. Fără îndoială, o religie ale cărei învăţături sînt fundamentate pe Biblie şi care îi ajută pe oameni să aibă grijă de familia lor într-un mod plin de înţelepciune şi de iubire are o imensă valoare practică.

El a găsit răspuns la ‘marea întrebare’

Ronald îşi încheie scrisoarea prin aceste cuvinte: „Există un lucru care îmi vine adeseori în minte atunci cînd citesc ziarul, cînd ascult ştirile, cînd discut cu colegii de muncă sau cînd le împărtăşesc altora credinţa mea. Datorită faptului că sînt Martor al lui Iehova, posed răspunsul la una dintre cele mai mari întrebări pe care şi le pun oamenii din lumea întreagă: De ce atîta criminalitate, violenţă, război, imoralitate sexuală, boli, agitaţie, fără să mai vorbim de toate problemele vieţii cotidiene? Cînd am înţeles că acest sistem şi problemele lui nu sînt decît temporare, mi s-a luat de pe umeri o adevărată povară.“

Biblia dezvăluie ce se ascunde îndărătul grelei situaţii în care se află lumea de azi. Ea explică de ce scopul iniţial al Creatorului de a face din acest pămînt o locuinţă paradiziacă pentru om nu s-a realizat pînă acum. Ea explică modul în care Dumnezeu va înlătura de pe pămînt orice influenţă rea şi va întemeia un paradis în care oamenii se vor bucura pentru totdeauna. — 2 Petru 3:9–13.

Pentru ca o religie să aibă valoare practică, ea trebuie să dea roade bune, ea trebuie să „producă“ oameni mai buni. Ea trebuie să fie în măsură să explice de ce lucrurile sînt aşa cum se prezintă ele astăzi pe pămînt. Ea ar trebui să trezească în mintea şi inima oamenilor o speranţă sigură de viitor. O asemenea religie căuta Ronald, şi a găsit-o. Vă stă încă în faţă aceeaşi posibilitate. — Matei 7:17–20.

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Creştinii adevăraţi se tratează unii pe alţii cu adevărat prieteneşte