Ştiri şi semnificaţia lor

Tolerarea păcatului nu este o virtute

Potrivit unui cotidian din California, The Fresno Bee, Michael J. McManus, redactor al rubricii de religie, a ţinut o cuvîntare în faţa conducătorilor religioşi, acuzîndu-i că au contribuit la destrămarea familiei americane. El a remarcat că, în 1985, în Statele Unite au fost 1,2 milioane de divorţuri, s-au născut 750 000 de copii nelegitimi, iar 2,2 milioane de cupluri trăiau fără să fie căsătorite.

McManus a arătat că, în loc să apere cu fermitate normele morale biblice care îndeamnă la fidelitate în căsnicie, Biserica a adoptat o poziţie pasivă cu privire la aceste probleme, pentru a evita ca lăcaşurile lor de închinare să se golească şi mai mult. El a citat ca exemplu o recentă propunere conform căreia „Biserica episcopală ar putea să nu mai condamne cuplurile care trăiesc împreună fără să fie căsătorite“.

Aceste concepţii moderniste cu privire la relaţiile sexuale şi la căsătorie sînt diametral opuse învăţăturilor Bibliei. Apostolul creştin Pavel a spus: „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul să fie nepătat“ (Evrei 13:4). Cînd fariseii l-au întrebat pe Isus cu privire la divorţ, el le-a răspuns: „Omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne.“ Apoi, el a adăugat: „Oricine divorţează de soţie, cu excepţia motivului de fornicaţie, şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter.“ — Matei 19:4, 5, 9.

Reflectînd la propunerea ca biserica să fie mai indulgentă cu privire la normele morale, McManus a spus: „Biserica episcopală a ajuns să considere toleranţa drept cea mai înaltă virtute. Totuşi, Isus nu a zis niciodată că tolerează păcatul. El însuşi a condamnat păcatul.“ Cei care au cunoştinţă biblică împărtăşesc această opinie.

O dovadă incontestabilă

Jurnalistul Pete McMartin de la Vancouver Sun, un cotidian din Canada, a remarcat că „după ani de agnosticism sceptic şi plin de mîndrie, oamenii de ştiinţă au început să acorde o nouă atenţie problemei existenţei lui Dumnezeu“. Deşi ştiinţa şi religia sînt în conflict de multe secole, „acum lucrurile nu mai stau aşa“, spune Wasley Krogdahl, fost profesor de astronomie şi fizică la universitatea Kentucky. El adaugă: „Cosmologia a explicat că universul a avut un început, ceea ce implică existenţa unui creator.“ — The State Journal-Register, Springfield (Illinois).

Cel puţin unii savanţi iau din nou în discuţie originea universului. Motivul? „Acum universul e mult mai bine cunoscut decît era cu cincizeci de ani în urmă“, explică astronomul Krogdahl. Pe parcursul ultimilor 25 de ani, fabricarea de instrumente mai sensibile a dus la descoperirea quasarilor, a stelelor cu neutroni şi a pulsarilor. Wasley Krogdahl recunoaşte că, cu cît cresc cunoştinţele noastre despre univers, cu atît avem mai multe dovezi despre existenţa lui Dumnezeu. Aceste dovezi, adaugă el, „distrug argumentele pe care se sprijină ateii“.

Totuşi, au fost necesari ani de zile pentru ca minţile oamenilor de ştiinţă să accepte, după studii şi cercetări minuţioase, ceea ce persoanele care cercetează Biblia ştiu de multe secole. „Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de el“ (Romani 1:20, Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, tradusă de Cornilescu). Altfel spus, dovada incontestabilă a existenţei lui Dumnezeu a existat întotdeauna.

Un nume „şocant“?

Conform periodicului catolic Comnuovi tempi, trebuie urmată recomandarea făcută privitor la numele divin. Acesta nu ar trebui să fie pronunţat; el ar putea eventual să fie scris cu cele patru litere YHWH, dar trebuie citit „Domnul“. Aceasta este reacţia la o petiţie prezentată de „Asociaţia Prieteniei Iudeo-Creştine“ al cărei sediu se află la Roma. Această petiţie, care a fost semnată de comun acord de către teologi şi cărturari eminenţi, atît catolici cît şi evrei, cere „editorilor şi personalului redacţiilor cotidienelor“, să nu folosească numele „Yahveh“, deoarece „el este şocant pentru evreii“ care consideră că numele lui Dumnezeu nu trebuie să fie pronunţat. Asociaţia menţionează că această cerere se sprijină pe o „foarte veche tradiţie evreiască respectată neîntrerupt“ pînă în zilele noastre.

Trebuie oare însă creştinii să se lase conduşi de tradiţia evreiască? Ar fi oare corect ca ei să respingă numele lui Dumnezeu abţinîndu-se de la pronunţarea lui? Conform Bibliei, Dumnezeu vrea ca toţi să ştie că el „al cărui nume este Iehova“ este Cel Preaînalt (Psalm 83:18; Ezechiel 38:23; Maleahi 3:16). În privinţa aceasta Isus a fost exemplu. El nu a urmat tradiţia iudaică religioasă care „a făcut fără efect Cuvîntul lui Dumnezeu“, ci, dimpotrivă, el şi-a învăţat discipolii să se roage astfel: „Să fie sfinţit numele tău“ (Matei 6:9; 15:6). Şi, numai cu cîteva oare înaintea morţii sale de jertfă, el a spus într-o rugăciune: „Eu le-am făcut cunoscut numele tău [discipolilor mei] şi îl voi face cunoscut.“ — Ioan 17:26.