Un vis ne dezvăluie că timpul este foarte înaintat

IEHOVA este (. . .) viul Dumnezeu şi Regele pe timp indefinit“ (Ieremia 10:10). El niciodată nu a renunţat la autoritatea sa asupra universului, fapt pe care Regele Nabucodonosor din Babilonul antic nu l-a recunoscut. Pentru a-l face pe acest rege păgîn să înţeleagă mai bine că „Cel Preaînalt este Stăpînitor în regatul oamenilor“, Dumnezeu l-a făcut să aibă un vis şi i-a dat slujitorului său Daniel puterea de a-l interpreta. — Daniel 4:17, 18.

În acest vis a apărut un copac uriaş. „Înălţimea lui atinse în final cerurile, şi el era vizibil pînă la extremitatea întregului pămînt.“ La ordinul lui Dumnezeu copacul a fost doborît, dar butucul a fost legat cu legături de fier şi de aramă. Acestea trebuiau să rămînă pînă ce aveau să treacă peste acel butuc „şapte timpuri“, după care copacul putea creşte din nou. — Daniel 4:10–17.

„Copacul pe care l-ai văzut“, i-a explicat Daniel, „eşti tu, o, rege, (. . .) şi guvernarea ta.“ Nabucodonosor trebuia să fie „doborît“. El trebuia să-şi piardă regatul, şi chiar sănătatea mintală, fiind condamnat să rătăcească pe cîmp ca o fiară sălbatică „şapte timpuri“. Numai după expirarea acestora, legăturile simbolice urmau să fie înlăturate şi regele trebuia să-şi recapete atît sănătatea mintală cît şi tronul. — Daniel 4:20–27.

Prezicerea era exactă: „Toate acestea i s-au întîmplat lui Nabucodonosor, regele“ (Daniel 4:28). Un lexicon (Lexicon Linguae Aramaicae Veteris Testamenti) spune că cele „şapte timpuri“ din visul lui Nabucodonosor reprezentau şapte ani literali. Dat fiind că Nabucodonosor a domnit 43 de ani, aceasta este o concluzie raţională (624—581 î.e.n.).

Ce semnificaţie are lucrul acesta pentru noi?

Iehova şi-a exercitat întotdeauna suveranitatea universală aşa cum a considerat de cuviinţă. Pentru un timp el şi-a exercitat-o pe pămînt prin intermediul naţiunii Israel, astfel că despre conducătorii ei pămînteşti se spunea, pe bună dreptate, că ei ‘stăteau pe tronul lui Iehova’ (1 Cronici 29:23). Însă cînd Israel a devenit apostat, Iehova a permis ca dinastia regilor descendenţi ai regelui David, să fie răsturnată.

Era deci foarte potrivit ca, la puţin timp după aceea, Dumnezeu să-i dea de înţeles regelui Nabucodonosor — chiar aceluia căruia îi permisese să distrugă regatul său prefigurativ — că, în nici un caz, suveranitatea legitimă a lui Dumnezeu nu luase sfîrşit. Acest rege şi toate naţiunile păgîne care aveau, după aceea, să calce în picioare regatul reprezentativ al lui Dumnezeu, trebuiau să înţeleagă clar că această stare de lucruri nu era decît temporară!

Astfel, momentul în care a fost dat visul, persoana căreia i-a fost dat şi tema pe care el o scotea în evidenţă, adică suveranitatea divină, toate acestea demonstrează că semnificaţia acestui vis depăşea cu mult sensul pe care îl avea pentru Nabucodonosor. Aceste trei particularităţi sugerează că, asemenea unui copac doborît şi legat, stăpînirea divină, aşa cum fusese reprezentată în Ierusalimul pe atunci distrus, nu avea să fie reinstaurată înainte de sfîrşitul celor „şapte timpuri“, cînd aceste legături restrictive aveau să fie înlăturate. La acel timp, Stăpînitorul reprezentant al lui Dumnezeu „cel mai umil dintre oameni“ — aceasta fiind o aluzie la promisul Mesia — avea să fie instaurat în Regatul său. Cît despre epoca în care Dumnezeu va împlini aceste lucruri, discipolii lui Isus au cerut un semn pentru a o recunoaşte. — Daniel 4:17; Matei 24:3.

Există şi alte indicii pe baza cărora se poate susţine în mod corect că aplicarea visului lui Nabucodonosor vizează un timp mult mai îndepărtat decît timpul său. Profeţia consemnată în Daniel 9:24–27 anunţa cu precizie anul în care va veni Mesia, şi anume la peste 500 de ani după redactarea ei.a Aşadar, dacă timpul venirii lui Mesia ca om a fost anunţat cu o asemenea precizie, nu ar fi oare logic să deducem că momentul întoarcerii sale invizibile, mult mai importante, la puterea Regatului, a fost prezis cu aceeaşi exactitate? Cine putea face mai bine lucrul acesta decît Daniel? Să ne amintim, de asemenea, că după ce a consemnat viziunile şi visele sale profetice, inclusiv cel cu privire la copacul lui Nabucodonosor, lui Daniel i s-a poruncit: „Fă secrete cuvintele şi sigilează cartea pînă la timpul sfîrşitului.“ De ce pînă atunci? Deoarece pe parcursul acestui timp, „adevărata cunoştinţă va deveni abundentă“. Dacă scrierile lui Daniel trebuiau să rămînă sigilate, neînţelese, pînă la „timpul sfîrşitului“, nu indică oare aceasta că ele aveau să fie importante din punct de vedere profetic în perioada aceea? — Daniel 12:4.

Cele „şapte timpuri“ — de cînd pînă cînd?

Cînd a vorbit despre semnul său, Isus a menţionat cele „şapte timpuri“, numindu-le „timpurile fixate ale naţiunilor“. El a spus: „Ierusalimul va [continua] să fie călcat în picioare de naţiuni pînă se vor împlini timpurile fixate ale naţiunilor“ (Luca 21:24). O notă de subsol din Oxford NIV Scofield Study Bible (1984) ne spune că „«timpurile păgînilor» [„vremurile neamurilor“, Biblia Cornilescu] au început cu captivitatea lui Iuda sub Nabucodonosor (. . .) Atunci Ierusalimul a fost, aşa cum a spus Cristos, ‘călcat în picioare de către păgîni.’“

Cîţi ani trebuiau să dureze cele „şapte timpuri“ sau „timpurile fixate ale naţiunilor“? Evident, ele trebuiau să depăşească cu mult şapte ani literali a cîte 360 de zile (aşa cum erau calculaţi anii biblici), ajungînd astfel la un total de 2 520 de zile. Dovezi scripturile arată că ar trebui să considerăm un an pentru o zi. (Vezi Numeri 14:34; Ezechiel 4:6; compară cu Apocalips 12:6, 14.) Aceste calcule arată că cele „şapte timpuri“ au durat 2 520 de ani. Dacă ele au început de la distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., trebuiau să se termine în 1914 e.n.

Timp de peste trei decenii înainte de 1914, Martorii lui Iehova au atras atenţia asupra importanţei acestei date. Totuşi, să notăm că, potrivit cărţii International Crisis (Criza internaţională), scrisă de Eugenia Nomikos şi Robert C. North (1976), „puţine semne, ba chiar nici unul nu indica o creştere continuă a tensiunilor sau nu anunţa că acumularea de conflicte şi tensiuni va duce în mod direct la declanşarea războiului“. Dimpotrivă, „spre sfîrşitul lui 1913 şi începutul lui 1914 [. . .] relaţiile între principalele puteri păreau mai stabile decît fuseseră pe parcursul multor ani“. Dar astăzi, după şapte decenii, istoricii afirmă că 1914 a fost un punct de cotitură în istoria omenirii. De exemplu, o lucrare de referinţă germană (Meyers Enzyklopädisches Lexikon) declară că „efectele primului război mondial au fost literalmente revoluţionare şi au marcat profund viaţa aproape a tuturor popoarelor, pe plan economic, social şi politic“.

Consecinţele politice ale evenimentelor care au avut loc în 1914 sînt enumerate în cartea 1913: An End and a Beginning (1913: Un sfîrşit şi un început), de Virginia Cowles. „Anul 1913 a marcat sfîrşitul unei ere“, scrie ea. Cu privire la consecinţele economice ale războiului, Ashby Bladen, vicepreşedintele companiei americane de asigurări de viaţă The Guardian scrie: „Înainte de 1914 sistemele monetare şi financiare erau compatibile (. . .). Dacă se consideră că în august 1914 s-a sfîrşit secolul al XIX-lea şi a început secolul al XX-lea, contrastul între cele două secole este izbitor. În numeroase aspecte ale reaţiilor dintre oameni s-a produs o răsturnare totală a tendinţei. (. . .) Unul dintre motivele principale [ale acestei răsturnări] rezidă în faptul că, începînd din 1914, sistemul financiar nu mai garanta valoarea intrinsecă a monedei. (. . .) Această ruptură a fost un eveniment capital. (. . .) Anul 1914 a marcat o transformare radicală şi, prin urmare catastrofală a acestui sistem.“

Cît de înaintat este timpul?

Dovadă că semnul lui Isus se împlineşte în prezent se poate constata cu aceeaşi uşurinţă cu care citim ştirile din ziare sau urmărim informaţiile televizate. Faptul acesta confirmă în mod concludent indicaţiile cronologice ale visului lui Nabucodonosor care anunţau anul 1914. Deci, aceasta înseamnă că, actualmente, în 1987, ne aflăm deja de 73 de ani în „timpul sfîrşitului“. Isus a promis că unii membri ai generaţiei destul de înaintate în vîrstă pentru a fi martoră a începutului acestui timp va mai fi în viaţă cînd marele necaz va lua sfîrşit. — Matei 24:34.

Aceste lucruri ar trebui să ne îndemne să rămînem mereu treji, cu ochii aţintiţi asupra revelaţiei divine care ne arată unde ne aflăm în scurgerea timpului. Este de importanţă vitală să evităm a deveni nerăbdători şi a încerca să dăm înainte ceasul lui Dumnezeu: aceasta nu ar face decît să ne decepţioneze. Pe de altă parte, este important să veghem pentru a nu deveni mulţumiţi de sine, încercînd să încetinim ceasul; aceasta nu ne-ar face decît să pierdem. Să nu uităm că aici nu este vorba de a risca să pierdem un autobuz, un tren sau un avion, ci viaţa veşnică în noul sistem de lucruri promis de Dumnezeu. Şi această viaţă va fi, într-adevăr, prea frumoasă pentru a o pierde!

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

Cînd s-au încheiat efectiv cele „şapte timpuri“?

Unii pretind că, chiar dacă cele „şapte timpuri“ sînt profetice şi chiar dacă ele durează 2 520 de ani, Martorii lui Iehova greşesc acordînd o atît de mare importanţă anului 1914, deoarece ei îşi bazează calculele pe un punct de plecare eronat. Aceştia afirmă că Ierusalimul a fost distrus în 587/586 î.e.n. şi nu în 607 î.e.n. Dacă această dată ar fi exactă, ea ar decala începutul „timpului sfîrşitului“ cu 20 de ani. Însă, în 1981, Martorii lui Iehova au publicat dovezi convingătoare în sprijinul datei de 607 î.e.n. („Să vină regatul tău!“, paginile 127—140 şi 186—189.) În plus, cei care încearcă să priveze anul 1914 de semnificaţia sa biblică, sînt ei oare în măsură să aducă dovezi că 1934 — sau orice alt an — a avut consecinţe mai profunde, mai impresionante şi mai semnificative asupra istoriei omenirii decît 1914?

[Diagrama de la pagina 6]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

607 î.e.n. 33 e.n. 1914 e.n. 1987 e.n.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]

Visul lui Nabucodonosor are o aplicare extinsă care vă afectează