Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Isus instruieşte o femeie samariteancă

PENTRU a merge din Ierusalim în Galileea, Isus şi discipolii săi traversează districtul Samariei. Obosiţi în urma călătoriei, cam pe la vremea prînzului, ei se opresc pentru a se odihni lîngă o fîntînă, în apropiere de oraşul Sihar. Această fîntînă fusese săpată cu secole înainte de către Iacob, şi ea există încă şi astăzi, nu departe de oraşul modern Nablus.

În timp ce Isus se odihneşte în acest loc, discipolii săi se duc în oraş să cumpere alimente. Cînd o femeie samariteancă vine să scoată apă, Isus îi spune: „Dă-mi să beau.“

În general, iudeii nu au legături cu samaritenii, din cauza unor prejudecăţi profund înrădăcinate. Iată de ce femeia, uimită, pune următoarea întrebare: „Cum se face că tu, în ciuda faptului că eşti iudeu, îmi ceri de băut, mie, care sînt o samariteancă?“

Isus îi răspunde că, dacă ea ar şti cine este el, i-ar cere „apă vie“. Această apă, adaugă el, va deveni „o fîntînă de apă ţîşnitoare pentru a împărţi viaţă veşnică“.

„Domnule, dă-mi această apă“, răspunde femeia.

Atunci Isus îi spune: „Du-te şi cheamă-l pe soţul tău“.

„Nu am soţ“, răspunde ea.

Isus confirmă aceste cuvinte, spunîndu-i: „Bine ai spus: «N-am soţ», căci ai avut cinci soţi, şi bărbatul pe care-l ai acum nu este soţul tău.“

„Domnule, îmi dau seama că eşti un profet“, conchide femeia, nespus de uimită. Dezvăluindu-şi interesul pentru lucrurile spirituale, ea remarcă faptul că samaritenii s-au închinat pe muntele Gherizim, în timp ce iudeii s-au închinat la Ierusalim.

Totuşi, Isus afirmă că nu locul în care se aduce închinare este important. „Dumnezeu este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi cu adevăr.“

Femeia este profund impresionată. „Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos“, spune ea. „Cînd el va sosi, ne va declara deschis toate lucrurile.“

„Eu, cel care îţi vorbesc, sînt acela“, declară Isus. Gîndeşte-te puţin! Această samariteancă vine să-şi scoată apă la vremea prînzului, probabil pentru a evita orice contact cu femeile din oraş, care o dispreţuiesc din cauza modului ei de a trăi. Dar iată că Isus îi acordă un privilegiu minunat. El îi dezvăluie în mod clar ceea ce nu a spus în mod deschis nici unei alte persoane. Care au fost urmările acesteie conversaţii? Ediţia viitoare va oferi răspuns la această întrebare. Ioan 4:3–26.

◆ De ce femeia samariteancă rămîne surprinsă de faptul că Isus îi vorbeşte?

◆ Ce anume o învaţă Isus referitor la apa vie şi locul unde se poate aduce închinare?

◆ În ce mod îi comunică Isus cine anume este el, şi de ce este atît de uimitoare această descoperire?

[Ilustraţie pe toată pagina 9]