‘Creşte spre salvare’ copilul vostru
TOŢI părinţii creştini au dorinţa de a-i vedea pe copiii lor devenind creştini maturi. Din nefericire, lucrul acesta nu se întîmplă întotdeauna. Cu alte cuvinte, nu înseamnă că un copil al cărui părinte este creştin va creşte şi va deveni, în mod automat, creştin. Dar de ce spunem aceasta?
Unul dintre motive îl găsim în cuvintele lui Petru: „Ca nişte copii nou-născuţi, nutriţi o dorinţă arzătoare pentru laptele nefalsificat care aparţine Cuvîntului, pentru ca, prin intermediul lui, să creşteţi spre salvare“ (1 Petru 2:2, 3). Îndemnul de ‘a nutri o dorinţă arzătoare’ lasă să se înţeleagă că micuţii noştri nu au de la sine o dorinţă arzătoare pentru lucrurile spirituale. Noi trebuie să formăm, sau să cultivăm o astfel de dorinţă în ei. Dar, după cum arată textul, aici este vorba şi de salvare. Aşa cum copiii trebuie să înveţe să le placă hrana sănătoasă, dacă vor să crească pentru a deveni adulţi sănătoşi, tot la fel este necesar ca ei să înveţe să le placă hrana spirituală dacă vor ‘să crească spre salvare’.
Părinţi, aveţi copii care nu sînt încă adolescenţi? A avut pînă acum succes programul vostru de educare şi disciplinare al copiilor voştri? Dacă da, atunci este foarte bine. Însă pe parcursul adolescenţei lucrurile se pot schimba. De fapt, deşi uneori se exagerează cu privire la problemele legate de vîrsta adolescenţei, totuşi părinţii cu experienţă vă avertizează că trebuie să vă aşteptaţi la momente dificile în această perioadă. Dar îi puteţi oare pregăti pe copiii voştri pentru aceste momente încă de pe acum, cînd ei sînt încă mici? Desigur. Există anumite lucruri bine definite pe care le puteţi face. De exemplu, ajutaţi-i să cultive:
O relaţie intimă cu Iehova
Micuţul Samuel, a cărui naştere a constituit un răspuns la rugăciunea Anei, mama sa, ‘a crescut lîngă Iehova’ (1 Samuel 2:20, 21). Ce excelentă educaţie a primit acesta! Să ne amintim, de asemenea, că, la un moment dat, părinţii şi-au adus copiii mici la Isus. La început, discipolii i-au mustrat, dar „văzînd lucrul acesta, Isus s-a indignat şi le-a zis: «Lăsaţi copilaşii să vină la mine; nu încercaţi să-i opriţi, deoarece regatul lui Dumnezeu le aparţine unora ca aceştia.»“ Isus a fost de acord ca părinţii să-i aducă pe cei mici la el. El i-a luat pe copii în braţe şi i-a binecuvîntat. — Marcu 10:13–16.
Pot azi părinţii să-şi ajute copiii să ‘crească lîngă Iehova’ şi să-i aducă la Isus Cristos, ajutîndu-i astfel să cultive relaţii strînse cu Iehova şi Isus? Ei pot, dar aceasta necesită timp. Isus a fost dispus să-şi petreacă timpul cu copiii altor oameni, deci cu siguranţă putem şi noi să ne petrecem timpul cu propriii noştri copii. Dacă se poate, trebuie să începem lucrul acesta cînd ei sînt la o vîrstă fragedă, aşa cum a făcut şi mama lui Timotei (2 Timotei 3:15). Trebuie să le vorbim copiilor noştri despre Iehova şi Isus Cristos ca despre nişte persoane reale şi să-i învăţăm să aprecieze unele dintre minunatele lor lucrări de creaţie. Cînd îi ducem la plimbare în parc, la grădina zoologică sau la ţară, îi putem ajuta să vadă rezultatul creaţiei lui Iehova în lucrurile minunate care ne înconjoară. Prin intermediul conversaţiei putem cultiva în ei dorinţa de a face ceea ce este drept, deoarece aceasta le face plăcere lui Iehova şi lui Isus Cristos. (Compară Deuteronom 6:7.) Nu amînaţi lucrul acesta. Timpul cît copiii voştri sînt mici este mult prea scurt. Ei cresc repede, astfel că timpul petrecut cu ei are mare valoare. — Matei 19:13–15.
Desigur, modul cel mai important de a-i învăţa pe copiii voştri adevărul şi de a-i ajuta să ajungă într-o relaţie strînsă cu Iehova este prin intermediul studiului biblic în familie. Acesta va avea mult succes dacă . . .
Îl facem să fie plăcut
O mamă care vrea ca fiului sau fiicei ei să-i placă mîncarea sănătoasă nu îi îndeasă pe gît mari cantităţi din ea. Dimpotrivă, ea găteşte o mîncare gustoasă şi îl îndeamnă pe copil să ia de fiecare dată cîte o înghiţitură mică, astfel încît, încetul cu încetul, să ajungă să-i placă. O metodă asemănătoare este necesară şi pentru administrarea hranei spirituale. Dacă începeţi pentru prima dată un program de studiu sau dacă vreţi să întreprindeţi ceva cu privire la acest program, deoarece copilul vostru se plictiseşte, modul de a acţiona este identic cu cel referitor la mîncarea fizică. Deci străduiţi-vă să faceţi programul interesant.
Cu copiii mici nu trebuie să fiţi formalişti şi să aplicaţi metoda întrebare şi răspuns, nici nu trebuie să faceţi ca fiecare studiu să dureze o oră întreagă. Adaptaţi studiul la posibilităţile copilului vostru. Spuneţi-i istorioare despre personajele din Biblie. Puneţi-l să facă desene cu scene din Biblie. Puneţi-i pe copii să interpreteze întîmplări din Biblie şi drame cu subiect biblic. Daţi-le să pregătească teme. Trebuie să faceţi în aşa fel încît studiul să fie antrenant şi variat. Dacă vreţi ca propriul vostru copil să ajungă să ‘nutrească o dorinţă arzătoare’ pentru cuvînt, trebuie deci să faceţi studiul cît se poate de plăcut pentru el. — 1 Petru 2:2, 3.
Rezultatele care se obţin merită efortul, deoarece ele sînt de lungă durată. Dacă, atunci cînd este mic copilului vostru îi plac lucrurile spirituale, el poate fi ajutat să cultive o relaţie strînsă cu Iehova, relaţie care va dura pe tot timpul vieţii lui. „Porneşte-l pe un băiat pe drumul drept, şi nici chiar la bătrîneţe el nu îl va părăsi“ (Proverbe 22:6, The New English Bible). Mai este încă ceva care îl va ajuta pe copilul vostru să cultive o dragoste profundă faţă de lucrurile spirituale. Dar ce anume?
O familie fericită şi echilibrată
Da, aşa cum o plantă se dezvoltă cel mai bine cînd solul este bogat şi atmosfera este prielnică, tot aşa un copil va înflori din punct de vedere spiritual cînd trăieşte într-o atmosferă de familie fericită. Însă pentru ca să existe o asemenea atmosferă, membrii familiei trebuie să-şi petreacă timpul împreună. Părinţi, faceţi în aşa fel încît membrii familiei voastre să-şi petreacă timpul împreună şi să discute unii cu alţii? Aveţi o concepţie de familie cu privire la vizionarea programului T.V.? Cu privire la relaxare? Cu privire la genul de muzică pe care îl ascultaţi? Cu privire la studiul în familie? Cu privire la alte activităţi spirituale? Care este atmosfera în familie în timpul mesei de seară? În multe case masa de seară reprezintă momentul cel mai adecvat pentru ca membrii familiei să fie laolaltă, deoarece ea oferă prilejul de a se relata ce s-a petrecut pe parcursul zilei, de a face o glumă şi de a vorbi relaxat. Aceasta poate avea un efect binefăcător asupra tuturor celor prezenţi.
De asemenea, nu uitaţi că, deşi copiii au nevoie de activităţi spirituale şi trebuie să se achite de sarcinile care le au în gospodărie, ei au nevoie şi de timp pentru joacă. În cartea Psychology for Life Today (Psihologia pentru viaţa de azi), Charles R. Foster spune: „Recunoscînd importanţa pe care o are relaxarea în viaţa copiilor lor, părinţii trebuie să se îngrijească astfel încît copiii să se bucure de activităţile de relaxare (. . .) Pe măsură ce se maturizează şi se dezvoltă, copiii trebuie să vadă relaţia dintre aceste activităţi şi cheltuielile familiei, şi sarcinile în gospodărie. Dacă ei vor recunoaşte într-adevăr aceste relaţii, şi nu vor folosi relaxarea ca un mijloc de a scăpa de îndatoririle şi sarcinile pe care le au în gospodărie, aceasta va avea drept rezultat o atmosferă mai fericită în familie.“
Părinţii care îşi ajută copilul să cultive o atitudine echilibrată faţă de relaxare, muncă şi problemele spirituale, vor contribui mult la faptul ca el să se bucure de lucrurile spirituale şi la apropierea relaţiei lui cu Iehova. (Compară 2 Timotei 3:4b; Tit 3:3.) Un asemenea progres le va aduce multă bucurie. Dar mai este un lucru pe care părinţii pot începe să-l facă încă în timpul cît copiii sînt mici, pentru a-i ajuta să cultive apreciere faţă de lucrurile spirituale:
Ajutaţi-l să-şi fixeze obiective care dau satisfacţie
Înţeleptul rege Solomon a dat un sfat bun cu privire la creşterea copiilor: „Creşte-ţi băiatul conform căii potrivite pentru el; nici chiar atunci cînd va îmbătrîni, el nu se va abate de la ea“ (Proverbe 22:6). „Conform căii potrivite pentru el“ ar putea însemna sau potrivit capacităţii lui, sau, mai curînd, conform modului de viaţă, căii, sau obiectivului pe care tu îl vei ajuta să şi-l aleagă în viaţă. Astfel, una dintre căile cele mai importante prin care un părinte poate contribui la fericirea şi spiritualitatea copilului său este aceea de a-l ajuta să-şi fixeze obiective pline de sens. Aceste obiective trebuie să fie realiste şi să merite efortul. De asemenea ele trebuie să fie realizabile într-o perioadă de timp nu prea lungă. Apoi, cînd unele dintre obiective s-au realizat aceasta îl va încuraja pe copil să-şi fixeze alte obiective, superioare, celor dintîi.
O greşeală curentă este de a aştepta pînă cînd copilul îşi va fixa singur obiective în viaţă. Experienţa unui copil este prea limitată. Dacă părinţii nu-l ajută să-şi fixeze obiective, atunci îl va ajuta altcineva — poate copiii de la şcoală sau consilierii şcolari. Părinţii creştini pot să-l ajute pe copil să-şi fixeze obiective care corespund aprecierii sale faţă de lucrurile spirituale. Copiii mici ar putea să-şi fixeze ca obiectiv faptul de a se califica pentru a se înscrie la şcoala de serviciu teocratic. În serviciul de teren, printre obiectivele pe care copiii le pot realiza treptat se numără oferirea pliantelor la uşă, prezentarea pe scurt a unei reviste sau ţinerea unei predici simple. De asemenea, ei îşi pot fixa obiective de studiu. Copiii ar putea învăţa treptat ordinea cărţilor biblice şi memoriza anumite texte importante. Ar trebui să discutaţi cu ei devreme despre obiective cu privire la alegerea profesiunii. În timp ce consilierii şcolari îi orientează spre o anumită carieră, părinţii creştini pot scoate în evidenţă acele obiective care vor satisface interesul mereu crescînd al copilului faţă de serviciul lui Iehova, ca de exemplu: serviciul de pionier, serviciul la Betel şi serviciul de misionar.
Părinţii mai vor ca propriul lor copil să cultive simţul responsabilităţii. Ei îl pot ajuta să-şi educe conştiinţa pe baza principiilor biblice. Pe măsură ce el creşte, ei trebuie să-i spună că au încredere îl el că face ceea ce este corect. În anumite chestiuni ei pot să-i dea o oarecare libertate, iar dacă cel mic face o greşeală, ei îl pot ajuta să înveţe din ea, în loc să-l critice cu asprime. A-şi cîştiga reputaţia că sînt demni de încredere constituie o realizare cu care copiii se vor mîndri, iar aceasta va contribui la ‘creşterea lor spre salvare’.
Pe măsură ce copilul creşte, părinţii urmăresc schimbările care se petrec în el şi adaptează educarea şi disciplinarea lui la noile condiţii. Ei vor fi foarte sinceri şi deschişi cu el şi îi vor comunica părerea lor faţă de acţiunile şi schimbările lui. Prin faptul că sînt sinceri şi deschişi, ei speră să-l ajute să comunice liber cu ei — el nu va deveni un străin în casă.
Ca tînăr, David a cultivat o dorinţă arzătoare pentru lucrurile spirituale. Psalmii pe care i-a scris el dezvăluie o profundă apreciere a iubirii lui Iehova (Psalm 23:1–6). Această încredere în Iehova i-a fost de mare folos cînd a avut de înfruntat un urs, un leu şi în cele din urmă, pe uriaşul filistean Goliat, care băga groaza în întreaga armată israelită. Imaginaţi-vă cît de mîndru trebuie să fi fost Iese, tatăl lui David, de credinţa acestuia! David a cultivat o relaţie intimă cu Iehova, care a durat toată viaţa sa (1 Samuel 17:32–37, 45–50; Psalm 19:9, 10, 14; 15:1, 2; 24:3, 4). Copiii noştri îşi pot forma cu ajutorul nostru, o relaţie intimă asemănătoare cu Iehova şi ne pot face şi pe noi mîndri. Dar nu putem face lucrul acesta singuri.
Rugaţi-vă pentru ajutor
Cînd Manoah a aflat că urma să devină tată, el s-a rugat pentru îndrumare în ce priveşte modul în care să-l crească şi să-l educe pe copilul său. Iehova a răspuns rugăciunii sale (Judecători 13:8, 12, 24). Nici părinţii de azi nu trebuie să neglijeze să se roage lui Iehova pentru copiii lor, implorîndu-l să le dea înţelepciune în timp ce se străduiesc să-i îndrume pe drumul care duce la viaţă. Samuel, un profet al lui Iehova, a considerat drept un ‘păcat împotriva lui Iehova’ dacă neglija să se roage în folosul poporului lui Iehova. (1 Samuel 12:23; compară Proverbe 1:24, 25.) Trebuie să manifestăm şi noi acelaşi sentiment de responsabilitate faţă de copiii noştri. Vrem ca ei să dezvolte o atitudine spirituală. În acest sens, a ne ruga cu regularitate ca să primim ajutor este un lucru esenţial.
Nu abandonaţi
Se pot oare realiza uşor toate acestea? Bineînţeles, nu. Ele sînt într-adevăr pline de satisfacţii, dar nu sînt uşor realizabile. Cînd copilul nostru devine adolescent, fără îndoială că se vor ivi probleme şi situaţii critice. Cînd acestea apar, nu intraţi în panică. Trataţi-le pe fiecare în parte şi nu vă aşteptaţi la rezolvări miraculoase. Fiţi fermi, dar nu reacţionaţi în mod exagerat: reţineţi-vă de a face observaţii tăioase, şi trataţi cu răbdare problema. Dacă vă păstraţi cumpătul în general, momentul critic va trece iar apoi vă veţi putea bucura din nou de relaţii bune cu copilul vostru.
Toţi părinţii temători de Dumnezeu vor numai binele pentru copiii lor. Noi vrem ca ei să ‘aprecieze lucrurile sacre’, să-şi formeze o dorinţă arzătoare pentru Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru ca, prin intermediul acestui Cuvînt să ‘crească spre salvare’. Este adevărat că, uneori, în pofida eforturilor susţinute pe care le depun părinţii creştini, îi văd pe copiii lor cum cresc şi apoi resping adevărul. Totuşi, sîrguinţa voastră va reduce mult posibilitatea unui astfel de deznodămînt. Cu ajutorul lui Iehova veţi munci din răsputeri ca să-i educaţi pe copiii voştri potrivit căii corespunzătoare lor. Răsplata voastră să fie aceea de a-i vedea cum perseverează pe calea adevărului toată viaţa lor! — Evrei 12:16; 1 Petru 2:2; Proverbe 22:6.
[Text generic pe pagina 29]
Isus a fost dispus să-şi petreacă timpul cu copiii altor oameni. Cu siguranţă, putem şi noi să ne petrecem timpul cu propriii noştri copii
[Text generic pe pagina 30]
Dacă vreţi ca propriul vostru copil să „nutrească o dorinţă arzătoare pentru cuvînt“ faceţi-l cît se poate de atrăgător pentru el