Aţi găsit deja cheia?
DE CE este iubirea atît de importantă pentru creştini? Din cauza Dumnezeului căruia i se închină ei. Apostolul Ioan l-a descris cu următoarele cuvinte: „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8). Aşa cum mulţi dintre părinţi speră să-şi vadă copiii imitîndu-le exemplul şi Iehova Dumnezeu doreşte ca creştinii să se străduiască să-i semene. Din acest motiv, apostolul Pavel i-a îndemnat pe fraţii săi cu următoarele cuvinte: „Ca nişte copii iubiţi, deveniţi, aşadar, imitatori ai lui Dumnezeu, şi continuaţi să umblaţi în iubire.“ — Efeseni 5:1, 2.
Iubirea echilibrează şi celelalte calităţi creştine. În zilele lui Isus, evreii şi mai ales conducătorii lor cercetau cu conştiinciozitate Biblia. Iată însă ce le-a spus Isus: „Voi cercetaţi Scripturile, deoarece consideraţi că prin intermediul lor veţi avea viaţă veşnică; (. . .) dar eu ştiu bine că nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu“ (Ioan 5:39, 42; Luca 11:42). Dacă pe lîngă cunoştinţă ar fi avut şi iubire, ei ar fi recunoscut în Isus pe Mesia. Dar mulţi dintre ei au pierdut ocazia de a face parte dintre primii membri ai congregaţiei creştine.
Amintiţi-vă de conchistadorii catolici care şi-au dus religia în Lumea Nouă. Ei au avut nevoie de o credinţă puternică şi de un zel înflăcărat pentru a îndeplini ceea ce au făcut. Cu siguranţă însă că acţiunile lor nu au fost temperate prin iubire. Dacă ar fi fost temperate, ei nu i-ar fi jefuit, torturat, violat şi exterminat niciodată pe indigenii din America.
Prin urmare, iubirea este calitatea cheie a creştinismului. Asupra cui trebuie să se răsfrîngă această iubire? Isus ne spune: „«Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.» Aceasta este cea mai mare şi cea dintîi poruncă. A doua, asemenea ei, este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.»“ — Matei 22:37–39.
De fapt, iubirea creştinului implică mult mai mult. Isus a mai spus: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută; ca să vă dovediţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri, deoarece el face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:44, 45). Cu alte cuvinte, iubirea creştinului se extinde aproape asupra tuturor oamenilor! Dar ce înseamnă, de fapt, în practică, acest lucru?
Dacă îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu
Mai întîi de toate, dacă vrem într-adevăr să-l iubim pe Dumnezeu va trebui să învăţăm să-l cunoaştem mai bine. Dumnezeu însuşi a făcut posibil acest lucru, dăruindu-ne Biblia, care este de fapt scrisoarea pe care el ne-o trimite. Cînd primim o scrisoare de la o persoană iubită, majoritatea dintre noi o citim imediat, chiar dacă sîntem foarte ocupaţi în momentul acela. Ar trebui oare să avem o atitudine diferită faţă de citirea Bibliei? Nu, bineînţeles. Este adevărat că astăzi mulţi oameni îşi petrec timpul distrîndu-se, iar majoritatea se pare că preferă să se uite la televizor, mai degrabă decît să se adîncească într-o lectură serioasă. Dar creştinii adevăraţi nu permit distracţiilor să-i împiedice de a citi Cuvîntul lui Dumnezeu. Ei sînt animaţi de sentimente asemănătoare acelora ale psalmistului care a scris: „Sufletul meu a respectat avertismentele tale [pe care le găsim astăzi în Biblie] şi le iubesc extrem de mult.“ — Psalm 119:167.
În Biblie, Dumnezeu ne arată ce anume cere de la noi. Aşa cum părinţii le fixează copiilor lor anumite reguli de conduită, şi Iehova a stabilit anumite reguli ce nu pot fi schimbate şi aşteaptă să ne vadă că le respectăm. De exemplu, Biblia ne spune: „Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici cei ce insultă, nici extorcatorii, nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9, 10). Iată o listă serioasă! Oricine îl iubeşte însă cu adevărat pe Dumnezeu va fi fericit să ţină seamă de ea. De ce? Deoarece, după cum a subliniat apostolul Ioan, „iată ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu: să respectăm poruncile sale.“ — 1 Ioan 5:3.
Din nefericire, multe dintre practicile pe care Biblia le condamnă devin astăzi acceptabile chiar şi printre „creştini“. Un raport publicat în Canada de către o biserică protestantă recomanda posibilităţi de-a accepta hirotonisirea de preoţi din rîndul homosexualilor, susţinea că relaţiile sexuale în afara căsătoriei pot fi acceptate în unele cazuri şi lăsa să se înţeleagă faptul că fidelitatea conjugală nu exclude în mod obligatoriu adulterul. Fără îndoială, autorii acestui raport doreau să se arate îngăduitori şi binevoitori. Dovedeau ei însă în felul acesta că manifestau iubire faţă de Dumnezeu sau faţă de aceia pe care îi încurajau să urmeze aceste căi imorale? Cu siguranţă că nu, deoarece apostolul Pavel a spus că cei care practică asemenea lucruri nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu. Cu siguranţă, vom demonstra o iubire mult mai mare dacă vom rămîne ataşaţi în mod curajos de normele divine şi dacă îi vom ajuta pe cei slabi să facă la fel, mai degrabă decît să-i încurajăm, din sentimentalism, să urmeze un drum mai uşor, care îi va duce în cele din urmă la dezastru.
Impulsionaţi să împărţim cu alţii
Citind Biblia, aflăm şi alte lucruri minunate pe care Dumnezeu le-a prevăzut pentru omenire. Aflăm că „atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Aflăm, de asemenea, că Dumnezeu intenţionează să elibereze pămîntul de răutate şi să instaureze pe el un sistem de lucruri paradiziac în care să domnească pacea, prin intermediul Regatului său condus tot de Fiul său Isus (Matei 6:9, 10; Apocalips 21:3, 4). Biblia face următoarea promisiune: „Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi (. . .) Dar cei blînzi vor stăpîni pămîntul şi, într-adevăr, îşi vor găsi bucuria desăvîrşită în abundenţa păcii.“ — Psalm 37:10, 11.
De fapt, mesajul Bibliei corespunde exact necesităţilor omenirii. De aceea, este trist cînd aflăm că misionarii creştinătăţii, preocupaţi fiind de mizeria şi nedreptatea pe care le observă în ţările sărace, merg pînă acolo încît se amestecă în politică şi susţin revoluţiile. Revoluţia nu va rezolva problemele acestor ţări. Îl iubesc oare aceşti misionari într-adevăr pe Dumnezeu? Dacă l-ar iubi cu adevărat, nu ar dovedi ei oare credinţă în promisiunile sale prin faptul că ar atrage atenţia enoriaşilor lor asupra Regatului lui Dumnezeu? Păstorii care îşi iubesc cu adevărat turmele le-ar arăta mai degrabă modul în care ascultarea faţă de legea lui Dumnezeu poate să le ajute încă de pe acum, în loc să le încurajeze să se lase antrenate în acţiuni politice care nu pot duce decît la decepţii.
În realitate, mesajul Bibliei este atît de minunat încît nici o persoană care dă dovadă de iubire nu ar putea să-l păstreze pentru ea. Acesta este motivul pentru care iubirea îi determină pe adevăraţii creştini să le împărtăşească şi altora ceea ce cunosc. În creştinătate, lucrarea de instruire biblică este lăsată în general în seama clerului. Acesta reprezintă o clasă mică la număr, care este plătită şi care face din această activitate o meserie. Acest fapt a avut consecinţe supărătoare. După cum recunoaşte un pastor luteran în revista Christianity Today, „dacă Biserica este astăzi slabă, acest lucru se datoreşte faptului că conducătorii spirituali au omis să-i instruiască pe credincioşi în aşa fel încît aceştia să ştie să înfăptuiască acelaşi gen de lucrare ca şi ei, sau pentru că credincioşii au omis să recunoască importanţa acestui serviciu şi să-l accepte.“
Adevăraţii creştini însă ‘recunosc şi acceptă acest serviciu’. Ei iau în serios următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Să ţinem cu fermitate la declaraţia publică a speranţei noastre, fără să şovăim, căci fidel este cel care a promis“ (Evrei 10:23). Ce mobil îi animă pe adevăraţii creştini? Acelaşi mobil care în primul secol a stimulat şi grupul creştinilor cărora Pavel le-a adus un înflăcărat elogiu, spunînd: „Aceştia îl fac cunoscut în mod public pe Cristos din iubire.“ — Filipeni 1:16.
Iubirea faţă de ceilalţi creştini
Da, iubirea este cheia adevăratului creştinism prin faptul că îi influenţează pe creştinii adevăraţi în toate domeniile vieţii lor. Datorită acestei iubiri ei devin total diferiţi de oamenii din jurul lor. Din ce cauză? Iată ce a declarat apostolul Ioan cu privire la această lume: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Cel rău este Satan Diavolul, iar modul său de-a gîndi şi de-a acţiona se reflectă în majoritatea activităţilor lumii. Influenţa lui Satan se observă în necinstea care abundă, în imoralitate, în nedreptate, în încordările rasiale şi în inegalităţile economice care există astăzi. Din moment ce se închină unui Dumnezeu al iubirii şi îl imită, cultivînd această calitate, creştinul are datoria de a se păstra deosebit.
Acest lucru nu este uşor de realizat de unul singur. Din acest motiv, Biblia ne încurajează să căutăm compania acelora care apreciază ca şi noi această calitate care este iubirea. Creştinii se pot ajuta reciproc în această privinţă. De aceea, apostolul Pavel a scris următoarele cuvinte încurajatoare: „Să ne preocupăm unii de alţii pentru a ne îndemna la iubire şi la lucrări excelente, nepărăsind întrunirea noastră, (. . .) încurajîndu-ne unii pe alţii.“ — Evrei 10:23–25.
Dacă vreţi să acţionaţi în armonie cu această încurajare, Martorii lui Iehova vă vor face cu plăcere cunoştinţă cu un grup de persoane care se străduiesc să manifeste în viaţa lor iubirea divină. Cu siguranţă că şi în apropierea dumneavoastră există un asemenea grup, iar spiritul lui Dumnezeu se odihneşte asupra acestor persoane, deoarece, în definitiv, el este izvorul adevăratei iubiri creştine, aşa cum arată următorul verset: „Rodul spiritului este iubirea“ (Galateni 5:22). Dacă veţi frecventa societatea acestor persoane, veţi putea lua în consideraţie următorul îndemn al apostolului Petru: „Iubiţi întreaga asociaţie a fraţilor.“ — 1 Petru 2:17.
Cît de descurajator ar fi să ne găsim printre aceia care, după ce depun eforturi serioase pentru a-l sluji pe Dumnezeu, îl vor auzi pe Isus spunîndu-le următoarele cuvinte funeste: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii“ (Matei 7:23). Dacă vom cultiva iubirea, care este cheia adevăratului creştinism, nu ni se va întîmpla aşa ceva. Iubirea ne va determina să citim Biblia, să trăim în concordanţă cu principiile sale, să căutăm şi societatea altor creştini şi să le vorbim altora despre lucrurile bune pe care le conţine Biblia. Da, iubirea ne va determina să facem ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. Şi, aşa cum a spus Isus, cel care va moşteni promisiunile lui Dumnezeu este ‘acela care îndeplineşte voinţa Tatălui său care este în ceruri’. Apostolul Ioan a adăugat: „Cel care înfăptuieşte voinţa lui Dumnezeu, rămîne pentru totdeauna.“ — Matei 7:21; 1 Ioan 2:17.
Cultivaţi, aşadar, iubirea şi fie ca ea să vă determine să îndepliniţi voinţa lui Dumnezeu! În felul acesta veţi arăta că sînteţi un creştin adevărat, deoarece Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35). Atunci, veţi gusta răsplătirile eterne pe care Dumnezeu le-a promis acelora care îl iubesc.
[Legenda fotografiilor de la pagina 7]
Cultivaţi iubirea