Un „miracol în opt luni“ în Peru
CELE 34 238 de persoane reunite laolaltă erau în culmea bucuriei. Veniseră cu toţii din toate regiunile Perului, ba chiar din multe părţi ale lumii pentru a asista la inaugurarea noii clădiri a filialei Societăţii Watch Tower din Lima. Inima lor vibra de emoţie în timp ce ascultau programul care reconstituia diferitele etape ale lucrării de construcţie. Această clădire a fost înălţată în opt luni încheiate, ceea ce a constituit un eveniment neobişnuit în Peru, pentru un proiect de asemenea proporţii.
Pregătirile
Avînd în vedere dezvoltarea rapidă a închinării curate în Peru, era necesară o clădire mai spaţioasă pentru a adăposti filiala. În 1980, a fost cumpărată o proprietate cu suprafaţa de 1,8 hectare. La început terenul a fost utilizat pentru a cultiva pe el legume şi fructe necesare pentru personalul filialei.
Între timp, din cauza creşterii rapide a cotelor de inflaţie, Martorii au decis să cumpere şi să depoziteze o serie de materiale cum ar fi cărămizi, grinzi metalice, ţigle precum şi alte materiale. Pe de altă parte, era neapărat necesar ca terenul să fie alimentat cu apă. Atunci, de ce să nu sape un puţ? O echipă de Martori a început lucrul şi au săpat cu cazmaua pînă la adîncimea de 75 de metri. Apoi s-a recurs la un ajutor exterior pentru continuarea operaţiei, găsindu-se apă la adîncimea de 96 metri.
Apoi, la începutul lunii februarie 1984, trei Martori din Statele Unite au propus un plan de construcţie ultra-rapidă. Ei au prevăzut o clădire cu un etaj compusă din birouri, 22 de camere, o cameră de primire, o spălătorie şi o Sală a Regatului. Potrivit spuselor lor, acest proiect putea fi realizat în opt luni. Pentru Peru acesta ar fi fost un miracol al timpurilor moderne!
O bună organizare
La 25 martie, s-a organizat o întrunire specială, premergătoare deschiderii şantierului, cu scopul de a-i informa pe Martorii locali în legătură cu construcţia care urma să aibă loc. Această întrunire a avut loc în sala de congrese a Societăţii de la Campoy. Cu toate că la data aceea în întreaga ţară nu existau decît 19 000 de vestitori ai Regatului, la aceea întrunire au fost prezente însă 26 500 persoane. Entuziasmul pe care l-au manifestat asistenţii în acea zi nu a scăzut pe tot parcursul timpului cît a durat şantierul.
Au fost organizate echipele de lucru. Peste 200 de muncitori au fost chemaţi din rîndurile pionierilor permanenţi şi pionierilor speciali, iar în punctele cheie ale şantierului au fost repartizaţi fraţi care dispuneau de experienţă în organizarea congreselor. Adunările se prezentau pe rînd, conform unui program bine stabilit, pentru a-şi aduce fiecare ajutorul la sfîrşit de săptămînă.
Pentru a asigura adăpost pentru lucrătorii permanenţi ai şantierului, depozitul de literatură a fost transformat într-un imens dormitor. Saltelele au fost aşezate deasupra cutiilor de carton cu publicaţii, iar de-a lungul zidurilor lor exterioare au fost instalate duşuri şi toalete. Întrucît în Peru tocmai începea iarna, este inutil să mai spunem că fraţii nu întîrziau prea mult dimineaţa cînd mergeau să-şi facă un duş rece. A fost instalată o excelentă cafenea. Micul dejun se servea la ora 7, cu o jumătate de oră înainte de începerea lucrului. La o jumătate de oră distanţă, la Sala de congrese de la Campoy, surorile se ocupau cu spălarea lenjeriei. A fost deschisă de asemenea o cizmărie pentru a repara încălţămintea de lucru care se uza rapid.
Ne sosesc ajutoare de departe
145 de fraţi din America de Nord ne-au oferit ajutorul lor în diferite stadii ale lucrărilor de construcţie. Mulţi dintre ei participaseră la construirea unor Săli ale Regatului în două zile. Pe măsură ce lucrările avansau, şi în funcţie de necesităţi, au sosit pentru a participa la construcţie, specialişti betonişti, zidari, instalatori şi electricieni. După două sau trei săptămîni, cînd îşi terminau partea lor de lucru, aceştia se reîntorceau în adunările lor. Dar unii dintre ei au rămas pe şantier pe tot parcursul celor opt luni.
Aceşti fraţi şi-au adus cu ei şi uneltele pentru a colabora cu alţi fraţi cărora abia la înţelegeau limba. Dar prin gesturi, prin expresia feţei, prin cuvinte pronunţate stîlcit, şi cu dorinţa de a coopera, le-a fost posibil să se facă înţeleşi iar lucrarea a fost astfel încheiată.
Mulţi fraţi peruvieni şi-au manifestat iubirea oferindu-le ospitalitate voluntarilor. În fiecare zi de lucru, la ora 6 dimineaţa, un autobuz cu 15 locuri, supranumit „autobuzul american“ mergea după fraţii găzduiţi de către Martorii locali pentru a-i aduce pe şantier la ora micului dejun. La această lucrare îmbucurătoare au participat, de asemenea, membrii familiei Betel din Peru.
A fost organizată o adunare de limbă engleză pentru a satisface necesităţile spirituale ale fraţilor. Numeroşi voluntari au îndeplinit în acelaşi timp şi o excelentă activitate de predicare. Ei au început chiar unele studii biblice la domiciliu, care au fost continuate după plecarea lor.
Un mare interes
Sute de fraţi şi surori din localitate, atît tineri cît şi bătrîni, s-au prezentat la locul construcţiei, pentru a participa la lucrări la sîrşit de săptămînă. Era atît de încurajator să vezi cum surori şi copii îşi îndeplineau munca ce le fusese încredinţată, conform posibilităţilor lor. Bineînţeles că toată această activitate nu a rămas neremarcată.
Un inginer de la o mare intreprindere de construcţii s-a oprit în apropierea şantierului şi privind modul cum se efectuau lucrările, a întrebat: „Cum îi plătiţi pe lucrători ca să lucreze în acest fel?“ Un alt observator a pus următoarea întrebare: „Ce anume îi determină pe muncitorii voştri să fie atît de veseli?“ Iar o echipă de la televiziunea din Lima a fost prezentă o după-amiază întreagă pentru a-i filma pe lucrători şi a le lua interviuri.
Lucru de calitate
A fost oare terminată construcţia într-adevăr în opt luni? Da. Şi cu toate acestea, fraţii nu au avut niciodată sentimentul de a fi presaţi să termine exact la termenul prevăzut. Încă de la început, fiecare a înţeles bine că această clădire trebuia să fie solidă şi bine construită, pentru a reprezenta cu demnitate poporul lui Iehova, chiar dacă pentru aceasta ar fi trebuit nouă sau zece luni.
Datorită zelului fraţilor locali care au lucrat pa şantier precum şi datorită ajutorului oferit de fraţi cu experienţă, veniţi din alte ţări, construcţia a fost terminată la data prevăzută. La 3 decembrie 1984, adică după opt luni şi o săptămînă de la începerea lucrărilor, familia Betel s-a instalat în noua clădire.
O zi mare
Inaugurarea mult aşteptată a noii clădiri a filialei s-a desfăşurat la 27 ianuarie 1985. Fratele M. G. Henschel, membru al Colegiului Central al Martorilor lui Iehova, s-a deplasat de la Brooklyn (New York) pentru a rosti discursul principal. Lucrătorii temporari veniţi din alte ţări şi fraţii care lucrareseră pe tot parcursul construcţiei, adică în jur de 500 de persoane, s-au reunit în noua sală a Regatului şi în sala de mese. Cei care se aflau în sala de congrese de la Campoy au putut urmări programul prin legătura telefonică.
Dimineaţa fratele Henschel a prezentat discursul de inaugurare în limba spaniolă. După-amiaza a debutat cu un program special prezentat în Sala de congrese din Campoy. După aceea, cei 34 238 de asistenţi au fost invitaţi să viziteze noile instalaţii. Ei s-au bucurat să vadă „miracolul în opt luni“, această dovadă materială a binecuvîntării lui Iehova.
Realizarea acestei construcţii a adus numeroase binecuvîntări. Pe de o parte, filiala beneficiază acum de instalaţii moderne, iar pe de altă parte, faptul de a fi lucrat împreună timp de opt luni a fost de o valoare inestimabilă pentru toţi voluntarii. Unitatea creştină a fost întărită, fapt care le-a permis să cultive maturitatea spirituală. Legăturile strînse pe care le-au întreţinut cu ocazia întrunirilor, cu ocazia meselor, şi mai ales cu ocazia programului de închinare care se desfăşura în fiecare dimineaţă, au întărit legătura iubirii care-i uneşte pe creştini. Fraţii veniţi din America de nord au considerat că această „misiune în străinătate“ le-a adus numeroase binefaceri. Într-adevăr, cei care au participat la acest „miracol“ îşi vor aminti multă vreme de aceste opt luni de colaborare plină de bucurie şi de activitate intensă. — Vezi Hagai 1:7, 8.
[Legenda fotografiei de la pagina 28]
Tineri şi bătrîni au participat la lucrări