De ce să îmbrăcăm blîndeţea?

EA ESTE admirată şi apreciată. Ea ne ajută să evităm certurile. Ea este adesea confundată cu slăbiciunea, dar ea este mult mai puternică decît sabia. Este vorba despre blîndeţe.

Biblia asociază blîndeţea cu smerenia. De altfel, cuvîntul grec redă ideea de smerenie, de bunăvoinţă blîndă şi amabilă; aceasta este contrariul asprimii, al caracterului dificil, al izbucnirilor de mînie şi brutalităţii. Ce anume este blîndeţea se poate însă demonstra mai uşor prin fapte decît prin vorbe.

Dar de ce trebuie să îmbrăcăm blîndeţea şi ce folos aduce ea?

O calitate foarte importantă

Creştinii trebuie să dea dovadă de blîndeţe, deoarece lucrul acesta îi este plăcut lui Iehova Dumnezeu. Biblia ne sfătuieşte să umblăm „cu totală umilinţă a spiritului şi blîndeţe“. Femeile creştine trebuie să îmbrace „veşmîntul nesupus descompunerii al unui spirit liniştit şi blînd, care este de o mare valoare în ochii lui Dumnezeu“ (Efeseni 4:1–3; 1 Petru 3:3, 4). La rîndul său, apostolul Pavel ne adresează acest îndemn potrivit: „Ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu tandre sentimente de compasiune, de bunătate, de umilinţă a spiritului, de blîndeţe şi îndelungă răbdare.“ — Coloseni 3:12.

Este foarte util să îmbrăcăm blîndeţea, deoarece, ca şi o haină, ea ne poate ocroti de multe rele. Cînd apare vreo situaţie care riscă să devină explozivă, blîndeţea ne va permite, poate, să potolim mînia celui ofensat şi să restabilim pacea. Într-adevăr, „un răspuns, cînd este blînd, îndepărtează mînia“ (Proverbe 15:1). Ba mai mult, această calitate ne ajută să facem faţă problemelor enervante de fiecare zi, să remediem situaţii încordate la locul de muncă sau la şcoală, să favorizăm pacea şi unitatea, precum şi să ducem o viaţă mai calmă, mai sănătoasă şi mai fericită (Proverbe 14:30). Noi avem, aşadar, motive temeinice de a îmbrăca blîndeţea.

Cum putem face lucrul acesta?

Manifestarea acestei calităţi ni s-ar putea părea un lucru greu, dar este cu totul posibil, cu condiţia de a vrea să-l facem. De ce? În primul rînd, fiindcă Dumnezeu ne-a creat după imaginea sa (Geneza 1:26). Or, el este însăşi personificarea blîndeţii. Lucrul acesta reiese clar din modul în care a procedat faţă de omenirea păcătoasă. Noi citim: „El nu ne-a făcut deloc potrivit păcatelor noastre şi nici n-a făcut să vină asupra noastră ceea ce merităm, conform greşelilor noastre.“ — Psalm 103:10.

Pe de altă parte, blîndeţea este unul dintre roadele spiritului sfînt al lui Dumnezeu (Galateni 5:22, 23). Aşadar, dacă noi simţim personal necesitatea de a fi mai blînzi, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ajute, prin intermediul spiritului său sfînt, să dezvoltăm şi să manifestăm un spirit şi o atitudine pătrunse de blîndeţe. — Luca 11:13.

Deoarece blîndeţea face parte dintre roadele spiritului lui Dumnezeu, ea constituie o trăsătură importantă a personalităţii creştine. De fapt, această calitate trebuie să facă parte din veşmîntul care ne identifică drept creştini. Da, noi putem şi trebuie ‘să ne îmbrăcăm cu blîndeţea’, un dar pe care Iehova ni-l dă prin spiritul şi prin binecuvîntarea sa.

Blîndeţea este realistă

Isus Cristos, care apără ferm dreptatea, dă totodată dovadă de blîndeţe. El i-a numit fericiţi pe aceia care au un caracter blînd. El i-a mai învăţat pe alţii principiul conform căruia, în caz de provocare, este mai bine să ‘întorci şi celălalt obraz’, decît să plăteşti cu aceeaşi monedă (Matei 5:5, 39; 21:5). Unii afirmă că această învăţătură nu este realistă într-o lume caracterizată de spiritul de concurenţă. Dar ar fi greşit să se tragă concluzia că blîndeţea creştină presupune o personalitate slabă sau laşă. Această blîndeţe este asociată unei puternice credinţe şi iubiri faţă de Iehova şi căile sale drepte. Ea denotă deci o mare putere.

De-a lungul întregii istorii biblice, bărbaţi şi femei cu teamă de Dumnezeu au lăsat frumoase exemple de blîndeţe. Astfel, „Omul Moise era cu mult mai umil [sau blînd] decît toţi oamenii care erau pe suprafaţa pămîntului“ (Numere 12:3). Cine ar putea afirma însă că el era un om slab sau laş?

Confruntată cu „lucrurile cărnii“, blîndeţea se dovedeşte a fi superioară (Galateni 5:19–23). Ea este eficace în comparaţie cu mînia nestăpînită. Horaţiu, un poet roman, a spus: „Mînia este o nebunie de moment; domină-ţi deci pornirea, sau te va domina ea.“

A proceda cu „o blîndeţe care aparţine înţelepciunii“ înseamnă a te conduce în armonie cu personalitatea, cu acţiunile şi căile lui Iehova (Iacob 3:13). De exemplu, bărbatul care este considerat apt pentru a-i învăţa pe fraţii săi trebuie să fie blînd, paşnic şi calm, nu dur, arogant şi dogmatic (1 Timotei 1:6, 7; 2 Timotei 2:24, 25). Dar blîndeţea ne mai poate fi utilă şi în alte domenii ale vieţii.

Blîndeţea ne ajută oricînd

Blîndeţea ne poate ajuta în caz de dificultăţi cu vecinii. Acesta a fost şi cazul lui Cathy. Cu ocazia unui picnic organizat de ea, la ea acasă, cu cîţiva prieteni, unul dintre copii s-a urcat pe o stivă de lemne frumos aranjate, care aparţineau unui vecin. Copilul a prăvălit o parte din stivă tocmai în momentul cînd vecinul era la fereastră. Furios, acesta a ieşit afară, ocărînd cu furie familia care a organizat picnicul, pe copilul vinovat şi pe părinţii acestuia. Gazdele însă nu s-au lansat în discuţii, ci au făcut tot posibilul să-l calmeze pe vecin, răspunzîndu-i cu blîndeţe. A doua zi, Cathy, care cumpărase pîine pentru familia ei, le-a dus două pîini vecinului şi soţiei acestuia. Gestul acesta amabil, fără să fi rostit nici un cuvînt referitor la incidentul care a fost aplanat cu blîndeţe, a fost suficient pentru a înlătura tensiunea şi pentru a restabili bunele relaţii.

Se spune că un şef bun are parte de mai puţine felicitări cînd totul merge bine, dar are parte de mai multe reproşuri cînd lucrurile merg prost. Dan, şeful unei echipe de construcţii, a adoptat cu succes această metodă. Într-o zi, şeful de şantier s-a înfuriat din cauza modului în care a fost executată o lucrare. El a strigat: „Cine răspunde de lucrare?“ Cu toate că muncitorul nu a urmat indicaţiile lui Dan, acesta din urmă a răspuns: „Este vina mea. Nu le-am explicat destul de clar lucrătorilor mei cum trebuia făcut.“ Pe de altă parte, cînd Dan era felicitat pentru o lucrare bună, el răspundea: „Felicitările se cuvin muncitorilor.“ Din cauza blîndeţii şi a puterii sale de caracter, Dan este iubit şi respectat de către superiori şi subalterni.

Aceleaşi principii sînt valabile şi atunci cînd Martorii lui Iehova fac vizite vecinilor în cadrul activităţii de predicare. Unii nu apreciază de loc vizitele lor şi se înfurie. Dar blîndeţea, îi ajută pe Martori să nu le atribuie motive rele oamenilor şi nici să-i judece cu asprime. Cu toate că Martorii au motive temeinice de a predica în felul acesta, trebuie ţinut cont de faptul dacă nu cumva vizita lor a cauza întreruperea vreunei activităţi plăcute persoanei în cauză. Nu cumva a fost trezită din somn? Blîndeţea ne permite să ieşim cu tact din asemenea situaţii. — 1 Petru 3:15.

În mod asemănător, dacă cineva face un pas greşit înainte de a-şi da seama, blîndeţea le va ajuta bătrînilor adunării creştine să-l sfătuiască pe fratele sau sora în cauză, dovedindu-se raţionali. Scopul nu este de a pedepsi, ci de a „restabili“, la fel ca un medic care pune cu fineţe osul la loc. Cei care au calităţile spirituale cerute să nu uite niciodată că ei trebuie să caute să ‘restabilească’ „în spiritul blîndeţii“ persoana care a greşit. — Galateni 6:11.

Continuaţi să cultivaţi blîndeţea

Blîndeţea poate fi comparată cu un sol în care se pot cultiva şi întreţine mai uşor celelalte roade ale spiritului lui Dumnezeu. Dacă avem un caracter blînd, ne vom lăsa cu plăcere conduşi de spiritul lui Iehova. Iar dacă noi manifestăm această calitate, Dumnezeu ne va binecuvînta, deoarece el îl iubeşte pe cel smerit şi blînd. — Isaia 29:18–21; 61:1.

Mulţimea venea la Isus deoarece el avea „o fire blîndă şi o inimă umilă“ (Matei 11:28, 29). Această trăsătură a spiritului îi atrage pe oamenii sinceri la fel cum un han cu vatra lui învăpăiată îl atrage pe drumeţul ostenit ce călătoreşte în toiul unei nopţi geroase. Omul smerit şi blînd este, fără îndoială, un tovarăş de dorit. Nu este bine, aşadar, să „urmărim blîndeţea“? (1 Timotei 6:11). Da, să îmbrăcăm blîndeţea.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Isus Cristos a manifestat blîndeţea. Faci şi tu?