De ce să ne rugăm pentru Regatul lui Dumnezeu?
„TATĂL NOSTRU care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău, să vină regatul tău, să se înfăptuiască voinţa ta pe pămînt ca şi în cer.“ — Matei 6:9, 10.
De aproape 2 000 de ani creştinii fideli folosesc aceste cuvinte ca model atunci cînd se roagă la Dumnezeu. Această rugăciune, pronunţată pentru prima dată de către Isus Cristos, se numeşte Tatăl nostru sau Rugăciunea Domnului.
Cu toate acestea, astăzi mulţi oameni nu mai spun această rugăciune a Domnului. Departe de a privi spre Regatul lui Dumnezeu, ei se îndreaptă spre guvernele omeneşti, spre sistemele economice, spre ştiinţă şi spre O.N.U., pentru a obţine vreo speranţă. Aveţi oare aceeaşi atitudine? Este ea realistă?
Problemele
Pentru unii, civilizaţia noastră este cea mai prosperă din întreaga istorie. Dar astăzi, situaţia ei este dintre cele mai critice. O mulţime de lucruri ameninţă viitorul civilizaţiei precum şi viitorul vieţii pe pămînt. Să analizăm cîteva dintre acestea.
Acestea nu sunt decît cîteva dintre pericolele care ameninţă viitorul omenirii.
Armele nucleare
Puterea totală a acestor arme existente astăzi corespunde cu mai bine de trei tone de T.N.T. pe cap de locuitor: bărbat, femeie, copil. Într-un articol intitulat „Bomba: Poate fi stăpînită?“, David Lancashire, ziarist canadian, făcea observaţia că „prin tot mai pronunţata sofisticare a armelor, riscul declanşării accidentale a unui război, în urma unei erori a ordinatoarelor, este din ce în ce mai mare“. Pe urmă a citat un extras dintr-un studiu făcut de către Naţiunile Unite, spunînd: „Istoria demonstrează că odată ce un anumit tip de armă a trecut de faza experimentală, a urmat în general să fie folosit. Lucrul acesta nu s-a întîmplat încă cu arma nucleară, exceptînd două cazuri [Hiroşima şi Nagasaki], dar noi nu avem nici o garanţie că lucrurile s-au oprit aici.“
Sărăcia în lume
În timp ce cîteva naţiuni au un nivel de trai foarte ridicat, altele sînt extrem de sărace. Conform afirmaţiei unui redactor de la revista New Scientist, dacă inegalităţile actuale persistă, ele vor duce „în mod inevitabil la un conflict“. Dar, chiar dacă aceste inegalităţi nu vor duce la un conflict, ele ar putea provoca o catastrofă. De ce?
Ţările cele mai sărace şi-au făcut datorii enorme. Iată ce afirma în 1981 corespondentul John Madeley: „Aceasta a condus sistemele bancare mult mai aproape de prăpastie decît ar putea admite pînă acum lumea bancară. Dacă nu vor fi introduse reforme imediate şi radicale în sistemul economic mondial, care să creeze ţărilor în curs de dezvoltare posibilitatea să cîştige mai mult, [ele ar putea] rămîne şi mai mult în urmă cu plăţile, necesitînd noi amînări, care ar putea da loc la o reacţie în lanţ, care ar duce la păbuşire“ (World Press Review). În numeroase ţări, sistemul economic se află într-o situaţie critică.
Poluarea atmosferică
De o bună bucată de timp, omul proiectează în atmosferă, într-un mod îngrijorător, tot felul de produse poluante. Dar astăzi, conform celor scrise în Chicago Tribune, „tot mai mulţi savanţi îşi exprimă teama că, aşa ca un balon umflat pînă la punctul de a exploda, învelişul gazos al pămîntului a ajuns la limita la care, probabil, schimbări catastrofale sînt pe punctul de a se priduce (...) Anumite catastrofe se produc deja, iar altele vin mai repede decît se crede.“
Poluarea apei
Omul a poluat apa în mai multe regiuni ale globului. Iată, de exemplu, ce se raportează în Statele Unite: „În golful Biscayne [la Miami, S.U.A.) peştii au devenit diformi. În New Orleans, unde apa potabilă conţine 112 produse chimice diferite, rata mortalităţii datorită cancerului este într-o rapidă creştere. De la un capăt la altul, atît oamenii cît şi animalele plătesc un teribil tribut contaminării constante a apei dulci, a mărilor, precum şi a apei curente.“ — New Times.
Acestora li s-ar mai putea adăuga scăderea surselor energetice, explozia demografică, despăduririle, deşertificarea şi penuria crescîndă de apă dulce. S-ar putea să se fi exagerat gravitatea unora dintre aceste pericole. Dar, sinceri să fim, credeţi oare că toate sînt exagerate? Şi cînd luăm în considerare toate problemele, am putea oare să ne gîndim că omul ar avea fie şi cea mai mică şansă de a le rezolva? Or, dacă acestea nu pot fi rezolvate, ce viitor are omenirea? Şi de ce sîntem copleşiţi de atîtea probleme aparent nerezolvabile?
De ce?
Toate aceste probleme dovedesc un adevăr fundamental: în realitate, omul este incapabil să se autoguverneze cu succes. Nici un conducător uman n-a avut vreodată înţelepciunea, altruismul şi puterea necesară pentru a guverna spre binele tuturor. Biblia ne spune: „Nu-i aparţine omului pămîntean calea sa. Nu-i aparţine omului care umblă nici măcar să-şi dirijeze paşii“ (Ieremia 10:23). Omul nu a fost făcut ca să se conducă singur.
Există însă un alt factor care trebuie luat în considerare, factor care multora le vine greu să-l accepte în epoca noastră materialistă, şi anume: că oamenii nu sînt singurele fiinţe implicate în dominaţia lumii. Cînd Isus era pe pămînt, Satan, o creatură supraumană, i-a oferit dominaţia asupra tuturor regatelor lumii, iar mai tîrziu Pavel, discipolul lui Isus, a vorbit despre Satan ca despre „dumnezeul acestui sistem de lucruri“ (2 Corinteni 4:4; Matei 4:8, 9). Dar cum ar putea fi Satan conducătorul acestei lumi, de vreme ce foarte mulţi oameni nu cred în existenţa lui? Deoarece majoritatea oamenilor — fie chiar înconştient — nu acceptă dominaţia lui Dumnezeu, favorizînd astfel planurile lui Satan. — Matei 12:30.
Situaţia lui Satan s-a înrăutăţit de pe vremea cînd Isus era pe pămînt. De fapt, Biblia ne dezvăluie că acum ‘el este foarte mînios, ştiind că are o scurtă perioadă de timp’ (Apocalips 12:12). Asemenea lui Hitler, la sfîrşitul celui de al doilea război mondial, scopul său este de „a domina sau a distruge“. Deoarece dominaţia sa, care durează de mult timp, deja s-a dovedit a fi dezastruoasă, Satan Diavolul este astăzi, evident, hotărît să distrugă neamul omenesc. Faptul că am luat cunoştinţă despre existenţa unei asemenea forţe puternice rău intenţionate, să nu ne determine oare la o analiză a lucrurilor? Ales dacă ne gîndim la faptul că enormele stocuri de arme nucleare par să nu poată fi ‘stînjenite’ de om. Dar ce legătură au toate acestea cu Regatul lui Dumnezeu?
Noi avem nevoie de Regat
Datorită faptului că problemele noastre se datoresc neputinţei omului de a se autodirija, precum şi influenţei funeste a unei puteri supraumane, este clar că ele nu pot fi rezolvate de către oameni. Iată de ce noi avem în mod disperat nevoie de Regatul lui Dumnezeu. Este vorba despre un guvern adevărat, dar suprauman, ceresc, avînd puterea de a-l învinge pe Satan. Deoarece este vorba de Regatul lui Dumnezeu, el are şi înţelepciunea, şi altruismul şi puterea necesară de a lua decizii drepte şi de a-şi exercita cu succes guvernarea.
Noi ne putem deci bucura de încurajatoarea declaraţie biblică: „În zilele acelor regi [conducătorii moderni], Dumnezeul cerului va instaura un regat care nu va fi distrus niciodată şi acest regat nu va fi trecut la nici un alt popor. El va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate şi el însuşi va dăinui pentru timpuri indefinite“ (Daniel 2:44). Regele acestui Regat este Isus Cristos, despre care profeţia spune: „În zilele sale va încolţi cel drept şi abundenţa păcii pînă nu va mai fi lună. Şi el va avea supuşi de la o mare la alta şi de la Fluviu pînă la capetele pămîntului.“ — Psalm 72:7, 8.
Astfel, Regatul lui Dumnezeu va rezolva într-adevăr problemele omenirii. Atunci, de ce nu aţi examina Biblia pentru a şti ce este acest Regat şi cum puteţi deveni, încă de pe acum, unul dintre supuşii săi? Aveţi nevoie de acest Regat, aşa cum au şi ceilalţi oameni. Martorii lui Iehova sînt gata să vă ajute să cunoaşteţi mai multe lucruri cu privire la el.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 4]
Arhivele naţionale S.U.A.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 4]
Foto: WHO