Imitaţi oare bunăvoinţa lui Dumnezeu?

VĂ AMINTIŢI ultima ocazie în care cineva v-a arătat bunătate? Fără îndoială că toţi apreciem solicitudinea,a compasiunea şi gentileţea pe care le manifestă faţă de noi o persoană binevoitoare.

Deşi nu mulţi oameni manifestă bunăvoinţă, aceasta nu este un lucru străin lumii de astăzi. Persoanele care lucrează în comerţ sînt instruite să manifeste amabilitate faţă de clienţi. Şi oamenii de afaceri ştiu ce mult valorează ea atunci cînd încheie tranzacţii cu clienţii lor. Este de recunoscut însă că mulţi afişează această formă de bunăvoinţă din pur interes. Totuşi, adevărata bunăvoinţă există în realitate. Astfel, cînd o pereche căsătorită, care trăia la mare distanţă de tatăl soţului, s-a dus să-l viziteze pe acesta, care devenise neputincios în urma unei apoplexii şi abia se putea mişca, cei doi soţi au fost foarte impresionaţi cînd au văzut că vecinii se îngrijiseră deja să-i procure bătrînului cele necesare.

Biblia conţine cîteva exemple remarcabile de oameni care au dat dovadă de altruism. În timpul călătoriei navale spre Roma, Iulius, comandantul militar în sarcina căruia fusese lăsat Pavel, i-a permis prizonierului său să-şi viziteze prietenii din Sidon şi să se bucure de ospitalitatea lor. Pe drept cuvînt, Iulius „l-a tratat pe Pavel în mod umanitar“ (Fapte 27:3). La puţin timp după aceea, cînd nava a naufragiat, populăţia Maltei s-a manifestat atît faţă de cei 276 de pasageri, cît şi faţă de echipajul navei, ‘într-un mod extraordinar de umanitar’. De fapt, Publius, „omul cel mai de seamă al insulei“, a fost deosebit de ospitalier. — Fapte 28:1–10.

Faptul că toţi oamenii, fiind creaţi după imaginea lui Dumnezeu, pot reflecta într-o anumită măsură personalitatea lui Iehova, a fost subliniat de către apostolul Pavel, care a zis: „Ori de cîte ori oamenii naţiunilor, care nu au lege, fac din fire lucrurile legii, aceşti oameni, deşi nu au lege, sînt o lege pentru ei înşişi. Ei înşişi sînt aceia care demonstrează că lucrurile legii sînt înscrise în inima lor“ (Romani 2:14, 15; Geneza 1:26). Deci, într-o anumită măsură, bunăvoinţa este înnăscută în fiinţa umană. Dar, pe bună dreptate, ne aşteptăm ca adevăraţii creştini să manifeste o bunăvoinţă superioară, şi anume o bunăvoinţă care s-o reflecte într-un mod evident pe aceea a lui Dumnezeu. În ce constă această calitate? Cum o manifestă Creatorul? Şi cum putem cultiva şi noi acest fruct al spiritului său? — Galateni 5:22.

Bunătatea iubitoare a lui Iehova

Biblia laudă în repetate rînduri amabilitatea iubitoare a lui Dumnezeu. „Lăudaţi-l pe Iah! Aduceţi-i mulţumiri lui Iehova, fiindcă el este bun; fiindcă bunătatea sa iubitoare este pe timp indefinit,“ a spus psalmistul (Psalm 106:1; 107:1). În Scripturile ebraice, cuvîntul care a fost tradus prin „bunătate iubitoare“ se referă la o formă de bunăvoinţă care se ataşează cu iubire de ceva sau de cineva, pînă la realizarea scopului propus în legătură cu el. Astfel, din iubire faţă de oameni, Dumnezeu a manifestat bunătate iubitoare, avînd drept obiectiv salvarea omului. Dacă el nu ar fi procedat astfel, omenirea ar fi pierit de mult. Întrucît Dumnezeu nu tolerează răutatea, el i-a dat afară din grădina Edenului pe primii noştri părinţi, Adam şi Eva. Totuşi, el a manifestat bunătate iubitoare faţă de ei, furnizîndu-le îmbrăcăminte şi permiţîndu-le să dea naştere la copii şi îngăduindu-le să trăiască o viaţă îndelungată, în pofida rebeliunii pe care au comis-o. — Geneza 3:21—4:2; 5:4, 5.

Iehova şi-a manifestat în nenumărate feluri bunătatea iubitoare faţă de descendenţii păcătoşi ai lui Adam. De exemplu, apostolul Pavel a spus oamenilor care practicau religia falsă în Lystra că Dumnezeu „nu s-a lăsat fără mărturie, căci v-a făcut bine, dîndu-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, umplîndu-vă pînă la refuz inimile cu hrană şi bucurie“ (Fapte 14:16, 17). Cu toate că ei se închinau la un dumnezeu fals, Iehova le-a dat din belşug produse materiale.

O importanţă mult mai mare a avut însă bunătatea iubitoare pe care Iehova a manifestat-o faţă de urmaşii încă nenăscuţi ai lui Adam. Prin „descendenţa“ promisă, Iehova a dat speranţa de eliberare a oamenilor din păcat şi moarte (Geneza 3:15; Romani 5:12). În ciuda istoriei umane, care a adus dezonoare lui Dumnezeu, el nu a părăsit omenirea. El chiar l-a dat pe Fiul său unic născut şi cel mai iubit, ca jertfă pentru răscumpărarea omenirii (Ioan 3:16). Şi, ca o manifestare suplimentară a „favorii nemeritate“, Dumnezeu a făcut, de asemenea, pregătiri pentru ca anumiţi oameni care şi-au păstrat integritatea să fie comoştenitori cu Isus Cristos în Regatul ceresc care îi va binecuvînta pe toţi cei ce vor asculta de legile acestui Regat. — Romani 5:8, 15–17; 8:16, 17; Apocalips 14:1–4.

Să imităm bunăvoinţa lui Dumnezeu

În ce ne priveşte, cum am putea ajunge să reflectăm bunăvoinţa lui Dumnezeu, în ciuda imperfecţiunii noastre? Noi ne putem referi la exemplul şi îndrumările pe care ni le-a dat Isus şi care ne vor ajuta să exercităm o asemenea bunăvoinţa (1 Petru 2:21; Matei 11:28–30). De exemplu, el a arătat că trebuie să fim buni chiar şi faţă de duşmanii noştri. Iată ce a spus el: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să faceţi bine şi să daţi cu împrumut, fără dobîndă, fără să aperaţi nimic în schimb; şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, fiindcă el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi“ (Luca 6:35). Deci dacă vrem să manifestăm aceeaşi bunăvoinţă ca Dumnezeu, bunăvoinţă prin excelenţă, noi vom urmări să le facem bine nu numai membrilor familiei, prietenilor şi fraţilor creştini, ci şi celor care sînt nerecunoscători şi care s-au dovedit că ne sînt duşmani. Şi noi nu procedăm astfel pentru a-i irita, ci pentru a-i ajuta şi a-i face să manifeste ceea ce au mai bun în ei. — Galateni 6:10; Romani 12:20, 21.

Întrucît înclinăm să tratăm pe alţii aşa cum ne tratează şi ei pe noi, trebuie să ne aducem aminte de îndemnul lui Iehova: „Fiindcă în bunătate iubitoare am găsit plăcere, şi nu în jertfă“ (Osea 6:6). De aceea, dacă dorim să ne bucurăm de favoarea divină, trebuie să ne străduim să imităm bunătatea iubitoare a lui Iehova în toate relaţiile noastre cu alţii. (Vezi Mica 6:8.) Dar pentru ca această calitate divină să acţioneze din plin în noi, trebuie să-l imităm pe Iehova într-un anumit domeniu. Care este acesta? Ei bine, aşa cum el, în mod binevoitor, a făcut primii paşi pentru a ne ajuta să dobîndim o poziţie bună înaintea lui, tot aşa şi noi trebuie să luăm iniţiativa în ce priveşte împărtăşirea adevărului biblic la alte persoane. Chiar dacă sîntem respinşi la început, trebuie să perseverăm în manifestarea bunăvoinţei, străduindu-ne în mod repetat ca să le sensibilizăm inima cu mesajul veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu. Cît este de minunat cînd, manifestînd această bunăvoinţă a lui Dumnezeu, îi ajutăm pe alţii să găsească drumul vieţii! — Matei 7:13, 14.

Cum putem s-o cultivăm

Noi nu am putea imita bunăvoinţa lui Dumnezeu dacă nu ne-am însuşi profund ideile lui Dumnezeu, care sînt consemnate în Biblie, şi dacă nu am acţiona în armonie cu ele. Da, noi trebuie să dobîndim în primul rînd o cunoştinţă exactă despre adevăr. Pavel i-a lăudat pe creştinii din Colose şi a recunoscut că adevărul dăduse roade „din ziua în care [ei] au auzit şi au cunoscut cu exactitate favoarea nemeritată a lui Dumnezeu în adevăr“ (Coloseni 1:5, 6). Însă nici un creştin nu poate să spună că a reuşit să facă atît de mult încît nu mai este nevoie să facă progrese în direcţia aceasta. De aceea, fiecare dintre noi trebuie „să continue să crească în favoarea nemeritată şi în cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru, Isus Cristos“. — 2 Petru 3:18.

Întrucît bunăvoinţa face parte din roadele spiritului sfînt al lui Dumnezeu, creştinii care se lasă influenţaţi de acest spirit vor fi buni. De fapt, Pavel face o legătură certă între sfinţenia de natură divină şi bunătate, spunînd: „Ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu tandre sentimente de compasiune, de bunătate“ (Coloseni 3:12). Deci trebuie să avem spiritul lui Dumnezeu, ca să putem imita bunăvoinţa lui.

Dar cum putem obţine spiritul lui Dumnezeu? Rugîndu-ne lui şi cerîndu-i-l cu insistenţă. Isus ne-a arătat că dacă îl implorăm cu umilinţă pe Iehova, ca să ne dea acest dar de preţ, cererea noastră sinceră va fi satisfăcută. După ce a menţionat necesitatea de a ‘continua să cerem’ şi de a ‘continua să căutăm’, Isus a zis: „Aşadar, dacă voi, cu toate că sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl care este în cer le va da spiritul sfînt celor care i-l cer!“ (Luca 11:9–13). Într-adevăr, dacă îi cerem lui Iehova spiritul său, precum şi ajutor neprecupeţit pentru a manifesta mai multă bunăvoinţă, putem fi siguri că vom primi un răspuns favorabil (1 Ioan 5:14, 15). Bineînţeles că acţiunile noastre trebuie să fie în concordanţă cu cererea pentru a primi spiritul lui Dumnezeu.

Un alt ajutor pentru a putea cultiva această însuşire este să medităm la dovezile de bunătate divină, pe care le găsim din belşug în jurul nostru. Cu privire la Dumnezeu, psalmistul a spus: „Cu certitudine, voi medita asupra întregii tale activităţi şi mă voi preocupa de modurile tale de a acţiona“ (Psalm 77:12). Este bine să ţinem seama de însuşirile lui Dumnezeu şi să medităm la ele cînd le vedem în viaţa noastră de zi cu zi. Frumuseţile naturale ale creaţiei, savoarea pe care ne-o oferă mîncarea şi băutura, articolele necesare confortului şi relaxării noastre, bucuria pe care ne-o aduc copiii şi chiar joaca năstruşnică a animalelor — toate poartă pecetea bunătăţii pe care Dumnezeu a manifestat-o faţă de omenire. Da, un splendid apus de soare, un multicolor curcubeu, o mîncare delicioasă sau o prietenie preţioasă ne pot aminti că Dumnezeu, cu multă bunăvoinţă, ne furnizează multe lucruri, spre bucuria noastră. Pe bună dreptate, „însuşirile sale invizibile, [printre care se numără şi bunătatea] se văd cu claritate de la crearea lumii, deoarece sînt percepute prin lucrurile care au fost făcute“ (Romani 1:20). Este de importanţă vitală să medităm la aceste lucruri, dacă dorim cu adevărat să imităm bunătatea măreţului nostru Dumnezeu.

Propune-ţi ca obiectiv dobîndirea acestei însuşiri

În mod cert, merită efortul de a-ţi propune ca obiectiv imitarea bunăvoinţei divine. Legăturile tale particulare cît şi cele din cadrul familiei se vor îmbunătăţi cu siguranţă dacă vei manifesta bunătate. Ea poate, de asemenea, să-i facă pe oameni receptivi la mesajul despre Regat. Multe persoane sceptice s-au simţit îndemnate să cerceteze adevărul datorită bunătăţii manifestate de Martorii lui Iehova în serviciul de teren. Da, bunăvoinţa a scos la iveală ceea ce era mai bun în unii oameni care, alminteri, ar fi manifestat ostilitate.

În serviciul de la uşă la uşă, o tînără Martoră a întîlnit o femeie care a refuzat s-o asculte, adresîndu-i cîteva cuvinte tăioase. Observînd că femeia era bolnavă, sora a întrebat-o dacă ar putea-o ajuta cu ceva. Femeia a refuzat, pe un ton rece, orice ajutor. Două săptămîni mai tîrziu însă tînăra soră s-a oprit din nou la uşa femeii şi a întrebat-o dacă reuşise să-şi cumpere ceva de mîncare de cînd se văzuseră cu precedenta ocazie. Întrucît femeia nu fusese în stare să-şi procure nişte alimente, sora a insistat ca să meargă ea la magazin şi să-i aducă cele necesare. Ulterior, femeia respectivă a fost mult mai prietenoasă cu Martorii lui Iehova, care se opreau la uşa ei — şi totul doar pentru că sora noastră a imitat bunăvoinţa lui Dumnezeu.

Această însuşire mult dorită are putere de atracţie, fapt care este ilustrat de observaţiile făcute de o tînără absolventă de facultate după ce s-a dus la Sale Regatului pentru prima dată. Acolo, Martorii proveniţi dintr-un mediu modest îşi făceau probleme cu privire la felul în care va reacţiona această tînără la modul lor de exprimare şi la faptul că erau oameni modeşti. Dar această tînără cu studii superioare nu-şi aminteşte de eventualele greşeli pe care le-au făcut ei. Tot ce îşi aminteşte ea este doar faptul că fiecare a fost foarte amabil cu ea, şi că a fost impresionată de prietenia sinceră cu care a fost înconjurată. Adînc mişcată de exemplul fraţilor şi surorilor, ea şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu. La scurt timp după aceea, activînd ca pionier general, iar apoi ca membru al familiei Betel, a manifestat şi ea grijă altruistă faţă de alţii.

Într-adevăr, bunăvoinţa lui Dumnezeu este o calitate remarcabilă. Ea trebuie să fie prezentă în toate manifestările noastre. O manifestaţi, de asemenea?

[Notă de subsol]