Numele lui Dumnezeu în Scripturile Creştine

CÎND Isus l-a numit pe Dumnezeu Tatăl său, evreii care îl auzeau îl ştiau pe Acela despre care vorbea Isus. Ei vedeau numele lui Dumnezeu în sulurile pe care era scrisă Biblia în ebraică şi care erau disponibile în sinagogile lor. Un asemenea sul i-a fost înmînat lui Isus în sinagoga din Nazaret, oraşul său natal. Atunci el a citit un pasaj din Isaia, pasaj în care numele Iehova este menţionat de două ori. — Luca 4:16–21.

Primii discipoli ai lui Isus au văzut, de asemenea, numele lui Dumnezeu în Septuaginta — traducere a Bibliei în limba greacă — versiune pe care primii creştini au folosit-o atît în instruire cît şi în scriere. Este adevărat că la un moment dat se credea că numele lui Dumnezeu nu apărea în Septuaginta, dar acum se ştie cu exactitate că acest nume era atît de respectat încît Tetragrama (termen pe care savanţii îl folosesc pentru cele patru litere cu care este scris în ebraică numele lui Dumnezeu) a fost copiată cu litere ebraice în textul grecesc.

În secolul al II-lea e.n., Aquilaa a scris numele lui Dumnezeu cu litere ebraice în versiunea sa în limba greacă. În secolul al III-lea, Origene a scris că „în cele mai fidele manuscrise NUMELE este scris cu caractere ebraice.“ În secolul al IV-lea, Ieronimb, care a tradus Biblia în limba latină, a scris următoarele: „Chiar şi astăzi găsim în unele volume greceşti că cele patru litere care alcătuiesc numele lui Dumnezeu (יהוה) sînt consemnate cu caractere antice.“

Iată ce declară dr. Paul E. Kahle: „Acum ştim că întrucît textul Bibliei în limba greacă [Septuaginta] a fost scris de iudei pentru iudei, numele divin nu a fost tradus cu kýrios [Domn], ci în aceste MSS [manuscrise] s-a păstrat Tetragrama scrisă cu litere ebraice sau greceşti.“ — The Cairo Geniza, paginile 222, 224.

Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că, fie că vorbeau ebraica, fie că vorbeau greaca, atunci cînd citeau Scripturile, cei care îl ascultaseră pe Isus vedeau în ele numele lui Dumnezeu. De aceea, era logic din partea lor ca atunci cînd citau aceste texte să urmeze obiceiul pe care îl respectaseră pînă atunci, şi anume să pună cele patru litere ebraice care alcătuiesc numele Iehova în textul Scripturilor Greceşti Creştine pe care le scriau ei.

În Journal of Biblical Literature, George Howard, profesor universitar cu angajare specială temporară în probleme de religie, la universitatea din Georgia, a scris: „Dat fiind că Tetragrama era totuşi scrisă în exemplarele Bibliei greceşti care alcătuiau Scripturile bisericii primitive, este logic să credem că scriitorii N[oului] T[estament] păstrau, cînd citau din Scriptură, Tetragrama în textul biblic.“ — 1977, volumul 96, nr. 1, pag. 77.

Înlocuirea numelui lui Dumnezeu

Se pare că numele divin a fost eliminat, atît din Septuaginta cît şi din Noul Testament, mai tîrziu, adică atunci cînd creştinii neiudei n-au mai înţeles literele ebraice. Iată ce declară dr. Kahle: „Creştinii au fost aceia care au înlocuit Tetragrama cu Kýrios [Domn] cînd numele divin scris cu litere ebraice nu a mai fost înţeles.“ — The Cairo Geniza, pag. 224.

Dar ce importanţă avea această pierdere? Iată ce spune profesorul Howard: „După părerea noastră scoaterea Tetragramei a creat confuzie în minţile primilor creştini proveniţi din păgîni; o confuzie cu privire la relaţia dintre «Domnul Dumnezeu» şi «Domnul Cristos»“. — pagina 63 din articolul citat mai sus.

De exemplu, Psalmul 110:1 spune: „Declaraţia lui Iehova către Domnul meu este (. . .)“. Acest verset este citat în Matei 22:44 unde, după ce numele Iehova a fost eliminat, marea majoritate a traducătorilor moderni îl transpun astfel: „Domnul a zis Domnului meu (. . .)“. Deci membrii bisericilor creştinătăţii nu mai sesizează deosebirea dintre Iehova („Domnul“) şi Isus („Domnul meu“).

Dacă urmăm exemplul biblic în ceea ce priveşte folosirea numelui lui Dumnezeu, putem beneficia de mari avantaje şi anume: 1.) Ne ajută să-l considerăm pe Dumnezeu ca pe o persoană, nu ca pe o forţă. 2.) Ne ajută să ne apropiem mai mult de el. 3.) Elimină confuzia, clarificîndu-ne modul de a gîndi despre el şi aducînd gîndurile noastre mai aproape de învăţătura adevărată a Bibliei.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 32]

Numele Divin, scris cu caractere ebraice, a apărut în primele traduceri greceşti ale Scripturilor Ebraice