Trebuie folosit Numele?
MULŢI oameni se simt stînjeniţi cînd pronunţă sfîntul nume al lui Dumnezeu. Iudeii evlavioşi văd acest nume în Bibliile lor, dar ei sînt de părere că nu trebuie să-l pronunţe. De asemenea, mulţi alţi oameni religioşi ezită să-l folosească.
Totuşi, întreaga naţiune a Israelului l-a auzit o dată pe Dumnezeu pronunţînd acest nume. Pronunţarea auzită atunci a fost corectă. La Muntele Sinai israeliţii au auzit acest cuvînt pronunţat de opt ori în cele Zece Cuvinte sau Zece Porunci pe care le-au auzit enunţate din cer. — Exod 20:2–17.
Dacă traducătorul Bibliei de care ne servim a folosit numele lui Dumnezeu acolo unde apare acesta în originalul ebraic, vom vedea că aceste porunci încep cu următoarea afirmaţie: „Eu sînt Iehova, Dumnezeul tău, care te-am făcut să ieşi din ţara Egiptului, din casa sclavilor. Să nu ai alţi dumnezei împotriva feţei mele.“ Sfînta Scriptură, 1874 redă acest text astfel: „Eŭ sŭnt Iehova, Dumneḑeulŭ teŭ (. . .) Să nu aĭbĭ alţĭ ḑeĭ afară de mine“ (Exod 20:2, 3). Dacă traducătorii Bibliei noastre nu au folosit numele lui Dumnezeu, probabil că ei au pus cuvîntul „DOMNUL“, scris cu majuscule, pentru a arăta că Numele apare în textul original, sau au scris pur şi simplu „Domnul“.
Nicăieri Scripturile nu dau de înţeles că acest nume nu ar trebui folosit. Dumnezeu a spus că numele lui nu trebuie să fie luat „în deşert“ sau folosit „în mod nedemn“. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să folosim acest nume. Dimpotrivă, aceasta înseamnă că slujitorii lui Iehova nu trebuie să facă lucruri care dezonorează numele său. — Exod 20:7.
Moise, care a fost folosit pentru a consemna această poruncă în Biblie, a scris de sute de ori acest nume în Pentateuh, — primele cinci cărţi ale Bibliei — fapt care dovedeşte că el era conştient de necesitatea folosirii acestui nume şi nicidecum că nu ar trebui folosit. Dimpotrivă, Moise a spus: „Ascultă, o, Israel: Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova. Şi să iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată forţa ta vitală.“ — Deuteronom 6:4, 5.
Biblia nu arată că acest nume a rămas ascuns sau nepronunţat, ci arată că de-a lungul unei perioade de multe secole el a fost folosit în mod curent (Geneza 4:1). Moise spune că dreptul Avraam l-a folosit, de asemenea, şi anume că el a „invocat numele lui Iehova, Dumnezeul de durată indefinită“, deşi numele lipseşte din multe traduceri moderne ale Bibliei. — Geneza 21:33.
Avraam a pronunţat numele lui Iehova cînd a discutat cu regele Sodomei. Sara a folosit acest nume în conversaţia cu Avraam, iar slujitorul lui Avraam îl menţiona cu regularitate. Iacob, Rahela, — soţia lui Iacob — şi Laban, tatăl Rahelei, au folosit numele lui Dumnezeu. — Geneza 14:22; 16:2; 24:35, 42, 44; 28:16; 30:24, 27, 30.
Lui Moise i s-a poruncit să folosească numele lui Dumnezeu. De aceea, Moise şi Aaron au pronunţat numele cînd au vorbit necredinciosului faraon iar faraonul, la rîndul lui, l-a pronunţat cînd a dat răspunsul: „Cine este Iehova, pentru ca eu să ascult de glasul său şi să-l trimit pe Israel?“ — Exod 5:1–3; 3:15.
Sute de ani mai tîrziu, poporul încă nu considera că numele lui Iehova nu trebuie pronunţat. Acest popor l-a folosit cînd a vorbit cu Samuel, iar Samuel l-a folosit cînd le-a răspuns (1 Samuel 12:19, 20). Dreptul rege David l-a preamărit în public, spunînd: „Voi anunţa numele tău fraţilor mei; în mijlocul adunării te voi lăuda. Voi, care vă temeţi de Iehova, lăudaţi-l!“ — Psalm 22:22, 23.
Marele profet Isaia nu a considerat că acest nume trebuie ignorat. El l-a folosit de peste 400 de ori în cartea care îi poartă numele.
Isaia nu le-a spus cititorilor săi evrei să nu folosească numele lui Dumnezeu. Dimpotrivă, iată ce a spus el: „Aduceţi-i mulţumiri lui Iehova. Invocaţi numele său. Faceţi cunoscute printre popoare modurile sale de a acţiona. Menţionaţi că numele său este pus pe înălţime. Executaţi melodii pentru Iehova, fiindcă el a acţionat într-un mod extraordinar. Lucrul acesta să fie făcut cunoscut pe întregul pămînt.“ — Isaia 12:4, 5.
Confirmă oare vreunul dintre exemplele de mai sus faptul că acest nume redutabil trebuia să fie ascuns, să nu fie folosit sau să fie înlocuit cu un alt cuvînt? Este evident că traducătorii care elimină numele lui Dumnezeu din propria sa carte nu manifestă aceeaşi apreciere pe care au avut-o faţă de acest nume Avraam, Sara, Iacob, Moise, Aaron, Samuel, David şi Isaia — persoane temătoare de Dumnezeu.
Nici profeţii de mai tîrziu nu au ascuns acest nume. Ei nu l-au considerat că este prea sacru pentru a fi pronunţat, nici nu au fost de părere că scriitorii anteriori ai Bibliei greşiseră şi că ei ar trebui deci să înlocuiască acest nume cu un alt cuvînt. Mesajele lor conţineau exprimări ca acestea: „Ascultaţi cuvîntul lui Iehova.“ „Iată ce a spus Iehova al armatelor, Dumnezeul Israelului.“ „Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova.“ — Ieremia 2:4; 19:15; Ezechiel 21:28.
Pe de altă parte, folosirea acestui nume nu era limitată numai la problemele religioase. El nu era folosit numai de învăţători ci şi de oamenii de rînd, care îl pronunţau în conversaţiile lor cotidiene. În Biblie sînt consemnate cuvintele pe care Boaz le-a adresat lucrătorilor săi care munceau la cîmp: „Iehova să fie cu voi.“ Şi lucrătorii răspundeau: „Iehova să te binecuvînteze.“ — Rut 2:4.
Arheologii au găsit dovezi care confirmă afirmaţiile Bibliei, potrivit cărora oamenii au folosit acest nume. În 1930 ei au descoperit textele de la Lachish — fragmente de ceramică despre a căror existenţă se crede că datează din perioada cuceririi babiloniene, secolul al VII-lea î.e.n. Pe aceste fragmente se găsesc de repetate ori exprimări ca: „Fie ca YHWH [Yahve sau Iehova] să-l facă pe domnul meu să audă chiar în ziua aceasta veşti bune!“
Chiar şi cei care nu erau israeliţi cunoşteau şi foloseau numele lui Dumnezeu. De exemplu, gabaoniţii i-au spus lui Iosua: „Servitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată din consideraţie faţă de numele lui Iehova, Dumnezeul tău, căci noi am auzit de renumele său şi de tot ce a făcut el în Egipt“ (Iosua 9:9). În secolul al X-lea î.e.n. Meşa, regele Moabului şi duşmanul Israelului, pusese ca numele divin să fie scris pe „Piatra Moabită“ care a fost redescoperită în 1868 iar acum se află expusă în Muzeul Luvru din Paris.
Aceste dovezi nu trebuie să ne surprindă. În loc să sugereze că acesta este un nume secret, intim, care nu trebuie să fie folosit, Moise spusese poporului: „Şi toate popoarele pămîntului vor trebui să vadă că numele lui Iehova este invocat asupra ta“ (Deuteronom 28:10). Dar cum ar fi posibil acest lucru dacă nici măcar închinătorii săi nu i-ar folosi numele?
Numele nu rămînea nepronunţat, ci era onorat, iubit, respectat. El era folosit la denumirea unor locuri şi chiar a unor oameni. Locul la care Avraam s-a dus pentru a-l jertfi pe Isaac a primit denumirea „Iehova-iire“ (Geneza 22:14). De asemenea, semnificaţia numelor Ezechia, Isaia, Iosia, Neemia, Obadia, Zaharia şi Ţefania — nume bine cunoscute din paginile Bibliei — este determinată de numele Iehova sau Iah, forma poetică, prescurtată a numelui Iehova. Chiar şi astăzi oamenii folosesc numele lui Dumnezeu la denumirea copiilor lor. Poate că minunatul nume al lui Dumnezeu este inclus chiar şi în numele tău! Cunoşti pe cineva care se numeşte Ioel? Acest nume înseamnă „Iehova este Dumnezeu“. Dar Ionatan? El înseamnă „Iehova a dat“. Iosua înseamnă „Iehova este salvarea“, iar numele Ioan — un nume foarte răspîndit — înseamnă „Iehova a fost binevoitor“.
Aşadar, în pofida credinţei unor oameni că numele lui Dumnezeu este prea sacru pentru a fi pronunţat sau că trebuie să fie ignorat, acest nume nu poate fi nicicum exclus din Biblie. El este inclus în toate numele amintite mai sus, nume care au fost folosite de oameni de-a lungul multor secole. Iar aceşti oameni nu numai că au cunoscut numele sfînt al lui Dumnezeu — IEHOVA —, dar l-au şi folosit în rugăciune, în închinare şi în conversaţiile cotidiene.
Dar cum stau lucrurile cu Scripturile Creştine, care sînt deseori numite Noul Testament? Numele Iehova este inclus în numele Isus şi Ioan şi în cuvîntul „Aleluia“, dar de ce nu apare el mai des? Răspunsul la această importantă întrebare va fi comentat în articolul următor.
[Chenarul de la pagina 29]
Cum trebuie pronunţat Numele?
Datorită faptului că religia nu a folosit-o, pronunţia originală a cuvîntului ebraic יהוה s-a pierdut. Unii învăţaţi preferă să spună „Yahve“, dar nu se poate şti care pronunţie este corectă.
Dar adeseori numele proprii sînt pronunţate diferit în limbi diferite. În limba engleză, numele primului creştin care a murit pentru credinţa sa este pronunţat în engleză Stiv’n (ortografiat Stephen), în franceză Etjen (ortografiat Étienne) iar în română Ştefan (ortografierea şi pronunţia sînt identice). Numele lui Isus era pronunţat Yeshúa sau Yehoshúa în ebraică şi Iesoús în greacă.
Faptul că noi nu pronunţăm numele lui Isus sau numele oricărei alte persoane exact ca în limba originară, nu ne determină să nu-l folosim. Noi îl pronunţăm pur şi simplu aşa cum este pronunţat în limba noastră.
În acest sens, cartea Aid to Bible Understanding (Ajutor pentru înţelegerea Bibliei) spune următoarele: „Deoarece în prezent nu este posibil să realizăm o pronunţie sigură, se pare că nu avem nici un motiv pentru a abandona, în limba engleză, bine cunoscuta formă «Jehovah» în favoarea unei alte pronunţii sugerate (. . .) În engleză numele «Jehovah» îl identifică pe adevăratul Dumnezeu şi în prezent el transmite această idee într-un mod mai satisfăcător decît oricare alta dintre înlocuirile sugerate.“ — pagina 885.