Evanghelizarea — locul ei în adevărata închinare

„Astfel încît credinţa voastră să nu se sprijine pe înţelepciunea oamenilor ci pe puterea lui Dumnezeu.“ — 1 Corinteni 2:5.

1. a) Prin ce activitate sînt cunoscuţi Martorii lui Iehova în lumea întreagă? b) Care este importanţa acesteia?

MARTORII lui Iehova sînt cunoscuţi în lumea întreagă ca evanghelizatori, adică mesageri ai veştii bune. Sociologul englez J. Beckford a făcut în Social Compass din ianuarie 1977 următorul comentariu: „Martorii sînt printre evanghelizatorii (...) cei mai zeloşi ai lumii moderne.“ El a adăugat: „Deşi uneori este trecut cu vederea, acest fapt este una din cauzele evidente ale ratei de creştere obţinute de mişcarea Watchtower.“ Dar sînt oare plăcute lui Iehova predicarea Regatului şi lucrarea de formare de discipoli? Istoria trecută şi prezentă răspunde afirmativ. Evanghelizarea, predicarea veştii bune a regatului lui Dumnezeu, este fundamentul creştinismului. Ea este, de asemenea, semnul distinctiv al poporului lui Dumnezeu de astăzi şi de ieri.

2. Ce realizează lucrarea de predicare a Regatului?

² Ce realizează predicarea Regatului? Mai întîi, ea permite unui creştin să-şi manifeste într-o formă vizibilă iubirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeul cel Atotputernic şi faţă de creaţia sa umană (Matei 22:37–39). Pe de altă parte, lucrul cel mai important este că această lucrare de evanghelizare face oamenilor cunoscută înţelepciunea incomparabilă şi puterea extraordinară a lui Iehova. — Fapte 1:8; 4:33; Efeseni 3:10.

IEHOVA SUSŢINE EVANGHELIZAREA

3. a) Pentru ce se poate vorbi de Iehova ca de un evanghelizator? b) Despre cine tratează vestea bună, şi care a fost misiunea lui?

³ Iehova a fost cel dintîi evanghelizator, primul care a adus o veste bună. Într-adevăr, prima sa profeţie era una dintre veştile bune, căci ea anunţa eliberarea omenirii imperfecte printr-o „descendenţă“ promisă (Geneza 3:15). Mai tîrziu, servindu-se de profetul Isaia ca de un purtător de cuvînt, Dumnezeu a revelat că Mesia, Isus Cristos, membrul principal al acestei „descendenţe“ ‘le va anunţa celor blînzi o veste bună’ (Isaia 61:1). În scopul lui Iehova era inclus deci şi faptul ca Isus Cristos să fie un predicator al veştii bune, un evanghelizator.

4, 5. Cum au acţionat îngerii ca evanghelizatori?

⁴ Iehova a încredinţat şi altor creaturi misiunea de a proclama o veste bună. Astfel îngerii, creaturi spirituale puternice, participă la această lucrare plăcuta lui Dumnezeu. Este demn de remarcat ca atît în ebraică, cît şi în greacă, cuvîntul „înger“ înseamnă literalmente „mesager“ şi că cuvîntul „evanghelizator“ provine din două cuvinte greceşti care înseamnă „bun“ şi „înger“ (sau „mesager“). De exemplu, îngerul lui Dumnezeu „i-a anunţat mai dinainte vestea bună lui Avraam“ (Galateni 3:8; Geneza 22:15–18), şi anume că din linia lui Avraam va ieşi „descendenţa“ promisă prin care se vor binecuvînta, în mod cert, toate naţiunile (Geneza 12:2, 3). Douăzeci de secole mai tîrziu, îngerul Gabriel, la fel un evanghelizator, a anunţat lui Zaharia naşterea apropiată a lui Ioan Botezătorul, zicînd: „Am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi anunţ vestea bună a acestor lucruri.“ Ioan Botezătorul a pregătit drumul pentru membrul principal al descendenţei lui Avraam, Isus Cristos. — Luca 1:19.

⁵ Procedînd iarăşi asemenea unui evanghelizator, Gabriel a apărut apoi înaintea Mariei pentru a-i aduce fericita veste despre viitoarea naştere a lui Isus (Luca 1:26–38). Cîteva luni mai tîrziu, păstorii au rămas stupefiaţi cînd au auzit un evanghelizator ceresc declarîndu-le: „Nu vă temeţi, căci iată că vă anunţ o veste bună despre o mare bucurie pe care o va avea întregul popor.“ Apoi o mulţime de creaturi spirituale s-au asociat cu îngerul, pentru a confirma această veste bună (Luca 2:8–14). După naşterea Fiului său, Dumnezeu, prin intermediul îngerilor, a dat mereu dovezi extraordinare despre sprijinul pe care îl acorda el evanghelizării, dovezi ce au existat pe parcursul întregii istorii a adunării creştine din primul secol. Astfel, un înger i-a eliberat pe apostoli din închisoare şi le-a dat acest ordin: „Duceţi-vă, şi, cînd vă veţi ocupa locul în templu, continuaţi să spuneţi poporului toate cuvintele acestei vieţi“ (Fapte 5:20). Ingerii i-au condus pe creştini, pentru a-i găsi pe oamenii care se interesau de vestea bună şi tot ei au fost aceia care au venit în ajutorul servilor lui Dumnezeu (Fapte 8:26; 10:3; 12:7–11). Cît despre apostolul Ioan, care a descris sub inspiraţie evenimente ce urmau să se producă „în ziua Domnului“, a văzut într-o viziune „un alt înger zburînd prin mijlocul cerului şi el avea o veste bună veşnică de transmis“, — propriu-zis de supravegheat răspîndirea la scară mondială a mesajului despre Regat, prin servitorii tereştri ai lui Iehova. — Apocalips 1:10; 14:6.

PORUNCA LUI CRISTOS: EVANGHELIZAŢI!

6. a) Ce fundament a pus Isus în vederea predicării veştii bune? b) Ce a făcut el pentru a se asigura că opera de evanghelizare va continua şi după moartea sa?

⁶ De ce adunarea primitivă a dat mărturie cu atîta curaj şi dinamism? Deoarece Cristos, Fondatorul ei, a uzat de înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, pentru a întemeia pe sine însuşi o organizaţie solidă de evanghelizatori, şi aceasta în două moduri. În primul rînd, s-a achitat el însuşi de misiunea sa care consta în a le anunţa „celor blînzi o veste bună“ (Isaia 61:1). În al doilea rînd, el i-a instruit personal pe cei doisprezece însoţitori mai apropiaţi ai săi, învăţîndu-i să predice, apoi el a format 70 de alţi discipoli. El a constituit astfel un solid nucleu de predicatori care aveau să continue opera de evanghelizare după moartea sa. — Matei 10:5–42; Luca 10:1–16.

7. În ce priveşte predicarea veştii bune, cum diferă înţelepciunea lui Dumnezeu de cea a oamenilor?

⁷ Isus a predicat cu zel Regatul. El s-a angajat activ în lucrarea de evanghelizare, deoarece ştie că oamenii aveau nevoie să audă vestea bună a regatului lui Dumnezeu — noul guvern ceresc, guvern care va stabili pe pămînt o pace veşnică şi va elimina toate cauzele nenorocirilor. Iată de ce, după ce a încheiat un turneu de evanghelizare prin oraşe şi sate şi a constatat starea spirituală inspiratoare de milă a poporului, el a zis discipolilor săi: „Da, secerişul este mare, dar lucrătorii sînt puţini. De aceea, rugaţi-l pe Stăpînul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui“ (Matei 9:37, 38). Fără întîrziere, Isus a început să acţioneze în armonie cu această cerere. Una din principalele instrucţiuni pe care le-a dat apostolilor săi a fost aceasta: „Pe drum predicaţi, zicînd: ‘regatul cerurilor s-a apropiat.’“ Deviza sa era: predicaţi! Pentru a aduce uşurare omenirii întristate, înţelepciunea umană ar fi putut ordona instituirea unui program social birocratic sau ar fi putut crea un consiliu revoluţionar clandestin. Cristos a manifestat înţelepciunea lui Dumnezeu, spunînd simplu: „Predicaţi.“ — Matei 10:7.

8. Care a fost reacţia lui Isus cînd discipolii săi s-au întors din turneul de predicare şi de ce?

⁸ După ce a dat aceste instrucţiuni, Isus s-a mai adresat şi altor discipoli, trimiţîndu-i şi pe aceştia, la rîndul lor, să evanghelizeze. Cînd aceşti predicatori s-au întors şi au raportat excelentele rezultate obţinute, Isus a jubilat spunînd: „Te laud în mod public, Tată, Domn al cerului şi al pămîntului, pentru că ai ascuns cu grijă aceste lucruri de cei înţelepţi şi de intelectuali şi le-ai revelat copilaşilor. Da, Tată, pentru că tu ai aprobat să fie aşa“ (Luca 10:21). Aceşti „copilaşi“ erau de fapt nişte adulţi, discipolii lui Cristos, şi evanghelizarea era mijlocul prin care ei urmau să descopere adevărul divin altora. Nu filozofia sau puterea umană au stabilit ferm adevăratul creştinism, ci înţelepciunea şi puterea divină, manifestate prin predicarea Regatului.

TOŢI DISCIPOLII EVANGHELIZAU

9. Daţi exemple care să arate că pentru istorici predicarea Regatului a fost fundamentul creştinismului primitiv.

⁹ Deoarece predicarea veştii bune a Regatului este temelia creştinismului, a trebuit ca primii creştini să fie cu toţii evanghelizatori. După cu arată istoria, aşa a fost. Să observăm ce afirmă cîteva lucrări de referinţă în legătură cu creştinii din primul secol:

„În acel timp, toţi creştinii erau misionari.“ — History of Western Civilization.

„Prima lucrarea misionară s-a dovedit că nu era limitată la început doar la apostoli. Dimpotrivă, întreaga comunitate creştină era în mod colectiv implicată în această.“ — New Catholic Encyclopedia.

„Dorinţa de a depune mărturie despre credinţa sa (...) este o caracteristică care se aşteaptă să fie găsită la fiecare creştin.“ — Encyclopedia Americana.

10. a) Cînd a devenit adunarea creştină o organizaţie de evanghelizatori? b) Ce dar miraculos a acordat Dumnezeu primilor creştini şi în ce scop?

¹⁰ Încă de la fondarea sa în anul 33, adunarea creştină era o organizaţie de evanghelizatori. Primii săi membri, în jur de 120 de persoane, au devenit fără întîrziere predicatori ai Regatului. Relatarea istorica de inspiraţie divină ne spune că „toţi s-au umplut cu spirit sfînt şi au început să vorbească.“ Să reţinem că toţi, şi nu doar cîţiva, au început să vorbească „despre lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu“ (Fapte 2:4–11). Dovada că aceşti adoratori receptivi au beneficiat de puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu este că ei au primit puterea uimitoare de a da mărturie în limbi pe care ei nu le învăţaseră niciodată. Acest fapt era un miracol care stabilea adunarea creştină pe fundamentul predicării veştii bune.

11. Cum a arătat Petru că toţi creştinii trebuia să fie predicatori?

¹¹ Puţin mai tîrziu, chiar în aceeaşi zi, Petru a aplicat profeţia lui Ioel la adunarea creştină care era în curs de fondare, zicînd: „‘Şi în zilele din urmă’, spune Dumnezeu, ‘voi revărsa din spiritul meu peste orice fel de carne, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, iar tinerii voştri vor avea viziuni şi bătrînii voştri vor visa visuri; şi chiar peste sclavii mei şi peste sclavele mele voi revărsa în zilele acelea din spiritul meu, şi ei vor profeţi’“ (Fapte 2:17, 18; Ioel 2:28, 29). Toţi creştinii, fără nici o excepţie, trebuia să fie evanghelizatori. Bărbaţi, femei şi chiar tineri urmau să profeţească şi să predice cu zel, proclamînd mesajul divin al veştii bune.

A EVANGHELIZA ÎNSEAMNĂ ŞI A AVERTIZA

12. De ce mesajul privitor la regatul lui Dumnezeu nu este o veste bună pentru toată lumea?

¹² Mesajul privitor la regatul lui Dumnezeu nu este o veste bună pentru toată lumea, căci el avertizează totodată pe oameni cu privire la o distrugere viiitoare. Pentru ca vestea bună să aibă efecte binefăcătoare şi durabile, trebuie să dispară prezentul sistem corupt şi cei ce-l susţin (Proverbe 21:18). Închinătorii sinceri ai lui Iehova nu vor putea transforma pămîntul într-un paradis cît timp urmele răutăţii vor continua să-i întunece frumuseţea. Iehova, care sprijineşte predicarea veştii bune, n-a ordonat doar „proclamarea anului de bunăvoinţă“, ci şi anunţarea „zilei de răzbunare din partea Dumnezeului nostru“ (Isaia 61:2). Tot la fel, mesajul unui înger despre care vorbeşte Apocalipsul include aceste cuvinte: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi acordaţi-i glorie, căci a sosit ora judecăţii sale.“ — Apocalips 14:7.

13. a) Care a fost atitudinea primilor creştini faţă de evanghelizare? b) Arată cu ajutorul unui text biblic că primi creştini erau conştienţi de caracterul urgent al predicării.

¹³ Conştienţi de caracterul ei urgent, creştinii primului secol au răspîndit vestea bună în modul cel mai rapid posibil. Aceasta, de asemenea, era o caracteristică a primilor creştini. Encyclopaedia Britannica face următorul comentariu: „Pentru creştin aşteptarea timpului sfîrşitului n-a constat niciodată doar în a dori cu nerăbdare, dar pasiv, venirea regatului lui Dumnezeu.“ Dimpotrivă, aceasta „s-a tradus mai degrabă în eforturi mari de pregătire a lumii în vederea întoarcerii lui Cristos şi în vederea viitorului Regat.“ Adunările erau cu regularitate încurajate privitor la apropierea sfîrşitului şi în legătură cu necesitatea ca ele să se menţină pregătite. Apostolii au înţeles că creştinii trebuia neapărat să predice fără întîrziere, dacă voiau ca toţi oamenii să aibă cunoştinţă despre vestea bună, înainte de venirea zilei de răzbunare a lui Iehova. Iată de ce creştinismul s-a răspîndit cu rapiditate. — Romani 10:13, 14; 1 Tesaloniceni 5:2, 6; 2 Petru 3:11–14.

14, 15. Cum a influenţat mişcarea de evanghelizare cursul istoriei?

¹⁴ Deşi mesajul Regatului a fost estompat şi deformat după primul secol, aşteptarea sfîrşitului a continuat să rămînă o forţă puternică. Astfel, după unii istorici, expediţia lui Cristofor Columb în secolul al XV-lea ar fi fost în parte influenţată de credinţa că trebuia ca vestea bună să fie adusă fără întîrziere şi la cunoştinţă indienilor, înainte de venirea lui Cristos. Idei asemănătoare au determinat mişcările ulterioare de populaţii: emigrarea puritanilor în secolul al XVII-lea, emigrarea în America a baptiştilor, quakerilor şi metodiştilor în secolul al XVIII-lea, apoi cea a germanilor în Rusia şi Palestina în secolele XVIII şi XIX.

¹⁵ Am putea oare spune că evanghelizarea iniţiată de Cristos a avut consecinţe importante şi durabile? Istoria răspunde: Da. Deşi evanghelizarea n-a fost îndeplinită întotdeauna după instrucţiunile lui Cristos, influenţa sa asupra lumii a fost totuşi considerabilă. În articolul „creştinism“, Encyclopaedia Britannica trage concluzia: „Comparat cu toţi ceilalţi factori, creştinismul este forţa spirituală care a influenţat cel mai puternic istoria omului şi i-a modificat cel mai profund cursul.“

EVANGHELIZAREA ASTĂZI

16. a) Ce concluzia se poate trage în legătură cu creştinii din primul secol? b) Ce întrebare s-ar putea ridica în legătură cu predicarea în timpul nostru?

¹⁶ Examinarea relatărilor istorice de provenienţă divină sau profană duce la una şi aceaaşi concluzie importantă: toţi creştinii primului secol erau evanghelizatori. Pentru a fi şi a rămînea creştin, cineva trebuia să predice cu regularitate. Dar s-a devenit cumva astăzi predicarea o formă de închinare primitivă şi neplăcută? Poate aşa cred unii oameni, dar nu acesta este şi punctul de vedere al lui Dumnezeu. — Proverbe 16:25; Ieremia 8:9.

17. Cum au redat Martorii lui Iehova evanghelizării semnul ei distinctiv?

¹⁷ Istoria modernă a Martorilor lui Iehova arată că ei au redat mesajului, adică veştii bune a Regatului, claritatea şi veracitatea sa. Ascultînd de porunca lui Cristos, şi participă cu zel la evanghelizarea cea mai vastă a tuturor timpurilor. Trebuie depusă mărturie în lumea întreagă înainte de sfîrşitul sistemului prezent de lucruri (Matei 24:14). Aceasta a fost preocuparea majoră a Martorilor lui Iehova în cursul ultimilor o sută de ani. Primul număr (în engleză) al Turnului de veghere (numit atunci Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence) definea astfel scopul lui:

„Acesta este primul număr al primului volum din Zion’s Watch Tower, şi poate că nu este inoportun să i se arate scopul publicării. Trăim ‘în zilele din urmă’ (...) şi dorim ca toată ‘casa credinţei’ să fie pe deplin conştientă de acest fapt. — iulie 1879.

Mai tîrziu, în 1884, Martorii lui Iehova, ca grupă de evanghelizatori, s-au constituit într-o asociaţie. Scopul acesteia este definit în articolul al doilea al statutului ei, după cum urmează:

„Scopul pentru care s-a constituit asociaţia este difuzarea adevărurilor biblice în diverse limbi prin publicarea de tratate, broşuri, reviste şi alte scrieri religioase, precum şi prin orice alt mijloc autorizat de lege.“

Au servit aceste instrumente atingerii scopului declarat? Istoria răspunde afirmativ.

18. În ce măsură a reţinut atenţia lumii lucrarea de evanghelizare îndeplinită de Martorii lui Iehova?

¹⁸ Evanghelizarea îndeplinită de Martorii lui Iehova a reţinut atenţia lumii. Ei au fost menţionaţi de mijloacele de informaţie, de tribunalele cele mai importante şi de lucrările istorice. În timp ce primul său număr a fost tipărit în 6 000 de exemplare într-o singură limbă, Turnul de veghere, a cărui prezentă ediţie este tipărită în 10 200 000 de exemplare în 102 limbi, a devenit revista religioasă cea mai larg difuzată din lume. De la sfîrşitul secolului al nouăsprezecelea, cînd anual se efectuau cîteva mii de ore de evanghelizare, lucrarea de predicare a cunoscut o extindere remarcabilă. În 1982, Martorii lui Iehova au petrecut peste 384 milione de ore în predicare şi au distribuit 286 milioane de scrieri. În plus, mai mult de un milion şi jumătate de familii au beneficiat de un studiu biblic gratuit la domiciliu în 205 ţări şi teritorii. Toată această lucrare a fost îndeplinită de un număr relativ mic de evanghelizatori: 2 477 608 în 1982.

19. a) Cui atribuie martorii lui Iehova succesul lucrării lor de evanghelizare? b) Dacă eşti evanghelizator, ce ar trebui să faci potrivit cu Matei 10:7?

¹⁹ Atribuie oare Martorii lui Iehova aceste rezultate uimitoare capacităţilor lor intelectuale sau forţelor lor proprii? Nu, toată onoarea pentru aceasta îi revine Dumnezeului nostru înţelept şi atotputernic Iehova, cel mai mare Evanghelizator. Ce să facem deci? Dacă recunoaştem locul pe care evanghelizarea îl ocupă în închinarea adevărată şi dacă dorim sincer să-i plăcem lui Iehova, atunci, cu regularitate, săptămînă de săptămînă, să evanghelizăm sau, ca să reluăm cuvintele lui Isus: „PREDICAŢI“! — Matei 10:7.

Ai putea răspunde?

□ Cum a sprijinit Iehova predicarea veştii bune?

□ Ce rol au jucat îngerii în predicarea veştii bune?

□ De care lucrare era absorbit Isus Cristos?

□ De ce se poate spune că pentru a fi un creştin adevărat trebuie să evanghelizezi?

□ Ce speranţă a rămas vie pentru discipolii lui Cristos?

□ Cum se dovedesc astăzi Martorii lui Iehova evanghelizatori adevăraţi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Evanghelizatorii cereşti şi pămînteşti cooperează, pentru ca vestea bună să fie predicată.