„Duceţi o luptă energică pentru credinţă“

„Preaiubiţilor (. . .) am constatat că este necesar să vă scriu pentru a vă îndemna să duceţi o luptă energică pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna“. — Iuda 3.

1. Care sînt cîţiva dintre factorii pe care Satan îi foloseşte în tentativa lui zadarnică de a distruge adevăratul creştinism?

SLUJITORII lui Iehova trebuie să ducă o luptă dîrză pentru adevărata credinţă. Adversarul lor, Diavolul, caută ca prin persecuţii făţişe şi prin subtile „acţiuni iscusite“ să distrugă preţioasa lor relaţie pe care o au cu Iehova Dumnezeu, prin intermediul lui Isus Cristos (Efeseni 6:11, Kingdom Interlinear Translation; 1 Petru 5:8). În tentativa zadarnică de a zdrobi adevăratul creştinism, Satan a încercat uneori să-l submineze. Printre mijloacele de corupere de care se poate eventual servi cităm: (1) învăţătura falsă; (2) conduita imorală; (3) lipsa credinţei; (4) desconsiderarea autorităţii stabilite de Dumnezeu; (5) cîrtirea şi tînguirea; (6) admiraţia faţă de anumite personalităţi, pentru avantaje egoiste.

2. Ce amănunte ni se dau cu privire la scrisoarea lui Iuda?

² Iehova furnizează exact ceea ce este necesar din punct de vedere spiritual, pentru ca slujitorii săi să fie protejaţi şi să se opună hotărît înşelătorului cel vechi (Isaia 59:1). Printre lucrurile furnizate se află şi scrierea de inspiraţie divină, pe care a redactat-o Iuda. Probabil că discipolul Iuda a scris-o în Palestina, înainte de anul 66 e.n., deoarece el nu menţionează nici atacul lui Cestius Gallus împotriva Ierusalimului, care a avut loc în 66 e.n. nici căderea acestui oraş în mîinile romanilor, în 70 e.n.a

3. În ce fel poate fi scrisoarea inspirată a lui Iuda de o mare valoare şi astăzi?

³ Deşi a fost scrisă cu foarte mult timp în urmă, scrisoarea lui Iuda are o mare valoare pentru noi, astăzi. Supraveghetorii creştini numiţi prin spiritul sfînt pot şi trebuie s-o folosească drept bază pentru sfaturile lor. Pe de altă parte, ea ne poate ajuta în viaţa noastră personală, dacă o studiem cu rugaciune şi spirit umil. Aceasta se poate verifica îndeosebi cînd avem sentimentul că sîntem din ce în ce mai ameninţaţi de învăţăturile false sau cînd ne simţim atraşi de imoralitate, cînd ne dăm seama că ne-a slăbit credinţa, sau atunci cînd observăm în inima noastră o tendinţă crescîndă a lipsei de respect faţă de autoritatea stabilită de Dumnezeu, tendinţa de a murmura şi de a ne tîngui sau de a măguli anumite persoane, în scopul de a obţine anumite avantaje. Pe măsură ce vom analiza această scrisoare, verset cu verset, fără îndoială că vom observa cu uşurinţă cum putem să-i aplicăm sfatul demn de încredere în viaţa personală cît şi în adunare.

APEL PENTRU MAI MULTĂ MILĂ, PACE ŞI IUBIRE

4. Cum se prezintă Iuda şi ce semnificaţie are acest lucru?

⁴ Iuda îşi începe scrisoarea cu aceste cuvinte:

„Iuda, sclav al lui Isus Cristos, dar frate al lui Iacob, către cei chemaţi care sînt iubiţi în relaţie cu Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Cristos“. — Iuda 1.

Ca „sclav al lui Cristos“, Iuda nu s-a aflat într-o sclavie injositoare, degradantă. Din contră, această sclavie se baza pe faptul că discipolii lui Isus fuseseră cumpăraţi cu sîngele lui preţios, pentru a-l servi în vederea vieţii eterne, lucru ce era un privilegiu plăcut. Ei au fost luaţi captivi de iubirea lui Cristos şi s-au predat de bună voie lui (Matei 11:29, 30; vezi Efeseni 5:21–33). Iuda spune că el era un „sclav“ al lui Cristos, „dar un frate al lui Iacob“, evident, acel Iacob care era unul dintre „stîlpii“ spirituali ai adunării din Ierusalim şi „fratele Domnului“ (Galateni 2:9; 1:19; vezi Faptele 12:17; 15:13–21). Aşadar, Iuda era, evident, un frate vitreg uterin al lui Isus Cristos, dar, manifestînd umilinţă, el nu a căutat un loc de frunte în virtutea legăturii sale de familie cu Fiul lui Dumnezeu. — Marcu 6:3.

5. a) Cine sînt „cei chemaţi“? b) Cum au fost „cei chemaţi“ păstraţi pentru Cristos? c) Pentru cine mai este scrisoarea lui Iuda o încurajare, în afară de „cei chemaţi“?

⁵ Scrisoarea lui Iuda avea mienirea să fie larg răspîndită. Ea era adresată „celor chemaţi“, adică celor pe care Dumnezeu i-a chemat la regatul glorios al Fiului său (Ioan 6:44; vezi Faptele 16:14). Iehova i-a iubit pe aceşti „chemaţi“ şi plăcerea sa a fost să le dea Regatul, dacă ei îşi păstrau, ca indivizi, o stare acceptabilă din punct de vedere spiritual (Luca 12:32; Romani 8:38, 39; vezi Isaia 52:11). Ei erau „păstraţi pentru Isus Cristos“ în sensul că Iehova Dumnezeu i-a apărat, deoarece ei erau în unitate cu Fiul său, în calitate de membri ai trupului său. Dacă rămîneau loiali, ei deveneau asociaţi cu Isus în regatul său (Efeseni 4:15, 16; 2 Timotei 1:12; 1 Petru 1:3–5). Dar acest minunat îndemn din scrisoare nu este rezervat numai „celor chemaţi“. El constituie o mare încurajare şi pentru „marea mulţime“ a celorlalte persoane loiale care, astăzi, iau parte alături de „fraţii“ spirituali ai lui Cristos la serviciul de sclavi pentru Regat. — Matei 24:14; 25:34–40; Apocalips 7:4, 9, 15.

6. Arătaţi modalităţile în care Dumnezeu şi-a manifestat mila faţă de fraţii de credinţă ai lui Iuda?

⁶ Apoi Iuda a exprimat aceste sentimente izvorîte din adîncul inimii lui:

„Mila, pacea şi iubirea să crească faţă de voi.“ — Iuda 2.

Cînd au devenit credincioşi dedicaţi şi au primit din partea lui Iehova iertarea păcatelor lor prin Isus Cristos, persoanelor cărora le era adresată scrisoarea lui Iuda le-au fost acordate mila, pacea şi iubirea divină. Mila lui Dumnezeu a fost exprimată prin răscumpărarea pe care a furnizat-o prin Isus (Tit 3:4–7). O altă manifestare a milei lui Dumnezeu a fost faptul că ei nu se mai aflau în sclavia legii mozaice, a tradiţiilor nescripturale, a conduitei care îl dezonora pe Dumnezeu etc. (Romani 7:4; Galateni 5:13; 1 Petru 1:18, 19; vezi Apocalips 18:1–5). O altă dovadă de milă din partea lui Iehova era faptul că el i-a păstrat pentru Isus Cristos, pentru ca ei să-l slujească în calitate de sclavi, proclamînd „vestea bună“ (Marcu 13:10). Dorinţa exprimată în rugăciune de Iuda era ca fraţii săi creştini să primească mila divină într-o măsură şi mai mare.

7. De ce şi cum se bucură creştinii de pace?

⁷ Iuda s-a mai rugat ca fraţii săi creştini să se bucure de mai multă pace. Deoarece s-au dedicat fără rezerve lui Dumnezeu, Martorii lui Iehova de astăzi au o relaţie personală cu el. Astfel, ei sînt în pace cu Iehova şi au, de asemenea, „pacea lui Dumnezeu care întrece orice gîndire“, o linişte a inimii şi minţii pe care necredincioşii nu o înţeleg (Filipeni 4:6, 7; Coloseni 1:19, 20). De altfel, ei cultivă şi practică pacea — un rod al spiritului lui Dumnezeu — şi sînt capabili de a da dovadă de pace în relaţiile cu semenii (Galateni 5:22, 23; Evrei 12:14). Şi în acest caz creştinii loiali nu se tem nici de viitor, nici chiar de moarte, ci au o pace lăuntrică, ştiind că Iehova este cu ei şi el face ca toate lucrările lui să coopereze pentru binele acelora care îl iubesc. — Matei 10:28; Romani 8:28.

8. Cum şi-a manifestat Iehova iubirea faţă de noi?

⁸ Iehova şi-a dovedit marea lui iubire prin faptul că şi-a dat Fiul, „pentru ca oricine care exercită credinţă în el să nu fie nimicit, ci să aibă o relaţie personală cu Iehova, el a manifestat această iubire faţă de noi (Romani 5:8). Dar, avînd credinţă în răscumpărarea pe care el ne-a furnizat-o, trebuie să ne menţinem în iubirea lui Dumnezeu. Iuda s-a rugat, de asemenea, ca iubirea faţă de aceia cărora le era adresată scrisoarea să fie şi mai mare.

9. De ce aveau fraţii de credinţă ai lui Iuda nevoie de mai multă milă, pace şi iubire?

⁹ Iuda s-a rugat ca mila, pacea şi iubirea lui Dumnezeu să crească faţă de iubiţii lui fraţi de credinţă, deoarece bunăstarea lor spirituală era ameninţată. Aşadar, ei aveau nevoie mai mult ea niciodată de o abundenţă de milă, pace şi iubire din partea lui Dumnezeu.

„DUCEŢI O LUPTĂ ENERGICĂ“

10. Cu privire la ce a intenţionat Iuda să scrie?

¹⁰ Apoi Iuda a subliniat gravitatea problemelor, spunînd:

„Preaiubiţilor, deşi am depus toate eforturile ca să vă scriu despre salvarea noastră comună, am constatat că este necesar să vă scriu pentru a vă îndemna să duceţi o luptă energică pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna“. — Iuda 3.

Expresia plină de afecţiune: „Preaiubiţilor“, pe care o foloseşte Iuda, demonstrează afecţiunea sa faţă de fraţii lui de credinţă, în pofida tonului aspru al scrisorii (Ioan 13:35; Romani 1:7; 3 Ioan 1, 2). Intenţia lui a fost să scrie despre salvarea comună a celor „chemaţi“ la Regatul ceresc (Galateni 3:26–29). Salvarea aceasta se referea la preţioasa speranţă a salvării pe care creştinii o aveau pe timpul lui Iuda, „conform credinţei“ ce le era „comună.“ — Tit 1 :4.

11. Care era credinţa dată sfinţilor?

¹¹ Credinţa dată sfinţilor era ansamblul convingerilor referitoare la Iehova Dumnezeu şi regatul său, care fuseseră transmise creştinilor prin Isus şi discipolii săi inspiraţi. Evident, ea a fost dată „o dată pentru totdeauna“ în sensul că „sfinţii“ — discipolii unşi ai lui Isus — au primit-o în urmă cu nouăsprezece secole, ca fiind unica veste bună. Ea rămîne „credinţă“ la care Martorii lui Iehova de astăzi trebuie să adere cu toată hotărîrea — şi ei îşi dau foarte bine seama de acest lucru —, deoarece, practic, nu există nici o altă veste bună sau mesaj demn de încredere (Galateni 1:6–8). Şi o trăsătură caracteristică a acestei veşti bune este faptul că Isus Cristos a murit pentru întreaga lume a oamenilor. De aceea ea este de importanţă vitală şi pentru „marea mulţime“ a „altor oi“ din zilele noastre. — Ioan 10:16; 1 Ioan 2:1, 2; Apocalips 7:9.

12. De ce i-a îndemnat Iuda pe fraţii lui de credinţă să „ducă o luptă energică pentru credinţă“?

¹² În timpul lui Iuda învăţătorii falşi, care se pretindeau creştini, se străduiau să strecoare o falsă veste bună în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Aceste învăţături ameninţau credinţa şi salvarea creştinilor adevăraţi (Matei 24:13; 2 Corinteni 11:3, 4). De aceea, pentru a combate această tendinţă şi deoarece era îndemnat de spiritul sfînt şi de iubirea principală, Iuda „a constatat că este necesar“ să scrie şi să-şi îndemne fraţii de credinţă să „ducă o luptă energică pentru credinţă“.

13. Pentru a evita amăgirea şi pierderea salvării, ce trebuie să facă Martorii lui Iehova astăzi?

¹³ Dacă noi, ca martori creştini ai lui Iehova, care trăim în prezent vrem să rămînem loiali lui Dumnezeu şi să evităm amăgirea şi pierderea credinţei, şi noi trebuie să „ducem o luptă energică“ împotriva oricărei false veşti bune, împotrivindu-ne cu hotărîre şi luptînd împotriva oricăror tentative de a adăuga sau de a scoate din învăţătura Cuvîntului inspirat şi purificat al lui Dumnezeu (Deuteronom 4:2; Proverbe 30:5, 6; Apocalips 22:18, 19). Noi trebuie să analizăm în lumina întregului Cuvînt al lui Dumnezeu orice învăţături noi sau străine şi să aderăm ferm la credinţa care duce la salvare. — Evrei 1:1, 2; 2:3, 4.

14, 15. a) Cum a explicat Iuda motivul care a dus la schimbarea scopului scrisorii sale? b) De ce învăţătorii falşi nu voi reuşi să submineze sau să murdărească adunarea creştină ca întreg?

¹⁴ Explicînd schimbarea intervenită în scopul iniţial al scrisorii sale, Iuda a declarat:

„Şi aceasta deoarece printre voi s-au strecurat anumiţi oameni de multă vreme destinaţi prin Scripturi pentru această judecată, oameni fără respect faţă de Dumnezeu, care schimbă favoarea nemeritată a Dumnezeului nostru într-o scuză pentru conduita imorală şi care se dovedesc falşi faţă de singurul nostru Proprietar şi Domn, Isus Cristos.“ — Iuda 4.

Oamenii care se „strecuraseră“ printre adevăraţii creştini învăţau pe ceilalţi lucruri false, folosindu-se de şiretlicuri (vezi Galateni 2:4; 1 Ioan 2:19). Isus profeţise o mişcare duşmănoasă, menită să corupă poporul lui Iehova şi a arătat că Diavolul va semăna „buruieni“ sau creştini falşi în mijlocul „grîului“ — continuatorii adevăraţi ai lui Cristos (Matei 13:24–30, 36–43). Apostolii, de asemenea, au avertizat cu privire la apostazie, Petru menţionînd chiar că vor fi „învăţători falşi.“ — 2 Petru 2:1; Faptele 20:29, 30; 2 Tesaloniceni 2:3.

¹⁵ Totuşi, aceşti oameni nelegiuiţi nu vor reuşi să submineze sau să murdărească adunarea ca întreg. „Cu mult timp în urmă“, chiar înainte ca loialul Enoh s-o fi profeţit, s-a hotărît că aceşti oameni vor primi o sentinţă nefavorabilă din partea lui Dumnezeu (Geneza 3:15; 5:21–24; Iuda 14, 15). „Această sentinţă“ este explicată cu claritate de celelalte versete ale scrisorii lui Iuda.

16. Cum se făceau vinovaţi „oamenii fără respect faţă de Dumnezeu“ de faptul că „schimbă bunătatea nemeritată a Dumnezeului nostru într-o scuză pentru conduita imorală“? De ce era greşit raţionamentul lor?

¹⁶ Aceşti învăţători falşi erau „oameni fără respect faţă de Dumnezeu“ (vezi The New Testament in Modern English, tradus de J.H. Phillips). Ei priveau la poporul curăţat al lui Iehova cu ochi necuraţi şi invocînd motive necurate. Aceşti oameni lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu au ajuns la concluzia eronată că, deoarece Dumnezeu i-a iertat pe foştii curvari, închinători la idoli, oameni care au comis adulter etc., el va fi destul de îndurător pentru a ierta persoanele care în mod intenţionat practică din nou aceste lucruri păcătoase. Ei credeau în mod greşit că puteau să calce legile morale ale lui Dumnezeu, fără a fi pedepsiţi, iar apoi să manifeste un fel de căinţă şi să rămînă în mijlocul poporului lui Iehova pînă cînd se aprindeau iarăşi de pofta păcatului şi atrăgeau la imoralitate sufletele instabile (2 Petru 2:14). Astfel, „oamenii fără respect faţă de Dumnezeu“ erau vinovaţi de faptul că „schimbă bunătatea nemeritată a Dumnezeului nostru într-o scuză pentru conduita imorală“. Ei, de fapt, nu apreciau nici nu recunoşteau că Dumnezeu era milos, prin faptul că îi spăla pe credincioşi de păcatele lor în sîngele lui Cristos pentru ca, după aceea, ei să poată merge veşnic pe o cale dreaptă. — Romani 6:11–23; 1 Corinteni 6:9–11.

17. În ce mod ar putea unii să se dovedească falşi faţă de singurul lor Proprietar şi Domn? Ce anume îi aşteaptă pe aceştia?

¹⁷ Dacă vreunul dintre noi, ca martor dedicat al lui Iehova, ar urma să cedeze în faţa persoanelor fără respect faţă de Dumnezeu şi să devină sclavi ai păcatului, pentru a-şi satisface dorinţele carnale egoiste, atunci ne-am „dovedi falşi“ faţă de acela care ne-a cumpărat cu sîngele său preţios şi l-am renega pe Isus Cristos ca Proprietarul şi Domnul nostru (1 Corinteni 7:22, 23). Deoarece pe aceia care procedează astfel îi aşteaptă nimicirea, este de importanţă vitală ca să ne opunem acestor oameni nelegiuiţi.

SFATURI PLINE DE PUTERE PENTRU EPOCA NOASTRĂ

18, 19. a) Ce cale păcătoasă au urmat unii pretinşi creştini? b) Cum au fost alţii influenţaţi? c) Care sfat inspirat trebuie să-i ajute pe crestinii loiali să devină mai bine echipaţi pentru a „duce o luptă energică pentru credinţă’?

¹⁸ În prezent, unele persoane care s-au asociat cu adunarea Martorilor lui Iehova au căutat să promoveze învăţătura falsă şi conduita imorală. Aceste persoane lipsite de conştiinţă desconsideră normele drepte ale lui Dumnezeu şi constituie un pericol real pentru creştinii loiali.

¹⁹ Din nefericire, continuatorii zeloşi şi înclinaţi spre dreptate ai lui Isus Cristos pot ajunge sub influenţa învăţăturii false şi a conduitei imorale. Dar sfatul mobilizator al lui Iuda îi va întări pe cei loiali, astfel încît ei să nu cedeze în faţă acestor eforturi satanice care caută să nimicească relaţia lor cu Iehova Dumnezeu. Şi, pe măsură ce analizăm scrisoarea inspirată a lui Iuda, să devenim mai bine echipaţi pentru a ‘duce o luptă energică pentru credinţă’.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 23]

□ Care sînt factorii pe care îi menţionează scrisoarea lui Iuda ca fiind o ameninţare pentru creştinii loiali?

□ În ce măsură scrisoarea lui Iuda este de mare valoare pentru noi astăzi?

□ De ce persoanele cărora Iuda le scrisese aveau nevoie de mai multă milă, pace şi iubire?

□ Care este „credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna“?

□ Din ce motiv i-a îndemnat Iuda pe fraţii săi creştini să „ducă o luptă energică pentru credinţă“?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Asemenea creştinilor loiali din toate timpurile, duci şi tu neînfricat „o luptă energică pentru credinţă“?