Ştiri şi semnificaţia lor mai profundă

‘Binele şi Răul’

● Direcţia serviciului social britanic a declarat recent unei perechi căsătorite care a adoptat 47 de copii că ei nu îndeplineau condiţiile necesare pentru adopţiune. Potrivit ziarului „Star“ din Toronto, administraţia a declarat celor doi soţi că „un copil care creşte în mediul fericit al unui cămin nu va fi suficient expus ‘experienţelor negative’“. O scrisoare trimisă acestui cuplu spunea următoarele: „Potrivit anchetelor şi rapoartelor nici unul dintre dumneavoastră n-a avut decît puţine experienţe negative, dacă nu chiar de loc, cînd aţi fost copii. Se pare că vă înţelegeţi destul de bine şi că între dumneavoastră nu sînt nici scene, nici certuri.“ Cei doi soţi decepţionaţi se pare că au declarat: „A spune că nu sîntem potriviţi că nu ne certăm, aceasta depăşeşte orice imaginaţie.“

Trebuie oare ca realmente copiii să fie expuşi unor ‘scene şi certuri’ pentru a le asigura o viaţă echilibrată? Inţeleptul sfat al Bibliei de a-l ‘creşte pe copil potrivit căii pentru el,’ nu înseamnă desigur că el ar trebui să asiste la nişte certuri în sînul familiei. Există suficiente asemenea „experienţe negative“ în afară. Ideile unora dintre reformatorii sociali ne reamintesc avertismentul lui Isaia dat anticului popor Israel: „Vai de cei care spun că binele este rău şi că răul este bine!“ — Proverbele 22:6; Isaia 5:20.

Baptiştii „dedicaţi războiului“?

● „În tradiţia baptistă noi sîntem dedicaţi războiului,“ a afirmat un conducător baptist în cuvîntarea sa din cadrul Comisiei de etică a congresului internaţional al Baptiştilor ţinut la Toronto, Canada, în iulie anul 1979. Delmar Smyth, profesor de teoria guvernării la universitatea York din Toronto, a vizitat multe biserici baptiste din întreaga lume pentru a lansa o campanie de pace. „Opţiunile care stau în faţa noastră sînt non-violenţa sau non-existenţa,“ a spus el în timp ce îi îndemna pa baptişti „să-şi ia angajamentul“ că vor alege pacea.

Potrivit ziarului „Star“ din Toronto, Smyth a subliniat faptul că „ideea ‘unui război drept’ n-a fost acceptată de creştinism decît atunci cînd acesta a devenit religie de stat în secolul al IV-lea e.n.“ În plus, conducătorul baptist a remarcat că discipolii timpurii ai lui Isus „erau convinşi că el a predicat şi practicat non-violenţa . . . Scriitorii creştini timpurii au condamnat războiul. Ei au înfierat uciderea drept crimă.“ Istoricii moderni au remarcat de asemenea această poziţie a creştinilor timpurii. Acum, cineva s-ar putea întreba: Vor răspunde baptiştii la apelul pentru pace? Ce vor face ei în eventualitatea unui nou război?

Studenţii pe o corabie în primejdie

● Potrivit unei anchete realizate de comisia Carnegie asupra studiilor administrative în universităţi, s-a observat o schimbare fundamentală în obiectivele studenţilor americani. În loc să acorde prioritate valorilor şi realizărilor umane cum făceau majoritatea studenţilor acum zece ani, cei de astăzi par să aibă drept filozofie faptul de „a urma studiile care le vor aduce mai mulţi bani.“ Iată cauza aceste atitudini: „Studenţii au sentimentul că sînt îmbarcaţi pe o corabie în primejdie, un fel de „Titanic“ care ar transporta SUA sau chiar lumea întreagă. Ei sînt din ce în ce mai convinşi că dacă trebuie să călătoreşti pe Titanic, este de preferat clasa întîi profitînd de cît mai multe plăceri şi de lux, pentru că orişicum nu ai nimic mai bun de sperat.“

Chiar şi apostolul Pavel a recunoscut că cel ce nu mai are speranţă ar putea ajunge să-şi spună: „Să mîncăm şi să bem căci mîine vom muri.“ Dar după părerea lui Pavel, lucrul acesta n-ar fi explicabil decît „dacă morţii nu ar învia“. Însă conform spuselor lui Pavel aceasta nu se înţelege că „morţii nu trebuie să fie înviaţi.“ Dimpotrivă, cei ce cred că viii şi morţii vor avea posibilitatea să trăiască veşnic în fericire, adoptă calea înţeleaptă recomandată de către Pavel în termenii următori: „Cei ce se folosesc de lume [să fie] ca cei ce nu se folosesc de ea pe deplin.“ — I Corinteni 7:29–31; 15:29–32; Ioan 17:3.