Ce s-a întîmplat cu tinerii noştri?

Ei au fost numiţi „generaţia pierdută,“ „generaţia dezmoştenită,“ „generaţia acaparatoare,“ „generaţia întîrziată“ şi „generaţia în impas.“ Cine sînt ei? Adolescenţii de astăzi. Ce au făcut ei ca să merite aceste denumiri, şi de ce?

NU RAREORI se întîmplă ca tinerii să adopte un mod de viaţă pe care virstnicii nu îl înţeleg. Lucrul acesta s-a întîmplat deseori în cursul istoriei. Şi totuşi tineretul de astăzi pare să se deosebească de tineretul din trecut. Adulţii se plîng că idealismul, principiile înalte, optimismul şi speranţa — care în general sînt atribute ale tinereţii — au murit astăzi la mulţi adolescenţi. Ei par să fi pierdut orice încredere în viitor.

Dar ar trebui oare să ne surprindă lucrul acesta? Cîţi adulţi mai au încredere în viitor? Cine ar mai putea fi încrezător, avînd în vedere nesiguranţa cauzată de inflaţie, de cursa înarmării nucleare, de extinderea distrugătoare a poluării, de creşterea vizibilă a fanatismului în arena politică mondială, de creşterea explozivă a foametei în lume, a criminalităţii şi a pierderii generalizate a oricărui simţ moral? Poate că încrederea în acest sistem de lucruri a murit în majoritatea din noi. De ce să-i blamăm atunci pe tineri cînd acelaşi lucru se petrece şi cu ei?

Fizicianul atomist sir Mark Oliphant a remarcat: „Tinerii nu sînt nebuni. Ei simt că Răul planează asupra lor, chiar dacă nu îl înţeleg. Ei presimt incertitudinea viitorului lor economic şi sînt enervaţi de problemele pe care trebuie să le moştenească de la generaţia actuală. Ei au sentimentul că educaţia care li se face n-a fost adaptată la necesităţile lor, pentru că ea nu le garantează nimic: nici locuri de muncă şi nici o cultură satisfăcătoare.“ Apoi, trădîndu-şi propria neîncredere în viitor, el a dat acest avertisment: „Devine tot mai clar că dacă valorile umane nu înlocuiesc noţiunea de profit, civilizaţia, aşa cum o cunoaştem, riscă să se prăbuşească sub propria greutate a ştiinţei care i-a dat naştere.“

Da, dacă adolescenţii de astăzi nu au nici un alt viitor decît acela pe care li-l pregătesc adulţii, atunci situaţia lor nu este de loc de invidiat.

TINERII REACŢIONEAZĂ

Unii reacţionează în mod extrem, părăsind sistemul. Ei se alătură unor secte religioase excentrice sau devin hippies,a căutîndu-şi refugiul în folosirea drogurilor şi în alcoolism. Recentele rebeliuni distrugătoare iniţiate de tineri din Germania, Ţările de Jos, Elveţia şi Anglia sînt şi ele dovezi suplimentare ale nemulţumirii lor. Sinuciderea celor care vor să scape de presiunile prezentului sau de incertitudinea viitorului este şi mai tragică. În Statele Unite rapoartele au arătat că suniciderea ocupă locul al doilea între principalele cauze de deces la adolescenţi.

Alţii îşi fac filozofia lor personală din principiul „plăcere imediată“. „Tinerii din şcoala noastră, spune un adolescent de 15 ani din Australia, nu văd cum actualul sistem ar mai putea dura mai mult de 10 ani . . . Dacă există lucruri pe care ai vrea să le faci în viaţă, atunci fă-le repede.“ Această opinie îi face pe unii să refuze orice angajamente, să refuze să aibă copii şi chiar să se căsătorească, pentru a evita să fie „exploataţi“ sau să-şi „piardă libertatea.“ Ei pretind timp pentru „dezvoltarea personală“, pentru îndeletniciri plăcute şi ocolesc orice mod de viaţă care i-ar putea antrena şi fixa în urmărirea unor obiective de lungă durată.

O serie de întrebări le-au fost adresate şi studenţilor de la Universitatea din Oxford. Eu au mărturisit că nu au nici un ideal solid. Ei văd corupţia în toate sistemele, fie de factură capitalistă, comunistă sau socialistă. Şi întrucît nu le rămîne posibilitatea nici unei alegeri, ei hotărăsc cu cinismb să profite la maximum de sistemul în care trăiesc. Atitudinea lor este următoarea: „Deoarece nu poţi să schimbi lumea, profită de ea aşa cum este.“

Ziaristul Graham Turner a declarat: „În 1950, cînd am intrat la Oxford, se (mai) credea în multe lucruri . . . Astăzi (. . .) Oxfordul este un cimitir de visuri spulberate şi de zei prăbuşiţi. N-au trecut mai mult de cinci ani de cînd totul părea posibil, pe cînd acum pînă şi optimiştii prevăd declinul.“

CE S-AR PUTEA FACE?

Acum înţelegi de ce atîţia tineri se comportă ca o „generaţie pierdută“? Dacă eşti un părinte ai cărui copii sînt adolescenţi, ştii oare cum să-i ajuţi în aceste timpuri dificile? Cititorule, poate că tu însuţi eşti adolescent. Dacă este aşa, ai descoperit oare cum se poate trăi în acest sistem de lucruri care se prăbuşeşte, fără să cedezi în faţa cinismului şi a dezamăgirii? Ai mai putea face loc idealismului şi speranţei? Articolul următor te poate ajuta să răspunzi la aceste întrebări.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 4]

Atitudini şi valori curente din zilele noastre

Publicistul William Shannon a scris următoarele cu privire la atitudinea şi la valorile pe care tinerii sînt încurajaţi de lume să le adopte, cît şi cu privire la ce rezultă din aceasta:

„Noile norme ale rafinamentuluic au drept rezultat că sînt iniţiaţi în folosirea marijuanei, a drogurilor puternice, a alcoolului şi în practici sexuale tineri de la o vîrstă din ce în ce mai fragedă. (. . .) Fetele de treisprezece, paisprezece ani, care refuză să aibă relaţii sexuale sînt etichetate drept ‘frigide.’ Băieţii de treisprezece, paisprezece ani, care refuză să se drogheze cu marijuana sau să folosească alcool sînt socotiţi drept laşi (. . .).

Consecinţele nefaste ale acestor practici se văd astăzi în proporţia alarmantă a sinuciderilor care au devenit a doua cauză a mortalităţii persoanelor cuprinse între treisprezece şi douăzeci şi patru de ani. Numărul acestor cazuri s-a dublat în ultimii zece ani. La acestea se mai poate adăuga şi creşterea vertiginoasă a numărului de tineri care suferă de boli venerice sau care au devenit victime ale toxicomeniei şi alcoolismului.“ — „Free Press“ din Detroit.

[Notă de subsol]