Creşterea luminii în timpurile moderne

„Cărarea celor drepţi este ca lumina puternică a cărei strălucire creşte din ce în ce pînă cînd ziua se instalează cu putere.“ — Proverbele 4:18.

1. Ce am constatat cu privire la împlinirea cuvintelor din Proverbele 4:18?

DOCUMENTUL biblic de la Geneza pînă la sfîrşitul Apocalipsului arată că drumul slujitorilor lui Dumnezeu a fost ca o lumină puternică a cărei strălucire se amplifică mereu (Proverbele 4:18). În timpul lui Isus şi al apostolilor multe dintre profeţiile referitoare la Mesia au devenit înteligibile, după cum au dovedit Matei şi ceilalţi scriitori ai evangheliilor. Iar revărsarea spiritului lui Dumnezeu în Ziua a cincizecea şi ducerea mesajului „vestii bune“ la păgîni au fost însoţite de o nouă iluminare asupra Cuvîntului lui Dumnezeu. — Faptele 2:14–36; 10:34–43; 15:6–21.

2. a) Cum se explică perioada de întuneric care s-a aşternut asupra continuatorilor declaraţi ai lui Isus Cristos? b) Ce anume a jucat un rol important în lucrarea de separare?

² Însă după moartea apostolilor o perioadă de întuneric i-a înghiţit treptat pe continuatorii declaraţi ai lui Isus Cristos. „Lupii asupritori“ au preluat conducerea (Faptele 20:29, 30). A fost exact aşa cum a prezis Isus într-una din parabole. El a asemănat regatul ceresc cu „un om care a semănat sămînţă excelenta în ogorul său.“ Apoi, „a venit duşmanul şi a semănat deasupra buruieni, în mijlocul grîului.“ Rezultatul a fost că buruienile au predominat terenul religios al lumii secole de-a rîndul. Dar la timpul secerişului întervine o separare. Timpul secerişului este tocmai epoca noastră, deoarece „secerişul este încheierea unui sistem de lucruri.“ Din fericire clasa „grîului“ a adevăraţilor creştini a fost adunată. Faptul arată că această lumină care creşte mereu pe cărarea acestor creştini joacă un rol important în separarea lor de buruienile nelegiuite al căror sfîrşit este distrugerea. — Matei 13:24–30, 36–43.a

LUMINĂ ASUPRA LUI IEHOVA DUMNEZEU ŞI A CUVÎNTULUI SĂU

3, 4. Ce fapte referitoare la Creator, la Iehova Dumnezeu, au învăţat să aprecieze primii „studenţi ai Bibliei“?

³ La începutul anilor 1870, un grup de studenţi ai Bibliei, zeloşi şi lipsiţi de prejudecăţi, au început să se întrunească pentru un studiu nepărtinitor al Cuvîntului lui Dumnezeu. În locul crezurilor creştinătăţii, ei au luat ca îndrumător Scripturile inspirate. Înţelepciunea, caracterul rezonabil, armonia şi puterea mesajului Bibliei s-au aprins în inimile lor. Acest mesaj i-a convins — contrar învăţăturilor ateiste şi evoluţioniste predominante — de un lucru esenţial: existenţa fără echivoc a unui Creator inteligent. Ei şi-au putut da seama că „efectele trebuie să fie produsul unor cauze autorizate“ şi că „imensitatea creaţiunii, simetria, frumuseţea, ordinea armonia, diversitatea ei“ dovedesc cu prisosinţă existenţa lui ca marele Proiectantb (Romani 1:20). De asemenea ei şi-au format o imagine clară a personalităţii Creatorului: că el are patru însuşiri cardinalec sau calităţi esenţiale, respectiv înţelepciune infinită, putere nemărginită, justiţie perfectă şi dragoste inegalabilă. — Deuteronomul 32:4; Psalmii 62:11; Proverbele 2:6, 7; I Ioan 4:8.

⁴ De altfel, ei au învăţat să aprecieze că Dumnezeu este „din veşnicie în vesnicie“ şi că numele său este Iehova (Psalmii 83:18; 90:2). Ei au ajuns să înţeleagă că dogma de căpetenie a creştinătăţii — doctrine trinităţii — este atît nerezonabilă cît şi nescripturală. Lumina adevărului Biblic le-a arătat că Dumnezeu este „un singur Iehova,“ că Isus este Fiul lui Dumnezeu (propria sa mărturie întăreşte că Tatăl său „este mai mare decît el“) şi că spiritul sfînt al lui Dumnezeu, departe de a fi a treia persoană a trinităţii, este energia lui Dumnezeu, pe care el o foloseşte pentru a obţine diverse rezultate.“d — Marcu 12:29; Ioan 14:28; Faptele 2:17, 18.

5. Ce atitudine au adoptat acei bărbaţi iubitori de adevăr cu privire la Biblie?

⁵ Cu îndrăzneală şi convingere şi au predicat că Biblia este Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu; că avînd în vedere calităţile lui Dumnezeu, este rezonabil să aşteptăm ca Creatorul să furnizeze o revelaţie divină pentru îndrumarea omului. Ei au prezentat Biblia ca „torţa civilizaţiei şi libertăţii.“ Biblia este „cea mai veche carte existentă, ea a supravieţuit furtunile a 30 de secole.“ De altfel, „toate celelalte cărţi laolaltă n-au reuşit să aducă ceea ce a reuşit să aducă Biblia asupra creaţiei care geme: bucuria, pacea, binecuvîntarea.“e În viaţa lipsită de egoism, pătrunsă de spirit de sacrificiu a scriitorilor Bibliei, aceşti studenţi sinceri ai Bibliei au văzut o dovadă clară că motivele acelora erau curate. Pe scurt ei au ajuns să vadă că „Biblia este o declaraţie rezonabilă şi armonioasă a cauzelor răului; ea vorbeşte despre remediul şi rezultatele finale şi serveşte la îndrumarea şi întărirea slujitorilor lui Iehova Dumnezeu.“

ISUS CRISTOS ŞI REGATUL

6. Ce adevăruri cu privire la Isus Cristos au înţeles aceşti Studenţi ai Bibliei?

⁶ De la început aceşti zeloşi studenţi ai Bibliei, conform numelui pe care şi l-a dat, au înţeles adevărurile fundamentale cu privire la Isus Cristos. El este „singurul Fiu născut“ al lui Dumnezeu. El a avut o existenţă preumană. El şi-a dat viaţa ca „răscumpărare pentru toţi.“ El a fost înviat ca spirit şi s-a suit la cer ca spirit şi trebuie să revină ca spirit — în calitate de regele mesianic invizibil al regatului lui Dumnezeu. Subiectul celei de-a doua veniri a lui Cristos este într-adevăr important: De ce, cum şi cînd? — Ioan 3:16; 17:5; I Timotei 2:5, 6; I Petru 3:18.

7. Ce a dezvăluit lumina mereu crescîndă cu privire la regatul lui Dumnezeu şi binecuvîntările lui?

⁷ Lumina mereu crescîndă le-a clarificat acestor creştini importanţa regatului lui Iehova ca singurul remediu pentru bolile omenirii. Regatul este format din Isus Cristos şi 144 000 de asociaţi ai săi, răscumpăraţi dintre oameni, care guvernează cu el ca regi şi preoţi timp de 1 000 de ani. Pe baza jertfei de răscumpărare a lui Cristos, Regele îi învie pe toţi cei răscumpăraţi din mormintele de amintire, punîndu-le în faţă perspectiva vieţii eterne pe un pămînt paradiziac. Astfel, Biblia oferă două destine celor care aparţin omenirii salvate: un destin ceresc pentru o „turmă mică“ de moştenitori ai Regatului şi viaţă pe pămînt celor care sînt „alte oi“ ale lui Isus — care cuprind o „mare mulţime“ de supravieţuitori ai celui mai mare „necaz“ al pămîntului, precum şi multe, multe milioane de oameni care se află în mormintele de amintire şi care vor ieşi pentru a se bucura de viaţă pe un pămînt paradiziac. — Luca 12:32; Ioan 5:28, 29; Apocalipsul 7:9, 14; 14:1, 4; 20:6.

8. Ce înţelegere s-a dobîndit cu privire la sufletul omului şi starea morţilor?

⁸ Lumina în creştere le-a mai dezvăluit acestor studenţi ai Bibliei lipsiţi de prejudecăţi că învăţăturile creştinătăţii despre natura sufletului omului şi starea morţilor sînt total eronate! Ei au înţeles clar că atunci cînd Adam a fost creat, el „a devenit un suflet viu“ şi că atunci cînd s-a reîntors în pămînt datorită neascultării sale, el a murit ca suflet, adică pur şi simplu a încetat să mai existe. Da, el s-a reîntors în ţărîna din care fusese luat la început. În starea de moarte nu există nici o existenţă conştientă, nici o activitate (Geneza 2:7; 3:19; Ecleziastul 9:5, 10). „Plata pe care o plăteşte păcatul este moartea,“ nu chinul veşnic. Un iad în flăcări şi un purgatoriu al chinurilor există numai în minţile religioniştilor informaţi greşit. Numai datorită faptului că omul la moarte încetează într-adevăr să mai existe, — este nevoie de o înviere, pentru ca omul să poată beneficia de jertfa lui Cristos. — Romani 6:23.

OBLIGAŢIILE CREŞTINE

9. Ce atitudine au adoptat cu privire la sfinţenie aceşti creştini iluminaţi?

⁹ De asemenea, aceşti creştini au luat în serios ce spune Biblia despre adevărata sfinţenie. Ea nu trebuie confundată cu pietatea simulată sau cu făţărnicia. Ei au înţeles că erau obligaţi să trăiască după principii biblice, cum ar fi: „Căsătoria să fie respectată de către toţi, şi patul conjugal să fie fără pată, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe cei ce comit adulter“ (Evrei 13:4). Ei au înţeles că nu puteau să închidă ochii sau să tolereze în mijlocul lor practici ca acestea: curvia, adulterul, homosexualitatea pe care Biblia le condamnă (I Corinteni 6:9, 10). De asemenea, trebuia să fie evitată orice încălcare a legilor, respectiv să plătească „Cezarului lucrurile care sînt ale Cezarului,“ precum şi „lui Dumnezeu lucrurile care sînt ale lui Dumnezeu.“ Trebuie ca ei să fie cinstiţi în toate manifestările lor faţă de ceilalţi oameni şi să trăiască după regula creştină: „Aşa cum vreţi să vă facă oamenii, aşa să le faceţi şi voi.“ — Matei 22:21; Luca 6:31.

10. Ce adevăr au sesizat de timpuriu aceşti creştini cu privire la datoria creştină?

¹⁰ Principala preocupare a acestor studenţi ai Bibliei a fost, evident, cultivarea unei personalităţi asemănătoare cu a lui Cristos. De asemenea, ei au văzut necesitatea de a depune mărturie despre Dumnezeu şi Isus. Ei şi-au dat seama că fiecare creştin, după ce a primit lumina adevărului, era obligat să răspîndească această lumină asupra altora. Ei au recunoscut necesitatea de a fi servitori ai lui Dumnezeu şi de a face ca lumina proprie să strălucească atît printr-o conduită creştină excelentă, cît şi prin cuvîntul rostit cu gura (Matei 5:14–16). De fapt, destul de timpuriu s-a lansat chemarea: „Este nevoie de 1 000 de predicatori.“ Acesta era un apel special, adresat celor care nu aveau obligaţii familiale şi care puteau să consacre jumătate sau mai mult din timpul lor pentru a răspîndi „vestea bună“ cu ajutorul tipăriturilor.

11. Ce măsuri trebuie să ia cineva pentru a deveni un serv creştin, şi de ce a fost respinsă deosebirea dintre laici şi clerici?

¹¹ Pentru a deveni un serv creştin, fiecare trebuie să creadă în Cuvîntul lui Dumnezeu, să se căiască, să se convertească şi să exercite credinţă în Dumnezeu şi în Isus Cristos ca Răscumpărător al omenirii. Individul trebuie să devină „consacrat“ lui Dumnezeu, să facă voia Sa şi să fie botezat prin cufundare totală în apă (Faptele 3:19; Matei 28:19, 20). Deoarece ei erau servitori cu toţii, aceşti creştini au respins deosebirea ce se făcea între laici şi clerici. Totuşi, din Cuvîntul lui Dumnezeu ei au văzut clar necesitatea de a numi „bătrîni“ şi „diaconi“ pe anumiţi bărbaţi calificaţi, care să se îngrijească de nevoile fiecărei adunări. — Filipeni 1:1; I Timotei 3:1–10, 12, 13.

12. Ce adevăr cumprivire la organizaţii au învăţat să aprecieze aceşti creştini şi ce s-a dedus în mod logic?

¹² Pe măsura ce lumina creştea, aceşti creştini au apreciat tot mai mult importanţa de a vesti numele lui Iehova şi regatul său ca unica speranţă a omenirii. Ei au înţeles, de asemenea, că nu există decît două organizaţii în univers şi că fiecare creatură aparţine sau organizaţiei lui Dumnezeu sau organizaţiei lui Satan, cea de-a doua fiind compusă din marea lume a afacerilor, din marea lume politică şi din marea lume religioasă. Organizaţia cerească a lui Dumnezeu, formată din creaturi spirituale loiale, este reprezentată pe pămînt de martorii săi organizaţi (Galateni 4:26; II Corinteni 4:4). De aici se deduce că creştinii nu au voie să se angajeze în politică, nici să se amestece în războiaele dintre naţiuni; de fapt, ei nu pot să ia parte nici măcar la ceremoniile patriotice. Slujitorii lui Iehova Dumnezeu sprijină şi luptă pentru regatul său, dar nu cu arme omeneşti. — Matei 26:52; Ioan 15:19; 18:36; II Corinteni 10:4; Iacob 1:27; 4:4.

13. Înţelegerea cărui litigiu frapant i-a făcut pe aceşti studenţi ai Bibliei să adopte numele „martori ai lui Iehova“ şi de ce era el foarte potrivit?

¹³ Cu timpul aceşti slujitori fideli ai lui Iehova au ajuns să-şi dea seama că justificarea numelui lui Iehova este marele litigiu cu care se confruntă omenirea şi că acesta este mult mai important chiar decît salvarea creaturilor umane. Această înţelegere a constituit într-adevăr un şuvoi de lumină scînteietoare care a ţîşnit cu mai multă strălucire decît orice lucru înţeles pînă atunci. Acest adevăr frapantf a făcut ca deosebirea între religia creştină adevărată şi cea contrafăcutăg să devină şi mai evidentă. Odată ce acest adevăr major a fost înţeles, nu a durat mult pînă cînd aceşti creştini şi-au dat seama că denumirea lor (Studenţi ai Bibliei), deşi corectă, nu era suficient de distinctă, În primul rînd, misiunea şi scopul primordial al vieţii lor nu era doar de a fi studenţi ai Bibliei, ci şi de a depune mărturie pentru Iehova. Dar numele de studenţi ai Bibliei nu-i deosebea nici de milioanele de oameni care pretindeau că studiază Biblia, dar care, totuşi aderau la eroarea de a accepta un crez bisericesc. Aşadar, datorită puterii de iluminare a spiritului sfînt al lui Dumnezeu, ei au înţeles că denumirea care într-adevăr li se aplica lor în mod unic şi corespunzător era aceea care se află în Isaia 43:10–12, adică „martorii lui Iehova.“ În 1931, ei au acceptat cu bucurie acest nume.

LUMINĂ ASUPRA PROFEŢIILOR

14. Ce înţelegere a dezvăluit lumina în creştere cu privire la profeţiile despre restabilire?

¹⁴ Pînă în prezent multe persoane au susţinut ideea că întoarcerea evreilor în patria lor a fost o împlinire a profeţiei biblice. Dar nu este aşa; aceste frumoase şi încurajatoare profeţii despre restabilire s-au împlinit iniţial în secolul al şaselea î.e.n., cînd evreii au revenit din Babilon, şi cunosc o împlinire majoră în timpul nostru, referitoare la Israelul spiritual. Vedem dovada împlinirii lor în paradisul spiritual în care se găseşte „Israelul din Dumnezeu“ modern şi însoţitorii săi loiali. — II Corinteni 12:4; Galateni 6:16.

15, 16. Ce lumină s-a revărsat peste două dintre parabolele lui Isus?

¹⁵ De asemenea s-a dobîndit o înţelegere mai exactă a parabolelor lui Isus. Un exemplu deosebit l-a dat parabola despre oi şi capre, consemnată la Matei 25:31–46. Mult timp s-a crezut că această parabolă se va împlini în timpul domniei de 1 000 de ani a lui Cristos. Dar martorii lui Iehova au văzut că ea nu avea nici o legătură cu timpul acela. Unul dintre numeroasele motive a fost şi acela că în timpul domniei milenare a lui Cristos „fraţii“ săi nu vor fi pe pămînt, ca să nu mai vorbim de faptul că ei nu vor fi strîmtoraţi atunci din cauza bolilor sau prigonirilor. Deci parabola trebuie să se împlinească acum, în timp ce Isus cel întronat în cer strînge naţiunile pentru judecată, lucru care este confirmat de fapte palpabile care se împlinesc.

¹⁶ Parabola despre omul bogat şi despre Lazăr a fost şi ea clarificată. S-a înţeles că bogatul reprezenta nu naţiunea evreiască în ansamblu, ci conducătorii religioşi bogaţi şi ipocriţi din timpul lui Isus şi, în paralel, clerul religios al creştinătăţii din timpul nostru. — Luca 16:19–31.

17. Ce înţelegere remarcabilă au dobîndit ei cu privire la cartea Apocalipsul?

¹⁷ În mod similar, lumina crescîndă i-a făcut pe slujitorii lui Iehova să aprecieze că relatarea cărţii Apocalipsului cunoaşte împlinirea punctului ei culminant de la începutul „zilei Domnului,“ adică din 1914, şi nu pe parcursul întregii istorii a adunării creştine din timpul apostolilor pînă în prezent, cum se credea odată (Apocalipsul 1:10). Ei au ajuns să înţeleagă că începutul „zilei Domnului“ a fost marcat de un război în cer, în care Mihael (Isus Cristos întronat) şi îngerii săi i-au aruncat pe Satan şi îngerii săi din cer (Apocalipsul 12:1–12). Poporul lui Iehova s-a bucurat foarte mult cînd a văzut că lucrarea sa în folosul Regatului fusese prezisă îndeosebi în Apocalipsul, capitolele 2, 3, 6–11.

ORDINEA TEOCRATICĂ

18. Ce s-a învăţat cu privire la ordinea teocratică din adunările creştine? Cum s-a pus în aplicare lucrul acesta?

¹⁸ S-ar mai putea da numeroase exemple de creşterea luminii în timpurile moderne, dar spaţiul nu mai permite decît enunţarea unuia singur. Acesta se referă la legea teocratică sau procedura stabilită de Dumnezeu. În ultima perioadă a secolului al XIX-lea studenţii Bibliei au folosit un mod democratic de a conduce adunările; ei voiau să scape de un sistem ierarhic autocratich. Dar în anul 1938, ei şi-au dat seama că acestei ordini democratice îi lipsea o bază scripturală. Ea nu era în concordanţă cu ordinea teocratică, ceea ce înseamnă conducere de la Dumnezeu în jos, nu de la oameni în sus (Isaia 60:1, 17–19). Aşa că în perioadele mai recente, prin îndrumarea spiritului sfînt, „sclavul fidel şi prevăzător“i face numiri de bărbaţi în adunări pentru a sluji ca bătrîni şi slujitori auxiliari (Faptele 20:28). Aceşti barbaţi trebuie să aibă calităţile scripturale menţionate în I Timotei 3:1–13 şi Tit 1:5–9.

19. De ce nu se putea aştepta ca lumina puternică şi completă să vină dintr-odată?

¹⁹ Tot ceea ce s-a arătat mai sus demonstrează că într-adevăr cărarea martorilor lui Iehova a fost şi este ca lumina care străluceşte tot mai puternic (Proverbele 4:18). Deoarece ei au ieşit din întunericul dens care învăluie „Babilonul cel Mare,“ imperiul mondial al religiei false, nimeni nu se putea aştepta ca ei să vadă imediat toate lucrurile în lumina adevărată (Apocalipsul 17:5). Strălucirea adevărului dezvăluit ar fi putut avea un efect orbitor, chiar confuz, asupra lor, din punct de vedere spiritual. Aceasta s-ar putea asemăna cu o persoană care iese dintr-o cameră întunecată complet, la lumina strălucitoare a soarelui. Ochii persoanei respective au nevoie de timp pentru a se acomoda la strălucirea bruscă şi orbitoare a luminii solare intense.

20. a) Care este gama largă pe care lumina progresivă a adevărului a cuprins-o? b) Ce problemă mai este de lămurit?

²⁰ Şi, aşa cum am văzut, lumina progresivă a adevărului cuprinde o gamă largă. Există semnificaţii subtile cu privire la doctrine, la profeţii, la conduita creştină, la sensul parabolelor lui Isus, la organizarea corespunzătoare a adunărilor şi aşa mai departe. Toate bune şi la locul lor, dar unii ar putea să întrebe: De ce oare cărarea creştinilor adevăraţi nu merge întotdeauna drept înainte? Cum se explică aceasta? Pentru a răspunde la aceste întrebări recomandăm cititorului să parcurgă articolul următor.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 18]

Slujitorii lui Iehova din timpurile moderne au înţeles devreme că:

Iehova este singurul Dumnezeu adevărat iar Isus Cristos este Fiul său unic născut.

Spiritul sfînt este forţa activă a lui Dumnezeu.

Sufletul este muritor iar speranţa pentru cei morţi este învierea.

Cristos va avea 144 000 de comoştenitori în ceruri, iar ceilalţi oameni, care vor fi ascultători, vor primi viaţă eternă pe pămînt.

Cu timpul el au mai înţeles:

Că Dumnezeu a permis nelegiuirea din cauza controversei referitoare la suveranitatea universală.

Că profeţiile despre restabilire se referă la Israelul spiritual.

Că înplinirea Apocalipsei are loc în „ziua Domnului.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Înţelegerea scopurilor lui Iehova aşa cum au fost aduse la cunoştinţa publică prin intermediul „Turnului de veghere,“ a devenit tot mai clară odată cu trecerea anilor.