Avertismente pe care trebuie să le luăm în considerare

ERA în primăvara anului 1902. Totul mergea bine în Martinica, magnifica insulă a Antilelor. Recolta de trestie de zahăr se anunţa bună şi la Saint-Pierre, oraşul cel mai populat al insulei, politicienii erau în plină campanie electorală.

Apoi, spre sfîrşitul lui martie, un fenomen neobişnuit a tulburat acest decor liniştit. Muntele Pelée, situat la aproximativ opt kilometri de Saint-Pierre, a început să devină activ. La început, oamenii nu i-au dat prea mare atenţie acestui fenomen. În aprilie, cînd muntele a început să fumege, să azvîrle cenuşă, bucăţi de rocă şi vapori fierbinţi, abia atunci populaţia începu să se neliniştească. Spre sfîrşitul lui aprilie o femei îi scria sorei sale din Statele Unite:

„Oraşul este presărat cu cenuşă. Mirosul de sulf este atît de puternic încît caii se opresc în stradă şi sforăie. Pentru a se proteja contra acestor puternice emanaţii, mulţi oameni sînt obligaţi să-şi acopere faţa cu o pînză umedă.“

La începutul lunii mai activitatea vulcanică s-a intensificat cu frecvente şi puternice explozii. Ziarul oraşului Saint-Pierre intitulat „Coloanele” spunea: „Nu mai încetează să plouă cu cenuşă . . . nici atelajele nu se mai aud circulînd fiindcă zgomotul roţilor este înăbuşit.” O locuitoare din Saint-Pierre îi scria fratelui său din Marsilia:

„Eu am cele mai sumbre presentimente şi totuşi mai cred că exagerez situaţia. Soţul meu ia în rîs temerile mele, dar eu observ cu toate acestea că şi el este cuprins de nelinişte. . . . Căldura este sufocantă. Nu poţi deschide uşa sau fereastra, fiindcă praful pătrunde este tot, arzînd faţa şi ochii. Toată recolta este pierdută.”

Trebuia să se înţeleagă că un pericol era iminent. Dar au ţinut oamenii cont de avertismentele muntelui Pelée?

ATITUDINEA AUTORITĂŢILOR LOCALE

Întrucît recoltarea trestiei de zahăr era foarte aproape, oamenii de afaceri i-au asigurat pe locuitori că nu era nici un pericol. Nici politicienii, gîndindu-se la apropiatele alegeri nu voiau să vadă populaţia plecînd, de aceea au dat aceeaşi asigurare în privinţa pericolului. Primarul unui alt oraş a venit chiar la Saint-Pierre pentru a-i convinge pe oameni că n-aveau nici un motiv să se alarmeze. Capii religioşi catolici i-au ajutat pe oamenii de afaceri şi pe politicieni ca să-i convingă pe locuitori că totul mergea bine. Dar ei n-au putut împiedica izbucnirea catastrofei.

La 8 mai, puţin înainte de ora 8, muntele Pelée a explodat printr-un bubuit asurzitor. Nori enormi, negri, supraîncălziţi se îndreptau spre Saint-Pierre cu o viteză incredibilă. Un scriitor povesteşte:

Miile de cadavre care se găsesc sub dărîmături, dovedesc toate acelaşi lucru: că moartea fiind provocată de uraganul ce venea dinspre muntele Pelée i-a lovit instantaneu; uraganul nu cruţa nimic ce întîlnea în cale. Ei nu mai avură timp să fugă sau să se împotrivească. Sute din ei au murit în plină activitate. Gazele arzătoare au acţionat repede, secerînd mii de vieţi pe parcursul a două sau trei minute.”

La Saint-Pierre a pierit aproape toată lumea, mai bine de 30.000 de persoane. N-au existat decît trei supravieţuitori din care doi au murit nu peste mult timp din cauza rănilor. Singura persoană care s-a refăcut şi a rămas în viaţă a fost un tînăr prizonier. El fusese închis într-o carceră situată la limita de jos a închisorii, unde fusese găsit după cîteva zile de la explozie.

Numeroase ruine vorbesc despre victimele căzute. O placă indică de asemenea că sute de persoane şi-au găsit moartea în timp ce asistau la liturghie.

Bunul simţ ar fi trebuit să determine aceste persoane să părăsească oraşul din moment ce aerul devenise irespirabil. Dacă oamenii de afaceri, politicienii şi clerul s-ar fi preocupat mai mult de viaţa locuitorilor decît de propriile lor interese, ar fi părăsit oraşul împreună cu locuitorii lui mai degrabă decît să-i convingă să rămînă. Astfel le-ar fi putut salva viaţa.

AVERTISMENTE PENTRU TIMPUL NOSTRU

Recent, avertismente privind o mult mai mare distrugere au fost larg răspîndite. Despre ce avertismente e vorba? Nu ca cele date în cursul anului trecut de muntele Saint-Helens din statul Washington, U.S.A. Un locuitor din acea regiune scria: „Muntele continuă să ,se mişte’ din ce în ce mai mult, ca şi cum ar vrea să ne avertizeze să fim gata pentru o veritabilă explozie.” Autorităţile locale şi guvernamentale confirmaseră că erau în pericol toţi cei care locuiau în apropierea vulcanului.

Dar avertismentele despre care este vorba aici n-au caracterul unei distrugeri locale. Mai degrabă avertismentele difuzate actual pe întreg pămîntul se referă la o distrugere mondială iminentă: Har-Maghedonul. Anunţînd această distrugere, Isus a declarat: „Pentru că atunci va fi un mare necaz, cum n-a fost de la începutul lumii pînă în prezent şi nici nu va mai fi.” (Mat. 24:21). Conform descrierii lui Isus, acest „mare necaz” va distruge mai multe vieţi omeneşti decît toate catastrofele naturale din istorie.

„Este imposibil”, ai putea spune. Totuşi, Isus Cristos, profetul lui Dumnezeu, niciodată nu s-a înşelat. „Războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic”, în general numit Har-Maghedon, va izbucni în mod sigur. (Apoc. 16:14–16) Aceasta va fi faza finală a acestui „mare necaz.” Nu este oare înţelept a lua în considerare avertismentele conform cărora Har-Maghedonul este aproape şi va izbucni în timpul vieţii majorităţii contemporanilor noştri?

CÎND VA IZBUCNI HAR-MAGHEDONUL?

În principala sa profeţie referitoare la „marele necaz” care reprezintă Har-Maghedonul, Isus a mai spus: „Fiindcă aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi în timpul prezenţei Fiului omului. Într-adevăr, aşa cum era înainte de potop, cînd oamenii mîncau, beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd Noe a intrat în corabie; şi n-au ştiut nimic pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” — Mat. 24:37–39.

Isus a arătat cu claritate că această distrugere universală a cărei amploare o va întrece pe aceea a potopului, este în legătură cu prezenţa sa, de vreme ce acest eveniment se va produce „cînd el va veni în gloria sa şi va şedea pe gloriosul său tron” pentru a guverna în calitate de rege (Mat. 25:31). Este posibil oare să ştim cînd va izbucni Har-Maghedonul?

Chiar şi discipolii lui Isus au fost preocupaţi de această întrebare. De aceea ei l-au întrebat despre acest lucru. Întrebarea care l-a determinat pe Isus să vorbească despre „marele necaz” a fost următoarea: „Cînd se vor petrece aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri? (Mat. 24:3). Cu siguranţă vom fi extrem de dornici să ştim cum se poate identifica „semnul” dat de Isus.

Voi înşivă puteţi examina acest „semn”. Este consemnat în Biblie la Matei capitolele 24 şi 25, la Luca capitolul 21 şi la Marcu capitolul 13. Isus a afirmat că prezenţa sa şi apropierea acelui „mare necaz” vor fi marcate de mari tulburări pe tot pămîntul. Vor fi războaie, o naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni, vor fi numeroase cutremure de pămînt, crize de alimente, epidemii şi o creştere a dispreţului faţă de lege astfel încît iubirea multora se va stinge. Isus a prezis de asemenea că discipolii săi vor fi persecutaţi, dar în ciuda acestui fapt „această veste bună a Regatului va fi predicată peste tot pămîntul locuit . . . şi atunci va veni sfîrşitul [adică Har-Maghedonul]”.

Într-o altă profeţie, apostolul Pavel a scris sub inspiraţie divină: „În zilele din urmă va fi un timp decisiv, critic. Pentru că oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, înfumuraţi, aroganţi, hulitori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, lipsiţi de afecţiune naturală, neînduplecaţi, calomniatori, neînfrînaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţînaţi, îngîmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu, avînd o formă de devotament faţă de Dumnezeu, dar trădîndu-i puterea.” — 2 Tim. 3:1–5.

După părerea ta, este oare în curs de împlinire profeţia lui Isus Cristos şi a apostolului Pavel referitoare la „zilele din urmă”? Aşa cred mai mult de două milioane de martori ai lui Iehova. Iata de ce ei proclamă pretutindeni că Har-Maghedonul este aproape. Ei îi invită pe oameni să examineze faptele şi să determine cu ajutorul acestora dacă aceste avertismente sînt bine întemeiate sau nu.

TREBUIE OARE SĂ LUĂM ÎN CONSIDERARE ACESTE AVERTISMENTE?

Evident, anumite avertismente sînt neîntemeiate şi ar fi lipsit de raţiune să le luăm în considerare. Dar nu putem desconsidera avertismentele numai pentru simplul motiv că anumite persoane, fie chiar membrie remarcabili ai unei comunităţi, le iau în derîdere sau le minimalizează. Să ne amintim de muntele Pelée; în data de 5 mai, cu trei zile înaintea erupţiei principale, vulcanul vărsase un rîu de substanţe arzătoare care a omorît zeci de persoane în trecerea sa. Mulţi sînt de părere că atunci încă se mai putea pleca. Peter Francis în recenta sa carte intitulată Volcanoes (Vulcanii) a scris:

„Mulţi au încercat să părăsească Saint-Pierre pentru a merge la Fort-de-France, al doilea oraş al insulei Martinica. Dar autorităţile locale nu erau de acord cu perspectiva unei evacuări de o aşa mare anvergură. În afară de problema numeroşilor refugiaţi înspăimîntaţi care necesitau ajutor, mai erau de asemenea şi alegerile prevăzute pentru data de 10 mai iar fracţiunile politice ale oraşului ţineau cu orice preţ să nu fie perturbate. Astfel a existat o acţiune comună pentru minimalizarea eventualelor riscuri. O „comisie ştiinţifică” formată din cei mai aleşi membri ai insulei a intrat în acţiune şi a prezentat un raport pentru a linişti temerile.”

Raportul şi-a atins scopul. Locuitorii au rămas şi au pierit cu toţii pînă la unul.

Cît despre profeţiile biblice care se referă la „zilele din urmă”, putem spune că astăzi ele sînt în curs de împlinire. Toate elementele „semnului” compus prezentat de Isus sînt sub ochii noştri. Da, tot ceea ce Cristos şi apostolii săi au anunţat cu privire la perioada de timp care va preceda „marele necaz” este în curs de împlinire. Aceasta este absolut sigur. Aşa cum a prezis Isus, acum este „tulburare printre naţiunile descumpănite” şi acum „oamenii sînt cuprinşi de teamă aşteptînd lucrurile care se vor întîmpla pe pămîntul locuit.” — Luca 21:25, 26.

Comentariul următor al lui Jim Hampton, redactor şef al ziarului „Herald” din Miami, ilustrează în mod convingător realizarea acestei profeţii. Deşi el nu consideră în exclusivitate Har-Maghedonul din punct de vedere biblic, scrie la 4 mai 1980 următoarele:

Oare simţiţi ca mine, în aceste timpuri, că inima vi se strînge apăsată de presentimentul obsedant că o nenorocire ameninţă ţara voastră şi chiar lumea întreagă? Nu simţiţi un nod în gît şi nu vă îngroziţi atunci cînd nu mai întrevedeţi Har-Maghedonul ca o simplă alegorie biblică ci ca o catastrofă reală şi posibilă, întrucît niciodată n-aţi văzut chibritul atît de aproape de fitil?

Eu simt acest nod. Şi nu mi-e ruşine s-o spun fiindcă am interogat vreo zece prieteni şi ei de asemenea îl simt.”

Bineînţeles, unii vor lua în rîs ideea că Dumnezeu poate stabili o limită răutăţii. Alţii vor încerca să minimalizeze dovezile care arată că profeţiile biblice sînt în curs de împlinire. Dar Biblia a prezis cu exactitate această stare de lucruri spunînd: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocura lor, procedînd conform propriilor lor dorinţe şi spunînd: ,Unde este promisa lui prezenţă? Căci din ziua în care au adormit în moarte strămoşii noştri, toate lucrurile au continuat exact aşa ca de la începutul creaţiei.” — 2 Petr. 3:3, 4.

Astfel de batjocoritori se înşeală. Lucrurile s-au schimbat mult. Profeţiile biblice sînt în curs de împlinire. Aprpierea Har-Maghedonului este tot atît de evidentă ca aceea a eruperii muntelui Saint-Helens la începutul anului trecut. Cu toate acestea, mulţi au refuzat să se îndepărteze de zona periculoasă în ciuda avertismentelor. Acolo ei şi-au pierdut viaţa. O femeie intervievată de către televiziune şi-a exprimat dezacordul în privinţa interzicerii circulaţiei care fusese decretată pentru a-i ţine pe oameni departe de această regiune. După erupţie ea a reapărut la televiziune pentru a mărturisi despre temeiul avertismentelor care, spunea ea, îi salvaseră viaţa.

UNDE GĂSIM OCROTIRE?

Pentru a fi ocrotiţi în cazul erupţiilor vulcanice, evident trebuie să ne îndepărtăm de vulcan. La fel de surprinzătoare ca şi apariţia sa, „zona mortală” după erupţia vulcanului Saint-Helens se întindea pe o suprafaţă de 380 km². Copacii fuseseră culcaţi la pămînt pe o rază de 23 km în trei direcţii şi totul fusese uscat pe o distanţă de cîţiva kilometri. Dar unde se va putea găsi salvarea în cursul acestui „mare necaz” iminent?

Nicidecum într-un loc geografic oarecare, ca şi la potop. Iehova Dumnezeu va dispune de mijloacele necesare pentru a-i distruge pe cei răi oriunde s-ar afla. În opoziţie cu aceasta, el va ocroti pe cei aleşi, indiferent de locul unde s-ar afla ei. Cheia salvării se găseşte în aceste cuvinte ale apostolului Ioan: „Lumea [oamenii neascultători] şi plăcerile ei trec, dar cel ce face voinţa lui Dumnezeu va rămîne pentru totdeauna.” — 1 Ioan 2:17.

Ocrotirea rezidă într-o bună relaţie cu Iehova, relaţie pe care n-o poţi avea decît făcînd voinţa sa. Dar înainte de a face voinţa lui Iehova, noi trebuie să învăţăm ce pretinde el de la noi. Aceasta înseamnă a studia Cuvîntul său, Biblia şi a-l aplica în practică. Eşti dispus s-o faci? Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să te ajute. Nu respinge nici într-un caz avertismentele biblice pe care ei le proclamă cu privire la apropierea Har-Maghedonului; aceste avertismente sînt demne de a fi examinate şi luate în considerare.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Sute de persoane care au refuzat să ia în considerare avertismentele, s-au refugiat într-o biserică şi şi-au pierdut viaţa