„Să strălucească lumina voastră“
DISCIPOLII lui Isus Cristos trebuie să lumineze ca nişte lumini strălucitoare în lumea aceasta, arătîndu-le semenilor lor drumul care duce către o viaţă eternă şi fericită. În Predica de pe munte Fiul lui Dumnezeu a zis: „Voi sînteţi lumina lumii. Un oraş nu poate fi ascuns dacă este situat pe un munte. Oamenii aprind o lampă şi o pun nu sub vasul de măsurat, ci într-un candelabru, iar ea luminează toate lucrurile care se află în casă. Tot la fel să strălucească şi lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă lucrările voastre excelente şi să-l glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri.“ — Mat. 5:14–16.
Comportarea exemplară a discipolilor lui Cristos trebuie să–i scoată în evidenţă în mijlocul oamenilor care nu sînt familiari cu mesajul Bibliei. Bunătatea, răbdarea, îndelunga răbdare, dragostea şi alte însuşiri frumoase trebuie să–i prezinte ca pe nişte lumini într-o lume crudă, lipsită de iubire. Însă, pentru ca ceilalţi să ajungă să cunoască motivul comportării lor demne de laudă, creştinii trebuie să fie vestitori ai credinţei lor. Din această cauză, mulţi martori ai lui Iehova îşi fac timp în fiecare săptămînă pentru a–şi vizita semenii, transmiţîndu-le mesajul mîngîietor al Cuvîntului lui Dumnezeu. În plus, ei valorifică ocaziile pe care le au de a împărtăşi cunoştinţele lor scripturale cu oricine se întîlnesc în timpul activităţii lor cotidiene.
ÎN CIUDA OPOZIŢIILOR
Nu le este întotdeauna uşor servilor lui Dumnezeu să strălucească asemenea luminii. Nu de puţine ori ei devin ţinta batjocurii şi a urii. Mesajul pe care ei îl anunţă, şi anume că regatul lui Dumnezeu este pe cale de a zdrobi sistemul rău de lucruri, pentru a pregăti introducerea Noii Ordini, nu se bucură de popularitate în această lume. Aceia care preferă să ducă o viaţă lipsită de credinţă în Iehova Dumnezeu şi Fiul său nu vor să asculte mesajul Bibliei. Ei i se opun şi pot chiar reuşi să interzică activitatea oamenilor lui Dumnezeu. De asemenea, schimbările în bine pe care le poate efectua un creştin în viaţa sa îi pot atrage reproşuri. Apostolul Petru a făcut această subliniere zicînd: „Fiindcă nu continuaţi să alergaţi împreună [cu cei lumeşti], în această cursă spre aceeaşi adîncă mocirlă a desfrîului, sînt nedumeriţi şi continuă să vorbească în mod calomnios despre voi.“ — 1 Petru 4:4.
O trecere în revistă a istoriei recente arată că astfel de experienţă au avut martorii lui Iehova. Din fericire, aceasta nu i-a oprit, în ansamblu, de a continua să activeze conform cuvintelor lui Isus, de „a lumina cu lumina lor.“ Ei înţeleg că nu este deloc timpul acum ca creştinii să–şi ascundă luminile ca şi cum le-ar pune sub un „vas de măsurat.“ Oricare ar fi împrejurările, adevărul trebuie să lumineze prin cuvintele şi acţiunile servilor dedicaţi ai lui Iehova.
Desigur, aceasta nu înseamnă că cineva ar trebui să ignore în mod nesăbuit împrejurările nefavorabile în care el trebuie să–şi ducă activităţile creştine. Isus Cristos i-a îndemnat pe discipolii lui să se comporte înţelept într-o lume vrăjmaşă: „Iată! Vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; de aceea să fiţi precauţi ca şerpii şi totuşi inocenţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni“ (Mat. 10:16, 17.). De aceea, în timpuri apăsătoare, precauţia este binevenită atunci cînd ne străduim să–i găsim pe cei care îl caută în mod sincer pe Dumnezeu.
DE CE SĂ FIM PREOCUPAŢI
Dar de ce să fim atît de preocupaţi pentru ca lumina noastră să lumineze? Biblia ne arată că Creatorul a fixat o zi (de încheiere) a socotelilor, sau de judecată pentru întreaga omenire (Fapt. 17:31). Pentru ca aceea zi de judecată să ne aducă binecuvîntări, trebuie să avem o poziţie aprobată faţă de el. Cum e posibilă o astfel de poziţie? Noi avem nevoie de acel fel de credinţă care ne îndeamnă să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a-i ajuta pe alţii să devină şi să continue să fie discipoli adevăraţi ai lui Cristos.
Observaţi felul în care apostolul Pavel a asociat această problemă a judecăţii cu importanţa predicării, care este susţinută de o conduită demnă de laudă. El a scris: „Noi toţi trebuie să fim dezvaluiţi în faţa tribunalului lui Cristos, pentru ca fiecare să–şi primească sentinţa judecătorească pentru lucrurile făcute prin intermediul corpului, conform lucrurilor pe care le-a practicat, fie bune, fie josnice. Cunoscînd, deci, teama de Domnul, continuăm să–i convingem pe oameni . . .“ — 2 Cor. 5:10, 11.
Pavel a recunoscut autoritatea fără egal pe care Iehova Dumnezeu a acordat-o Fiului său. Isus Cristos are acum „întreaga autoritate în cer şi pe pămînt“ (Mat. 28:18). Cu privire la puterea sa juridică, Fiul lui Dumnezeu a declarat: „Tatăl nu judecă absolut pe nimeni, ci el i-a încredinţat toată judecată Fiului“ (Ioan 5:22). Judecata lui Isus Cristos va fi perfectă şi decisivă. El nu poate fi înşelat de aparenţele exterioare sau de vorbe exprimate cu abilitate. Despre el s-au spus în mod profetic următoarele: „El nu va judeca după simpla părere a ochilor săi, nici nu va mustra numai după ceea ce îi vor auzi urechile. Şi trebuie să–i judece cu dreptate pe cei umili şi trebuie să mustre cu rectitudine, în favoarea celor blînzi de pe pămînt“ (Is. 11:3, 4). Într-adevăr, există motive întemeiate de a avea o teamă sănătoasă faţă de acest judecător cu calificative excelente care are deplină autoritate de a lua hotărîri decisive. Aşa că ar trebui să avem nu numai dorinţa de-a acţiona noi înşine într-un mod care să demonstreze credinţa noastră în el ca judecător, ci şi dorinţa de a-i convinge totodată şi pe alţii să facă demersurile necesare pentru a obţine de la el verdict favorabil. Este limpede, deci, că oameni din toate rasele, naţiunile şi triburile trebuie să ştie ceea ce trebuie să facă, astfel încît ziua socotelilor, care se apropie cu repeziciune, să se sfîrşească într-un mod favorabil pentru ei. Acest fapt este foarte frumos scos în evidenţă de către apostolul Pavel prin aceste cuvinte: „Oricine cheamă numele lui Iehova va fi salvat.“ Însă cum îl vor chema pe acela în care nu au crezut? Şi cum vor crede în acela despre care nu au auzit? Şi cum vor auzi fără [să fie] cineva care să le predice?“ — Rom. 10:13, 14.
Deoarece au apreciat importanţa vestirii „veştii bune,“ mulţi martori ai lui Iehova iau parte la serviciul de pionier auxiliar consacrînd răspîndirii adevărului biblic cel puţin 60 de ore într-o anumită lună. Acest lucru a adus multe binecuvîntări. De exemplu, cu vreo trei ani în urmă, la Dacca, în Bangladesh, era un singur martor. Apoi a mai venit în acest oraş, cu un contract de muncă, încă un martor, împreună cu soţia sa. Această familie a început cu mult zel să împărtăşească mesajul biblic altora şi în ascurt timp numărul vestitorilor Regatului a crescut la opt. Dintre aceştia, doi serveau cu regularitate ca pionieri auxiliari. La ce a dus creşterea acestei activităţi? Acum un an şi mai bine erau în desfăşurare peste 20 de studii biblice cu persoane interesate, iar multe dintre aceste persoane luau parte la întrunirile care erau programate.
Dacă noi credem cu adevărat că ziua socotelilor se apropie tot mai mult, n-ar trebui oare ca aceasta să se reflecte în dorinţa sinceră de a-i informa pe oameni despre certitudinea acestui eveniment? Cum este influenţată viaţa ta de faptul că vei sta înaintea Judecătorului numit de Dumnezeu? Eşti ferm hotărit de a gîndi, vorbi şi acţiona într-un mod care să facă apel la conştiinţa bună a semenilor tăi? Iţi planifici tu cu regularitate o parte din timpul tău pentru a împărtăşi altora adevărurile din Cuvîntul lui Dumnezeu? Te îndeamnă inima ta să vorbeşti şi cu alte ocazii? Dacă te străduieşti cu seriozitate să fii asemenea Fiului lui Dumnezeu în gîndire, cuvinte şi fapte, atunci cu adevărat vei trăi în conformitate cu sfatul său: „Să strălucească lumina voastră.“