Un rege care a uitat ca datora recunoştinţă

IOAS era un copil neajutorat atunci cînd bunica sa Atalia a întreprins acţiunea de a–şi însuşi tronul regatului lui Iuda. Ea n-avea nici o afecţiune faţă de Ioas. Dorinţa acestei femei ambiţioase era aceea de a–şi ucide toţi nepoţii, întrucît ei stăteau în calea încoronării ei ca regină. Dacă Iehoşabeat (Ioşabeat) soţia marelui preot Iehoiada, nu ar fi avut o promptă iniţiativă, Ioas ar fi fost ucis împreună cu ceilalţi descendenţi regali de sex bărbătesc.

Iehoşabeat (Ioşabeat) l-a luat în ascuns pe copilaş dintre ceilalţi copii care au fost omorîţi. Timp de şase ani ea şi soţul ei l-au ţinut pe Ioas ascuns în incinta templului. În tot acest timp a domnit ca regină Atalia. Apoi, în al şaptelea an, Iehoiada l-a uns ca rege pe acest moştenitor legitim al tronului şi a provocat executarea uzurpatoarei Atalia. Fireşte că Ioas avea toate motivele să le poarte unchiului şi mătuşii sale cea mai adîncă recunoştinţă. Ei îi salvaseră viaţa, pregătindu-i calea pentru a–şi asuma cuvenita autoritate regală. — 2 Cron. 22:10–12; 23:11–15.

GUVERNEAZĂ BINE SUB INDRUMAREA LUI IEHOIADA

Sub îndrumarea lui Iehoiada tînărul rege a prosperat. Unul dintre remarcabilele proiecte întreprinse sub domnia sa a fost repararea templului lui Iehova. Clădirea avea pe vremea aceea mai mult de 150 de ani şi fusese neglijată în timpul domniei lui Ioram, soţul Ataliei, în timpul domniei fiului ei, Ahazia, precum şi sub propria ei domnie. Răutatea ei i-a influenţat în mod evident pe fiii ei pînă acolo încît au făcut stricăciuni în templu, cu scopul vizibil de a-l jefui. — 2 Cron. 24:7.

Avînd în vedere starea în care ajunsese templul, era nevoie de o sumă considerabilă de bani pentru lucrările de reparaţii. La început eforturile făcute în vederea ridicării fondurilor nu s-au bucurat de succes. Leviţii, cărora li se încredinţase această răspundere, nu au reacţionat din toată inima. Cînd s-a făcut însă o schimbare în aranjamentul privitor la strîngerea şi administrarea fondurilor, poporul a colaborat iar lucrarea a prosperat. - 2 Regi 12:4–6; 2 Cron. 24:5, 6, 8–14.

AJUNGE SĂ FIE NERECUNOSCĂTOR

După moartea lui Iehoiada, Ioas nu rămîne un serv loial al lui Iehova Dumnezeu. El şi-a îngăduit să ajungă sub influenţa prinţilor idolatri. Drept rezultat, a fost reanimată închinarea lui Baal care fusese interzisă sub îndrumarea lui Iehoiada. Iehova a continuat să trimită profeţi pentru a chema poporul să–şi vină în fire şi pentru a-l îndemna la căinţă. Dar nici regele şi nici prinţii săi nu le-au acordat nici o atenţie. — 2 Cron. 24:17–19.

Zaharia, fiul lui Iehoiada, a fost inspirat de către Dumnezeu să proclame: „Îată ce a zis adevăratul Dumnezeu: ‘De ce călcaţi în picioare poruncile lui Iehova, astfel încît nu puteţi avea succes? Pentru călcaţi părăsit pe Iehova, şi el la rîndul său, vă va părăsi.’“ — 2 Cron. 24:20.

A reacţionat oare Ioas cu apreciere la cuvîntul lui Iehova rostit prin gura vărului său? Dimpotrivă, el nu s-a gîndit nici măcar la bunătatea ce-i fusese arătată de către Iehoiada, tatăl vărului său. Ioas a poruncit ca Zaharia să fie ucis cu pietre în curtea templului. În clipa morţii, Zaharia a strigat: „Să vadă Iehova şi să ceară înapoi.“ — 2 Cron. 24:21, 22.

Evident că la acest incident s-a referit Isus Cristos cu secole mai tîrziu atunci cînd a spus: „Înţelepciunea lui Dumnezeu a mai spus: ‘Le voi trimite profeţi şi apostoli şi îi vor ucide şi-i vor persecuta pe unii dintre ei, ca să poată fi cerut acestei generaţii sîngele tuturor profeţilor, vărsat de la întemeierea lumii, de la sîngele lui Abel pînă la sîngele lui Zaharia care a fost ucis între altar şi casă.’“ — Luca 11:49–51.

Răsplata care l-a ajuns din urmă pe Ioas ca şi pe generaţia iudeilor infideli de mai tîrziu, din secolul I al erei noastre, a fost retragerea binecuvîntării lui Iehova Dumnezeu şi a protecţiei sale de care se bucurase acest rege lipsit de recunoştinţă. O neînsemnată forţă militară de sub comanda lui Hazael a efectuat o invazie încununată de succes în Iuda, silindu-l pe Ioas să–i dea tezaurul sanctuarului. Cînd armata siriană s-a retras, regele era un om bolnav şi distrus. În cele din urmă doi dintre proprii săi servitori l-au asasinat. 2 Regi 12:17–21; 2 Cron. 24:23–27.

Cît de deosebită ar fi putut să fie viaţa lui Ioas dacă ar fi rămas un serv recunoscător al lui Iehova şi dacă ar fi continuat să se bucure de favoare şi protecţia divină! Tot aşa şi pentru noi viaţa, ar putea fi foarte diferită dacă nu ne-am păstra aprecierea faţă de cerinţele drepte ale lui Dumnezeu. Un spirit de lipsă de recunoştinţă nu poate duce la altceva decît la ruină, ca şi în cazul lui Ioas. De aceea să ne străduim să păstrăm o profundă apreciere faţă de îndrumarea divină.