Părerea creştină

După londonezul Times, într-un raport apărut recent al Comisiei de Invăţătură a Bisericii din Anglia, se zice: „A vorbi despre Biblie ca despre ‘Cuvîntul lui Dumnezeu’ sau ‘Cuvîntul lui Dumnezeu în cuvinte omeneşti’ este o chestiune de credinţă, la fel cum este a vorbi despre un eveniment istoric ca despre ‘un act al lui Dumnezeu.’ Este o accepţie care nu poate fi dovedită. Există mulţi creştini care doresc să menţină acest limbaj, cînd vorbesc despre Biblie; există alţii cărora le cade greu aceasta.“

De aceea, aşa se zice mai departe în Times, după raportul comisiei, că „de la membrii Bisericii din Anglia nu se aşteaptă să accepte personal pe deplin toate zisele Bibliei.“ Privit superficial, lucrurile ar putea părea aşa ca şi cînd Comisia de Invăţătură a Bisericii ar fi pur şi simplu generoasă, iar creştinii n-ar fi obligaţi să accepte pe deplin Biblia drept Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu.

Isus Cristos a citat totuşi în repetate rînduri Scripturile care fuseseră alcătuite încă dinaintea vieţii lui pămînteşti, şi cu siguranţă el nu a exclus nici o parte a Sfintei Scripturi, cînd a spus: „Cuvîntul tău este adevăr“ (Ioan 17:17).

Apostolul creştin Pavel a declarat că întreaga Scriptură este inspirată de Dumnezeu (2 Tim. 3:16, 17). În plus, el a scris creştinilor din Tesalonic: „[Mulţumim] neîncetat lui Dumnezeu, căci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, nu l-aţi acceptat drept cuvînt omenesc, ci ca ceea ce este într-adevăr, drept Cuvîntul lui Dumnezeu“ (1 Tes. 2:13).