Ştiri şi semnificaţia lor mai profundă

Universul nesfîrşit

● Astronomii au discutat vreme îndelungată asupra originii şi viitorului Universului ce inspiră adîncă veneraţie, şi a planetei noastre, Pămîntul. In anii din urmă, majoritatea din ei au împărtăşit părerea că Universul ar fi luat naştere prin „explozia“ unei mase enorme de materie. Insă, mulţi cred că, pe baza gravitaţiei, corpurile cereşti s–ar atrage reciproc din nou, aşa încît să se ajungă la un colaps de genul unei catastrofe la nivelul întregului Univers. Fireşte, prin aceasta ar fi nimicite atît Pămîntul, cît şi viaţa de pe el. Apoi, după cum se crede, întreaga materie ar „exploda“ din nou.

Insă, mai mulţi astronomi, lucrînd independent unul de altul, au ajuns între timp la concluzia că acest lucru, probabil, nu se va întîmpla. Activînd la observatorul Hale, astronomii Allan Sandage şi James Gunn, de la „California Institute of Technology“, au declarat, după cincisprezece ani de cercetări, că forţa de atracţie existentă este insuficientă pentru a face ca Universul să se contracteze din nou. Gunn a spus că forţa de atracţie din Univers nu atinge nici măcar o zecime din valoarea necesară declanşării unei contracţii. Ambii savanţi şi–au exprimat uimirea personală asupra rezultatelor lor. Ei au declarat că ideea unui Univers care se extinde la nesfîrşit, şi care nu se poate distruge singur, a constituit pentru ei „o surpriză şocantă“. Totuşi, din punctul de vedere biblic, aceasta nu ascunde nimic surprinzător, deoarece Biblia spune fără echivoc că Pămîntul n–a fost creat „în zadar“, ci „ca el să fie şi locuit“ şi că el rămîne în existenţă „chiar pe timp nedefinit“ (Is. 45:18; Ecl. 1:4).

Pedepsirea călcătorilor de lege

● Din ce în ce mai mulţi experţi în drept penal sînt nemulţumiţi de jurisdicţia actuală. După părerea lor, se dă multă atenţie reabilitării infractorilor, în timp ce nu se pune suficient preţ pe „restabilirea dreptăţii“. Ei arată că delicventul este luat mai mult în considerare decît persoana prejudiciată de el. Pedeapsa cu moartea a fost abandonată în mare măsură, aşa încît mulţi ucigaşi cu premeditare sînt puşi iarăşi pe picior liber. De asemenea, după cum a remarcat sociologul Ernest von Den Haag în cartea sa „Pedepsirea criminalilor“, jurisdicţia n–ar fi unitară în pedepsirea infracţiunilor. Un infractor este condamnat de un tribunal la o anumită pedeapsă, în timp ce un altul, care s–a făcut vinovat de aceeaşi infractiune, este condamnat la un alt tribunal la o pedeapsă cu totul diferită.

Un deosebit interes prezintă sistemul de drept personal pe care Dumnezeu îl dăduse naţiunii Israel în vremurile de odinioară. Ucigaşii intenţionaţi erau condamnaţi la moarte exact aşa ca răpitorii de oameni, închinătorii la idoli şi persoanele care comiteau un şir întreg de alte infracţiuni, ca greşelile morale grave. Nu existau închisori, în schimb, se aplica în cazul infracţiunilor neînsemnate un sistem de despăgubire. In cazul hoţiei, de exemplu, inculpatul trebuia să restituie valoarea miltiplicată a lucrurilor furate. Dacă nu avea suma de bani pentru această despăgubire, el îşi putea achita datoria muncind.

Se vede limpede că sistemele actuale de jurisdicţie devin cu atît mai eronate şi mai nesatisfăcătoare, cu cît se abat mai mult de la punctul de vedere al lui Dumnezeu asupre acestor lucruri.

Incape într–o cămărută mică

● Cuvîntul lui Dumnezeu spune că omul a fost creat de Iehova Dumnezeu. Dar, de mai bine de un secol, savanţii care cred în evoluţie, au încercat să găsească sprijin pentru teoria lor în resturile fosile ale fiinţelor vii. De multe ori, lucrurile au arătat aşa de parcă s–ar fi găsit pretinşii strămoşi ai omului, „asemănători maimuţelor“. Unul din aceşti pretinşi strămoşi ai omului ar fi fost o creatură mică, numită australopithec, care se găsise în Africa. Totuşi, în ziua de azi, savanţii spun că aceasta nu putea fi strămoşul omului.

Si cît de multe dovezi fosile s–au descoperit după căutări intense care au durat mai multe decenii? In „Nature Science Annual“ pe 1976, se zice: „La nouă din fiecare zece australopetheci fosili este vorba numai de un dinte şi, de obicei, nu întotdeauna de un dinte foarte bun. Toate celelalte sînt frînturi, cîteva din acestea numai fărîmituri mici . . . In ciuda acestui număr aparent mare de descoperiri, exemplarele continuă, propriu–zis, să rămînă rare, chiar foarte rare. Toate laolaltă ar încăpea, fără exagerare, într–o singură cămăruţă mică. Să reconstituieşti un om întreg . . . numai din conţinutul acestei cămăruţe, ar fi o misiune extrem de grea“.

Cît de greu este, prin urmare, să dovedeşti o teorie care nu se poate dovedi, fiindcă se bazează pe o minciună! Biblia ne furnizează explicaţia corectă cu privire la modul în care a venit omul în existenţă. Această explicaţie provine de la unul care trebuie să ştie, şi care a fost de faţă, adică Creatorul, Iehova Dumnezeu. Un scriitor biblic smerit a zis din acest motiv: „Recunoaşteţi că Iehova este Dumnezeu. El este cel ce ne–a făcut şi nu noi înşine“ (Psalm 100:3).