Întrebări de la cititori
● A avut Adam culoare a pielii roşiatică cum ar părea să indice numele lui?
Nimeni de pe pămînt nu poate spune cu siguranţă ce culoare a pielii a avut Adam. Stim totuşi că el a fost înaintaşul tuturor oamenilor printre care astăzi există diferite culori ale pielii. Dar cum se poate ajunge la ideea că pielea lui Adam ar fi trădat o nuanţă roşiatică?
Cuvîntul evreiesc adam este redat cu „Adam“. Pe lîngă faptul că este întrebuinţat ca nume el înseamnă de asemenea, „om“ sau „pămîntean“ sau în înţelesul unui singur om sau al omenirii de pe pămînt în general şi este şi tradus aşa (Gen. 1:26; 6:7; 7:27; 9:6; 1 Sam. 15:29). Cuvîntul adam este înrudit cu un alt cuvînt evreiesc adamah care înseamnă „pămînt“ sau „sol“. Ebraicologii sînt în cea mai mare parte de părerea că ambele cuvinte sînt derivate de la cuvîntul evreiesc adom care înseamnă „roşu“. Dicţionarul teologic pentru vechiul testament (1973 vol. 1) arată într–o explicaţie posibilă faptul că cuvîntul „sol“ a fost derivat de la cuvîntul „roşu“, că solul a fost probabil ruginiu şi de aceea bătea în roşu. La fel, unele autorităţi care sînt de părerea că adam (Adam, om) a fost derivat de la adom (roşu), îşi exprimă bănuiala ca Adam a avut probabil o piele cu nuanţă roşiatice.
Să se observe aici cum sînt aduse în legătură unele cu altele cuvintele respective din Genesa 2:7: „Iehova Dumnezeu s–a apucat să întocmească omul [adam] din ţărîna pămîntului [adamah] şi să sufle în nările lui suflare de viaţă, iar omul [adam] a devenit un suflet viu“. Vorbeşte Biblia aici despre culoarea pămîntului sau încearcă ea să sugereze nuanţa pielii primului om? Nu. Legătura asupra căreia se insistă aici cea dintre „om“ şi „pămînt“. Cuvîntul lui Dumnezeu îndreaptă atenţia asupra realităţii că omul provenea din pămînt. Intregul Adam se trăgea din aceeaşi sursă: pielea, părul. ochii şi dinţii lui, etc. Indiferent care era constituţia sau culoarea lui toate părţile corpului lui Adam proveneau din acelaş pămînt. Ele nu erau toate roşiatice numai fiindcă solul avea probabil această culoare. După ce Adam păcătuise, Dumnezeu a spus ce se va întîmpla cu el în afara grădinii Edenului“, „pînă te întorci în pămînt, căci din el ai fost luat. Căci ţărină eşti şi în ţărînă te vei întoarce“ (Gen. 3:19).
Pielea lui Adam putea să fi fost deci roşiatică sau tot aşa de bine, nu. Deoarece prin relaţia fundamentală dintre adam (Adam, om) şi adamah (pămînt) din Geneza 2:7 se reliefează că Adam a fost un pămîntean din pămînt, culoarea feţei lui putea să fi avut oricare dintre variatele nuanţe care se găsesc astăzi printre oameni pe întregul pămînt.
Să nu uităm realitatea fundamentală că toţi oamenii sînt urmaşii lui Adam, ai primului om. Intre Adam şi ceilalţi oameni indiferent de culoarea pielii lor este roşie, brună, neagră, albă sau galbenă — există prin descendenţă aceeaşi legătură. Toţi sîntem copii lui Adam. Biblia spune: „[Dumnezeu] a făcut dintr–un singur om [Adam] orice naţiune a oamenilor ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pămîntului (Fap. 17:26). Structura genetică pe care Dumnezeu a acordat–o lui Adam a fost alcătuită astfel încît a putut dezvolta printre urmaşii săi o mare varietate în ce priveşte culoarea şi tipul părului, culoarea pielii şi mărimea corporală, trăsăturile feţei etc. Se pare că la popoarele înrudite au survenit, ca urmare a izolării geografice şi a altor factori, trăsături deosebite, care caracterizează rasele de oameni din contenporaneitate (amănunte vezi în revista „Treziţi–vă“ din 22 mai 1973 pag. 5–8). Cu toate acestea toţi sîntem urmaşii lui Adam.
Intrebările cu privire la culoarea pielii lui Adam sau cu privire la anumite caracteristici ale feţei şi ale corpului său nu se pot lămuri astăzi. Reprezentările lui Adam şi Evei în grădina Eden care apar în publicaţiile societăţii Turnul de veghere sînt astfel doar simple încercări de a comunica o anumită imagine despre primii doi oameni în paradis. Si Isus, „ultimul Adam“ poate fi reprezentat ca evreu, însă nimeni nu poate şti astăzi cu precizie cum a arătat el în realitate (1 Cor. 15:45). Intrebarea de ce şi cum a pierdut Adam aprobarea lui Dumnezeu şi ce înseamnă aceasta pentru noi este mult mai importantă decît chestiunea imposibil de clarificat în prezent cu privire la indiciile corporale ale lui Adam.
Dacă ne interesăm de aceste învăţături biblice importante ne putem ataşa de martorii creştini ai lui Iehova care se străduiesc să facă voia Creatorului. Faptul că cineva dobîndeşte plăcerea Creatorului, nu depinde nici de cetăţenie şi nici de culoarea feţei. Apostolul Petru a declarat: „Negreşit observ că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că el este accesibil în orice naţiune omului care se teme de el şi lucrează neprihănire“ (Fap. 10:34, 35).
Oamenii care ţin poruncile lui pot aştepta să trăiască în paradisul pămîntesc pe care Dumnezeu îl va pricinui în curînd. Acolo vor discuta cu Abel, fiul înviat al lui Adam şi vor putea afla din prima mînă multe lucruri despre începutul familiei umane. Ei vor putea avea şi o parte la realizarea planului lui Dumnezeu de a umple pămîntul cu o varietate splendidă de oameni care să trăiască în pace şi unitate şi să–i servească pentru totdeauna lui Dumnezeu.