DESCÂNTEC

Termenul ebraic ʼittím este folosit în Isaia 19:3 cu referire la ‘descântătorii’ Egiptului. Cuvântul ebraic ḥéver (redat prin „farmece”) se referă la o formulă magică rostită, cântată sau scrisă pentru ‘a lega’ o persoană cu farmece. (Ps 58:5; Is 47:9, 12) „Podoabele de scoici zornăitoare” pe care le aveau și, fără îndoială, le purtau fiicele Sionului erau, de fapt, amulete, întrucât termenul ebraic corespunzător (leḥașím) provine dintr-o rădăcină care înseamnă „șoptit, descântat”. (Is 3:20; compară cu 2Sa 12:19; Ps 58:5.) Astfel de practici spiritiste se numărau printre ‘lucrurile dezgustătoare’ pe care Iehova le interzicea poporului său. (De 18:9-11) Babilonienii, egiptenii și alte popoare din antichitate erau vestiți că se încredeau în descântece și farmece. (Is 19:3; 47:9, 12)

Îmblânzirea șerpilor. Așa-zisa îmblânzire a șerpilor poate fi o formă de spiritism și este o reminiscență a străvechiului cult al șerpilor. Se presupune că îmblânzitorul rostește un descântec, iar șarpele, adesea o cobră, pare fermecat de sunetul fluierului sau al altui instrument de suflat. Șerpii nu sunt surzi și nici nu au un auz slab, cum presupun unii, ci, potrivit cu Psalmul 58:4, 5, pot auzi glasul descântătorilor și muzica. S-ar putea crede că e vorba de un simplu truc de a dresa șarpele așa cum s-ar dresa orice animal sau pasăre, punând șarpele într-un coș cu capac, cântându-i lin și așezând capacul imediat ce ar vrea să scape, până când învață să se ridice ascultător la sunetul muzicii fără să mai încerce să scape. Deși acest lucru poate fi adevărat în unele cazuri, se pare că îmblânzirea șerpilor implică adesea folosirea spiritismului.

Faptul că această practică spiritistă este menționată în Biblie atestă vechimea ei. (Ps 58:4, 5; Ec 10:11; Is 3:3; Ier 8:17)