Proclamatori ai veștii bune

TRIMIȚÂNDU-L pe Fiul său pe pământ, Iehova ne-a oferit un model perfect pe care să-l imităm. (1 Pet. 2:21) Când cineva devine discipol al lui Isus, el predică vestea bună în calitate de slujitor al lui Dumnezeu. Arătând că acest lucru avea să fie înviorător pe plan spiritual, Isus a spus: „Veniți la mine, voi, toți care trudiți și sunteți împovărați, iar eu vă voi înviora! Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, căci eu sunt blând și am o inimă umilă, și veți găsi înviorare”. (Mat. 11:28, 29) Cei care au acceptat invitația sa nu au fost dezamăgiți.

² Fiind Principalul Slujitor al lui Dumnezeu, Isus le-a adresat anumitor oameni invitația de a fi discipolii săi. (Mat. 9:9; Ioan 1:43) El i-a instruit în vederea predicării, iar apoi i-a trimis să facă lucrarea pe care și el o desfășura. (Mat. 10:1-11:1; 20:28; Luca 4:43) Mai târziu, el a trimis alți 70 de discipoli să predice vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. (Luca 10:1, 8-11) Cu acea ocazie, el le-a spus discipolilor: „Cine vă ascultă pe voi mă ascultă pe mine. Și cine vă respinge pe voi mă respinge și pe mine. Iar cel care mă respinge pe mine îl respinge și pe Cel care m-a trimis”. (Luca 10:16) Astfel, Isus a arătat cât de importantă era responsabilitatea pe care le-a încredințat-o discipolilor. Ei aveau să-i reprezinte pe Isus și pe Dumnezeul Cel Preaînalt! Aceeași responsabilitate o au toți oamenii din prezent care acceptă invitația lui Isus: „Vino și urmează-mă”. (Luca 18:22; 2 Cor. 2:17) Dumnezeu le-a încredințat misiunea de a predica vestea bună despre Regat și de a face discipoli. (Mat. 24:14; 28:19, 20)

³ Întrucât am acceptat invitația de a-l urma pe Isus, am fost binecuvântați ‘să ajungem să-i cunoaștem’ pe Iehova Dumnezeu și pe Isus Cristos. (Ioan 17:3) Am învățat căile lui Iehova. Cu ajutorul său, am reușit să ne transformăm prin înnoirea minții, să îmbrăcăm noua personalitate și să ne conformăm conduita normelor sale drepte. (Rom. 12:1, 2; Ef. 4:22-24; Col. 3:9, 10) Recunoștința noastră sinceră ne-a îndemnat să ne dedicăm viața lui Iehova și să ne botezăm ca simbol al dedicării noastre. La botez, noi am devenit slujitori ordinați ai lui Dumnezeu.

⁴ Să nu uităm niciodată că trebuie să-i slujim lui Dumnezeu cu mâini nevinovate și cu o inimă curată. (Ps. 24:3, 4; Is. 52:11; 2 Cor. 6:14–7:1) Prin credința în Isus Cristos, am dobândit o conștiință curată. (Evr. 10:19-23, 35, 36; Rev. 7:9, 10, 14) Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștini să facă toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu, ca să nu-i poticnească pe alții. Iar apostolul Petru a arătat că, prin conduita noastră exemplară, îi putem ajuta pe cei necredincioși să accepte adevărul. (1 Cor. 10:31, 33; 1 Pet. 3:1) Cum poți ajuta pe cineva să ni se alăture în predicarea veștii bune?

VESTITORI NOI

⁵ Încă din momentul în care începi un studiu biblic cu o persoană interesată, îndeamn-o să le vorbească și altora despre ceea ce învață. Ar putea să le depună mărturie informală rudelor, prietenilor, colegilor de muncă și altor persoane. Acesta este un pas important în a-i învăța pe cei noi să fie discipoli ai lui Isus Cristos, adică să predice vestea bună. (Mat. 9:9; Luca 6:40) În timp ce progresează pe plan spiritual și devin mai iscusiți în mărturia informală, fără îndoială că își vor exprima dorința de a lua parte la lucrarea de predicare.

CERINȚE

⁶ Înainte de a invita pentru prima dată o persoană să meargă din casă în casă, trebuie să te asiguri că întrunește anumite cerințe. Cineva care participă cu noi la lucrarea de predicare se identifică drept Martor al lui Iehova. Prin urmare, viața lui trebuie să fie deja în conformitate cu normele drepte ale lui Iehova ca să poată deveni vestitor nebotezat.

⁷ Pe măsură ce studiezi și analizezi cu cineva principiile biblice, probabil că reușești să cunoști mai bine situația lui. Poate că ai observat că trăiește în armonie cu ceea ce învață. Însă există unele aspecte din viața celui cu care studiezi despre care bătrânii vor dori să vorbească cu el și cu tine.

⁸ Coordonatorul corpului de bătrâni va lua măsuri ca doi bătrâni (dintre care unul să fie membru al comitetului de serviciu) să analizeze aceste idei cu tine și cu cel cu care studiezi. În congregațiile cu puțini bătrâni, acest lucru îl pot face un bătrân și un slujitor auxiliar capabil. Frații desemnați să poarte această discuție trebuie s-o facă fără întârziere. De fapt, dacă află de dorința celui cu care studiezi la o întrunire a congregației, poate că vor discuta cu tine și cu el după întrunire. Atmosfera trebuie să fie relaxată. Înainte de a fi aprobat ca vestitor nebotezat, o persoană care studiază trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

1. 1) Să creadă că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. (2 Tim. 3:16)

2. 2) Să cunoască învățăturile fundamentale ale Scripturilor și să creadă în ele astfel încât, dacă i se pun întrebări, să răspundă conform Bibliei, și nu potrivit învățăturilor religioase false sau propriilor idei. (Mat. 7:21-23; 2 Tim. 2:15)

3. 3) Să respecte porunca Bibliei de a frecventa întrunirile congregației alături de slujitorii lui Iehova dacă poate să facă acest lucru. (Ps. 122:1; Evr. 10:24, 25)

4. 4) Să cunoască ce spune Biblia despre imoralitatea sexuală, inclusiv adulter, poligamie și homosexualitate, și să trăiască în armonie cu aceste învățături. Dacă locuiește cu o persoană de sex opus care nu îi este rudă, căsătoria lor trebuie să fie legalizată. (Mat. 19:9; 1 Cor. 6:9, 10; 1 Tim. 3:2, 12; Evr. 13:4)

5. 5) Să respecte interdicția Bibliei cu privire la beție și să nu folosească în alte scopuri decât cel medical substanțe naturale sau sintetice care creează dependență ori care afectează mintea. (2 Cor. 7:1; Ef. 5:18; 1 Pet. 4:3, 4)

6. 6) Să înțeleagă importanța evitării tovărășiilor nesănătoase. (1 Cor. 15:33)

7. 7) Să fi întrerupt definitiv orice legătură cu organizațiile religioase false din care poate că a făcut parte. Să fi încetat să mai asiste la întrunirile lor și să mai ia parte la activitățile lor sau să le susțină. (2 Cor. 6:14-18; Rev. 18:4)

8. 8) Să evite să se implice în problemele politice ale lumii. (Ioan 6:15; 15:19; Iac. 1:27)

9. 9) Să creadă și să trăiască în armonie cu ceea ce spune Biblia în Isaia 2:4 cu privire la conflictele dintre națiuni.

10. 10) Să își dorească cu adevărat să devină Martor al lui Iehova. (Ps. 110:3)

⁹ Dacă nu sunt siguri cum privește persoana care studiază vreuna dintre aceste chestiuni, bătrânii ar trebui să-i pună unele întrebări, folosind probabil versetele aferente cerințelor ca bază pentru discuție. Este important ca persoana să înțeleagă că toți cei care iau parte la predicare împreună cu Martorii lui Iehova trebuie să-și trăiască viața în armonie cu aceste cerințe biblice. Cuvintele persoanei îi vor ajuta pe bătrâni să stabilească dacă știe ce anume se așteaptă din partea ei și dacă întrunește într-o măsură rezonabilă cerințele pentru a participa la lucrarea de predicare.

¹⁰ Bătrânii trebuie să-l informeze imediat pe cel care studiază dacă întrunește aceste cerințe. În cele mai multe cazuri, acest lucru se poate face la încheierea discuției. Dacă este calificat, bătrânii îi pot ura un călduros bun venit în rândul vestitorilor. (Rom. 15:7) El trebuie încurajat să înceapă să participe la predicare cât mai curând posibil și să-și predea raportul de activitate la sfârșitul lunii. Bătrânii pot să-i explice că tuturor celor care devin vestitori nebotezați și predau pentru prima dată un raport de activitate li se întocmește un formular Evidența activității vestitorului, care va fi inclus în dosarul congregației. Bătrânii colectează aceste informații personale pentru ca organizația să poată coordona activitățile religioase ale Martorilor lui Iehova de pe întreg pământul și pentru ca vestitorii să poată lua parte la activitățile spirituale și să primească ajutor spiritual. Bătrânii îi pot reaminti noului vestitor că datele personale sunt folosite în conformitate cu Politica globală de folosire a datelor cu caracter personal a Martorilor lui Iehova, disponibilă pe jw.org.

¹¹ Faptul de a-l cunoaște mai bine pe noul vestitor și de a manifesta interes față de modul în care progresează din punct de vedere spiritual poate avea un efect deosebit asupra lui. Astfel, el s-ar putea simți îndemnat să predea cu regularitate raportul de activitate și să facă mai multe eforturi pentru a-i sluji lui Iehova. (Filip. 2:4; Evr. 13:2)

¹² Când bătrânii decid că o persoană care studiază este calificată pentru a participa la predicare, ea poate primi un exemplar al cărții Organizați pentru a face voința lui Iehova. După ce predă primul raport de activitate, congregația va fi informată printr-un scurt anunț că această persoană a devenit vestitor nebotezat.

SĂ-I AJUTĂM PE COPII

¹³ Și copiii se pot califica pentru a sluji ca vestitori. Isus i-a primit pe copii la el și i-a binecuvântat. (Mat. 19:13-15; 21:15, 16) Deși părinții au în primul rând responsabilitatea de a se îngriji de copiii lor, și alți frați și surori din congregație îi pot sprijini pe tinerii care își doresc sincer să ia parte la lucrarea de predicare a Regatului. Dacă ești părinte, exemplul bun pe care îl dai în lucrarea de predicare îl poate încuraja mult pe copilul tău să-i slujească lui Dumnezeu cu zel. Cum mai poate fi ajutat un copil care are o conduită exemplară și care dorește din inimă să le vorbească altora despre credința lui?

¹⁴ Părintele îl poate aborda pe unul dintre membrii comitetului de serviciu al congregației pentru a vedea dacă copilul este calificat să devină vestitor. Coordonatorul corpului de bătrâni va lua măsuri ca doi bătrâni (dintre care unul să fie membru al comitetului de serviciu) să se întâlnească cu copilul și cu părintele (părinții) sau tutorele acestuia. Cunoașterea învățăturilor fundamentale ale Bibliei și dorința lui evidentă de a lua parte la predicare sunt o dovadă că tânărul progresează. După ce analizează acești factori și alții asemănători celor care li se aplică adulților, cei doi bătrâni vor stabili dacă tânărul poate fi vestitor nebotezat. (Luca 6:45; Rom. 10:10) Când bătrânii discută cu un copil, nu este necesar să se analizeze unele chestiuni care sunt analizate, de obicei, cu un adult, dacă e evident că acestea nu se aplică unui copil.

¹⁵ În timpul discuției, bătrânii trebuie să-l laude pe copil pentru progresul său și să-l încurajeze să-și fixeze ca obiectiv botezul. Întrucât părinții au lucrat din greu pentru a sădi adevărul în inima copilului, cu siguranță că și ei merită laude. Pentru a-i ajuta pe părinți să se ocupe în continuare de progresul copilului lor, bătrânii ar trebui să le îndrepte atenția spre secțiunea „În atenția părinților creștini”, de la paginile 179-181.

DEDICAREA ȘI BOTEZUL

¹⁶ Dacă ai ajuns să-l cunoști și să-l iubești pe Iehova, iar în prezent întrunești cerințele lui și participi la lucrarea de predicare, trebuie să îți întărești relația cu el. Cum anume? Dedicându-i viața ta și botezându-te ca simbol al dedicării tale. (Mat. 28:19, 20)

¹⁷ Dedicarea reprezintă punerea deoparte pentru un scop sacru. A te dedica lui Dumnezeu înseamnă a te ruga lui și a-i promite în mod solemn că îți vei folosi viața pentru a-i sluji și pentru a umbla pe căile sale. Înseamnă a-i acorda veșnic devoțiune exclusivă. (Deut. 5:9) Dedicarea este o chestiune personală. Nimeni nu poate lua această decizie în locul tău.

¹⁸ Dar nu este suficient să-i spui lui Iehova în rugăciune că vrei să-i aparții. Trebuie să le arăți și altora că te-ai dedicat lui Dumnezeu. La fel ca Isus, poți face aceasta botezându-te. (1 Pet. 2:21; 3:21) Ce trebuie să faci când ai luat hotărârea de a-i sluji lui Iehova și de a te boteza? Trebuie să-l informezi pe coordonatorul corpului de bătrâni. El va lua măsuri ca unii bătrâni să discute cu tine pentru a se asigura că întrunești cerințele divine pentru a fi botezat. Pentru mai multe informații, te rugăm să consulți secțiunea „În atenția vestitorilor nebotezați”, de la paginile 182-184 și „Întrebări pentru candidații la botez”, de la paginile 185-207.

RAPOARTE PRIVIND PROGRESUL ÎNREGISTRAT ÎN PREDICARE

¹⁹ De-a lungul timpului, rapoartele despre răspândirea închinării curate la nivel mondial au fost o sursă de încurajare pentru slujitorii lui Iehova. Încă din momentul în care Isus Cristos le-a spus prima dată discipolilor săi că vestea bună va fi predicată pe tot pământul, adevărații creștini au vrut să știe cum avea să fie făcută această lucrare. (Mat. 28:19, 20; Mar. 13:10; Fap. 1:8)

²⁰ Primii continuatori ai lui Isus s-au bucurat să audă rapoarte despre succesul lucrării de predicare. (Mar. 6:30) Cartea biblică Faptele relatează că în jur de 120 de persoane erau prezente când spiritul sfânt a fost turnat peste discipoli la Penticosta din 33 e.n. Nu după mult timp, numărul discipolilor a crescut la aproximativ 3 000, iar apoi la aproximativ 5 000. Rapoartele arătau că „Iehova îi adăuga zilnic la numărul lor pe cei ce erau salvați” și că „o mare mulțime de preoți veneau la credință”. (Fap. 1:15; 2:5-11, 41, 47; 4:4; 6:7) Cât de mult trebuie să-i fi întărit pe discipoli veștile despre aceste creșteri! Și, fără îndoială, aceste rapoarte i-au îndemnat să continue lucrarea pe care le-o încredințase Dumnezeu, în pofida persecuțiilor crâncene stârnite de conducătorii religioși iudei.

²¹ În anii 60-61 e.n., Pavel le-a trimis colosenilor o scrisoare în care a spus că vestea bună ‘dădea rod și se răspândea’ și că ‘fusese predicată în toată creația de sub cer’. (Col. 1:5, 6, 23) Primii creștini respectau Cuvântul, iar spiritul sfânt le-a dat puterea de a face o amplă lucrare de predicare înainte de a se sfârși sistemul iudaic, în anul 70 e.n. Cât de încurajați s-au simțit acei creștini fideli când au auzit rapoarte despre acele realizări!

²² În mod asemănător, organizația lui Iehova din prezent se străduiește să păstreze rapoarte despre lucrarea care se face ca împlinire a textului din Matei 24:14, unde se spune: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile. Și atunci va veni sfârșitul”. Ca slujitori dedicați ai lui Dumnezeu, avem de făcut o lucrare urgentă. Fiecare dintre noi trebuie să depună eforturi temeinice pentru ca lucrarea de predicare să fie efectuată înainte de venirea sfârșitului. Iehova se va asigura că această lucrare se va încheia cu succes. Dacă și noi vom lua parte la ea, ne vom bucura de zâmbetul aprobator al lui Iehova. (Ezec. 3:18-21)

RAPORTUL PERSONAL DE ACTIVITATE

²³ Ce anume trebuie să raportăm? Pe formularul Raport de activitate, pus la dispoziție de organizație, se arată ce trebuie să specificăm. Însă ideile prezentate în continuare ne pot fi foarte utile.

²⁴ În coloana „Materiale distribuite (tipărite și în format electronic)” trebuie trecut numărul total al publicațiilor – fie tipărite, fie în format electronic – pe care le-ați oferit celor care nu sunt Martori botezați. În coloana „Vizualizări” trebuie trecut de câte ori ați arătat unul dintre materialele noastre video.

²⁵ În coloana „Vizite ulterioare” trebuie trecut numărul total al vizitelor făcute cu scopul de a cultiva interesul cuiva care nu este Martor dedicat și botezat. Putem face o vizită ulterioară când vizităm pe cineva acasă, când scriem o scrisoare, dăm un telefon, trimitem un mesaj sau un e-mail ori lăsăm cuiva publicații. De fiecare dată când conducem un studiu biblic la domiciliu, putem raporta o vizită ulterioară. Un părinte poate trece câte o vizită ulterioară în fiecare săptămână în care ține închinarea în familie la care este prezent un copil nebotezat.

²⁶ Deși se ține de obicei o dată pe săptămână, un studiu biblic se raportează doar o dată pe lună. Vestitorii trebuie să treacă numărul total al diferitelor studii biblice conduse într-o lună. Studiile biblice raportate pot include studii conduse cu cei ce nu sunt Martori dedicați și botezați. Puteți raporta și un studiu biblic condus la îndrumarea unui membru al comitetului de serviciu cu un frate inactiv sau cu o soră inactivă ori cu o persoană botezată recent care nu a terminat de studiat cartea Bucură-te pentru totdeauna de viață!.

²⁷ Este important să treceți corect numărul de ore în coloana corespunzătoare de pe formular. În principiu, acest număr reprezintă timpul pe care l-ați petrecut în lucrarea din casă-n casă, la vizitele ulterioare, la studiile biblice ori în mărturia informală sau publică vorbindu-le oamenilor care nu sunt Martori dedicați și botezați. Dacă doi vestitori merg în lucrare împreună, amândoi pot raporta timpul, dar numai unul va raporta vizitele ulterioare și studiile biblice conduse. Ambii părinți care își învață copiii cu ocazia închinării în familie pot raporta cel mult o oră pe săptămână. Frații care țin cuvântări publice pot raporta timpul alocat temei. Și frații sau surorile care interpretează o cuvântare publică pot raporta timpul alocat cuvântării. Există activități importante pentru care timpul nu trebuie raportat, cum ar fi pregătirea pentru lucrarea de predicare, asistarea la întrunirile pentru serviciul de teren, îndeplinirea unor sarcini și așa mai departe.

²⁸ Fiecare vestitor trebuie să țină cont de conștiința sa instruită pe baza Bibliei când stabilește sub rugăciune cât timp va raporta. Unii vestitori predică în zone dens populate, în timp ce alții lucrează în teritorii cu puțini locuitori și, de aceea, trebuie să călătorească mai mult. Teritoriile diferă, iar vestitorii pot privi în mod diferit participarea lor la predicare. Corpul de Guvernare nu-și impune conștiința asupra congregației mondiale cu privire la modul în care trebuie raportat timpul petrecut în serviciul de teren și nimeni nu a fost numit să-i judece pe alții în această privință. (Mat. 6:1; 7:1; 1 Tim. 1:5)

²⁹ Când raportăm timpul petrecut în predicare, trebuie să scriem doar ore, nu și minute. Se fac excepții în cazul vestitorilor care au limite din cauza vârstei înaintate, care sunt grav bolnavi și nu pot ieși din casă, care sunt într-un azil sau care au alte limite. Astfel de vestitori pot raporta sferturi de oră. Ei ar trebui să raporteze timpul chiar dacă predică doar un sfert de oră într-o lună. Astfel, ei vor fi considerați în continuare vestitori regulari. Această măsură se aplică și în cazul vestitorilor care au temporar anumite limite, probabil neputându-se deplasa o lună sau mai mult din cauza unei boli grave sau a unui accident. Totuși, această măsură este numai pentru cei a căror situație le limitează foarte mult activitatea. Comitetul de serviciu va stabili când se aplică această măsură în cazul unui vestitor.

EVIDENȚA ACTIVITĂȚII VESTITORULUI

³⁰ În fiecare lună, raportul tău de activitate este trecut pe formularul Evidența activității vestitorului. Acest formular aparține congregației locale. Dacă intenționezi să te muți în altă congregație, informează-i pe bătrâni. Secretarul se va asigura că formularul tău va fi trimis noii congregații din care vei face parte. Astfel, bătrânilor le va fi mai ușor să te primească și să-ți dea ajutor spiritual. Dacă vei pleca din congregație pentru mai puțin de trei luni, te rugăm să continui să trimiți raportul de activitate congregației din care faci parte.

DE CE SĂ RAPORTĂM ACTIVITATEA

³¹ Vi se întâmplă uneori să uitați să predați raportul de activitate? Fără îndoială, cu toții avem nevoie să ni se reamintească din când în când să facem aceasta. Însă, dacă avem atitudinea corectă față de raportarea activității și dacă înțelegem importanța acestui lucru, ne va fi mai ușor să nu uităm să predăm raportul la timp.

³² Unii au întrebat: „Din moment ce Iehova știe ce fac în serviciul său, de ce trebuie să predau un raport congregației?”. Este adevărat, Iehova știe ce facem și știe dacă serviciul nostru este făcut din toată inima sau este doar o mică parte din ceea ce putem cu adevărat să facem. Însă nu trebuie să uităm că Iehova a consemnat numărul zilelor petrecute de Noe în arcă și numărul anilor petrecuți de israeliți în pustiu. Dumnezeu a ținut evidența celor care s-au dovedit fideli față de el și a celor neascultători. El a consemnat cucerirea treptată a țării Canaan și faptele de vitejie ale judecătorilor fideli ai Israelului. Într-adevăr, el a consemnat multe detalii despre activitățile slujitorilor săi. El a inspirat scrierea acestor relatări care descriu evenimente din trecut, ajutându-ne să înțelegem cum privește el faptul de a păstra rapoarte exacte.

³³ Evenimentele istorice consemnate în Biblie dovedesc că rapoartele și evidențele ținute de poporul lui Iehova sunt exacte. În multe cazuri nu se poate înțelege pe deplin semnificația unei relatări biblice dacă nu se cunosc cu exactitate anumite cifre. Iată câteva exemple: Geneza 46:27; Exodul 12:37; Judecătorii 7:7; 2 Regi 19:35; 2 Cronici 14:9-13; Ioan 6:10; 21:11; Faptele 2:41; 19:19.

³⁴ Deși nu reflectă tot ce facem în închinarea pe care i-o aducem lui Iehova, aceste rapoarte sunt utile organizației lui Iehova. În secolul I, când s-au întors dintr-o campanie de predicare, apostolii i-au relatat lui Isus „tot ce făcuseră și predaseră”. (Mar. 6:30) Uneori, rapoartele pot arăta că este necesar să se acorde o atenție specială anumitor aspecte ale lucrării de predicare. Cifrele pot arăta că în unele activități s-au făcut îmbunătățiri, dar și că progresul în alte aspecte, precum creșterea numărului de vestitori, a încetinit. Poate că este nevoie să se ofere unele încurajări sau poate că trebuie rezolvate unele probleme. Supraveghetorii vor analiza rapoartele și se vor strădui să corecteze orice problemă care ar putea împiedica progresul unor vestitori sau al congregației ca întreg.

³⁵ De asemenea, rapoartele sunt utile organizației și pentru a se stabili unde este mai multă nevoie de vestitori în teritoriu. Ce zone sunt mai productive? Unde se înregistrează progrese mai lente? Ce publicații sunt necesare pentru a-i ajuta pe oameni să învețe adevărul? Pe baza rapoartelor primite, organizația poate stabili ce publicații sunt necesare pentru lucrarea de predicare în diferite părți ale lumii, iar apoi poate satisface aceste necesități.

³⁶ Însă, pentru cei mai mulți dintre noi, rapoartele înseamnă încurajare. Nu ne emoționează rapoartele despre eforturile pe care le fac frații noștri în predicarea veștii bune la nivel mondial? Rapoartele care arată diferite creșteri ne ajută să ne facem o imagine de ansamblu cu privire la extinderea organizației lui Iehova. Experiențele ne pot încuraja și ne pot spori zelul, impulsionându-ne să participăm și mai mult la lucrarea de predicare. (Fap. 15:3) Predarea raportului este importantă și arată interesul nostru față de frații noștri de pretutindeni. Prin această modalitate simplă, ne demonstrăm supunerea față de sistemul de organizare instituit de Iehova. (Luca 16:10; Evr. 13:17)

SĂ NE STABILIM OBIECTIVE

³⁷ Nu avem niciun motiv să ne comparăm activitatea din lucrarea de predicare cu a altora. (Gal. 5:26; 6:4) Situația diferă de la o persoană la alta. Însă ne putem bucura de multe foloase dacă ne stabilim obiective realiste. Acestea ne vor ajuta să ne evaluăm progresul pe care l-am făcut în predicare. Când ne atingem obiectivele pe care ni le-am propus, avem un sentiment de satisfacție și de mulțumire.

³⁸ Este evident că Iehova grăbește strângerea celor pe care îi va ocroti în „necazul cel mare”. Trăim în timpul împlinirii profeției lui Isaia: „Cel mic va deveni o mie și cel neînsemnat, o națiune puternică. Eu, Iehova, voi grăbi lucrul acesta la timpul lui”. (Rev. 7:9, 14; Is. 60:22) Ce privilegiu este să predicăm vestea bună în aceste zile din urmă decisive! (Mat. 24:14)