Folosirea schiţei

IDEEA de a vorbi după o schiţă îi nelinişteşte pe mulţi. Ei se simt mai siguri dacă au totul aşternut pe hârtie sau învăţat pe dinafară.

Şi totuşi, în vorbirea curentă nici unul dintre noi nu foloseşte un manuscris. Când stăm de vorbă cu familia ori cu prietenii sau când participăm la ministerul de teren, noi vorbim liber. Tot liber ne exprimăm şi când rostim rugăciuni sincere, în particular sau în folosul unui grup de persoane.

Ce diferenţă există între folosirea unui manuscris şi folosirea unei schiţe? Deşi cititul de pe un manuscris îi asigură oratorului acurateţe în exprimare şi cuvinte alese, nu înseamnă neapărat că va şi atinge inima ascultătorilor. Când citeşti un text mai lung, imprimi, de obicei, citirii tale un ritm şi o inflexiune diferite de stilul spontan, tipic unei conversaţii. Dacă te vei concentra mai mult asupra notiţelor decât asupra auditoriului, mulţi dintre cei prezenţi nu vor asculta cu aceeaşi atenţie cu care ar face-o dacă ar vedea că te interesezi cu adevărat de ei şi că-ţi adaptezi materialul la necesităţile lor. Pentru ca o cuvântare să fie într-adevăr stimulatoare, trebuie prezentată liber.

Şcoala de Minister Teocratic este menită să ne ajute în viaţa de zi cu zi. Când ne întâlnim cu prietenii, nu scoatem o foaie de hârtie de pe care să începem a ne citi gândurile, din dorinţa de a ne exprima cât mai corect. În serviciul de teren, nu luăm cu noi un manuscris ca să citim de pe el, din teama de a nu uita unele idei pe care am vrea să le transmitem altora. Când, la Şcoala de Minister Teocratic, arăţi cum trebuie depusă mărturie într-o anumită împrejurare, încearcă să vorbeşti cât mai natural. Dacă te vei pregăti bine, vei vedea că o schiţă — memorată sau scrisă — este suficientă pentru a-ţi aminti ideile principale pe care vrei să le dezbaţi. Dar cum poţi fi sigur că îţi este de ajuns o schiţă?

Ordonează-ţi ideile. Pentru a folosi o schiţă, trebuie mai întâi să-ţi ordonezi ideile în minte. Aceasta nu înseamnă să-ţi alegi cuvintele pe care vrei să le foloseşti, ci doar să gândeşti înainte de a vorbi.

În viaţa de zi cu zi, o persoană impulsivă se poate trezi spunând lucruri pe care mai târziu le va regreta. Alţii ar putea vorbi fără noimă, sărind de la o idee la alta. Ambele tendinţe pot fi combătute eficient dacă, înainte de a începe să vorbim, ne vom opri şi ne vom întocmi în minte un plan simplu de idei. Aşadar, mai întâi fixează-ţi obiectivul, apoi stabileşte etapele pe care vrei să le urmezi pentru a-l atinge şi după aceea începe să vorbeşti.

Te pregăteşti pentru serviciul de teren? Nu-ţi ordona doar geanta, ci şi ideile. Dacă te hotărăşti să foloseşti una dintre introducerile sugerate în Ministerul nostru pentru Regat, citeşte-o de mai multe ori până când vei înţelege clar ideile principale. Sintetizează-le după aceea în una sau două propoziţii scurte. Apoi, adaptează-le la personalitatea ta şi la condiţiile din teritoriu. Îţi va fi mai uşor dacă ţi-ai face o schiţă în minte. Ce ar putea include? 1) În introducere, poţi menţiona o problemă de interes pentru majoritatea celor din comunitate. Invită locatarul să-şi exprime părerea. 2) Gândeşte-te la un lucru concret în legătură cu subiectul abordat şi la unu, două versete biblice care arată ce a promis Dumnezeu să facă pentru remedierea problemei în discuţie. Accentuează, dacă e posibil, ideea că Iehova îşi va îndeplini promisiunea prin intermediul Regatului său, adică al guvernului său ceresc. 3) Încurajează-ţi interlocutorul să acţioneze în conformitate cu cele discutate. Ai putea să-i oferi literatură şi/sau un studiu biblic şi să stabileşti concret când vă veţi putea continua discuţia.

Probabil că pentru o astfel de prezentare nu vei avea nevoie decât de o schiţă făcută în minte. Dacă, înainte de a suna la prima uşa, vrei totuşi să te uiţi pe o schiţă, ai grijă să conţină doar câteva cuvinte de introducere, unu sau două versete biblice şi o remarcă pentru încheiere. Pregătirea şi folosirea unei asemenea schiţe ne ajută să vorbim coerent şi să transmitem un mesaj clar şi uşor de reţinut.

Dacă în teritoriu te întâlneşti de mai multe ori cu aceleaşi întrebări sau obiecţiuni, ar fi bine să faci cercetări asupra problemelor ridicate. De obicei, nu vei avea nevoie decât de două, trei idei principale şi de câteva versete care să le susţină. Ai putea găsi toate aceste informaţii în „Subiecte biblice de conversaţie“ sau la subtitlurile scrise cu litere aldine din Să aducem argumente din Scripturi. Evident, poţi include pasaje interesante şi din alte publicaţii. Fă-ţi o schiţă scurtă, ataşează şi o fotocopie a pasajului respectiv şi ţine-le lângă celelalte materiale necesare în serviciul de predicare. Când gazda pune o întrebare sau ridică o obiecţie, arată-i că te bucuri că-ţi acordă posibilitatea de a-ţi argumenta credinţa (1 Pet. 3:15). Foloseşte schiţa când îi aduci argumente.

Şi atunci când reprezinţi în rugăciune familia, grupa de studiu de carte sau congregaţia trebuie să-ţi ordonezi gândurile. În conformitate cu Luca 11:2–4, Isus le-a dat discipolilor săi un model simplu de rugăciune plină de sens. Cu ocazia dedicării templului din Ierusalim, Solomon a rostit o rugăciune lungă, la care s-a gândit, cu siguranţă, dinainte. La început, el s-a referit la Iehova şi la promisiunea făcută lui David, apoi, la templu şi, în cele din urmă, pe rând, la diverse situaţii şi grupuri de persoane (1 Împ. 8:22–53). Şi noi putem trage învăţăminte din aceste exemple.

Fă o schiţă simplă pentru cuvântări. Ai nevoie de o schiţă când prezinţi o cuvântare? Cât de amplă trebuie să fie ea?

Nu uita că rolul schiţei este acela de a te ajuta să-ţi aminteşti idei. Poate consideri că ai nevoie de câteva propoziţii pentru introducere. După aceea însă, concentrează-te asupra ideilor, nu a cuvintelor. Dacă îţi aşterni ideile în scris, ar fi mai bine să foloseşti propoziţii scurte. Cele câteva idei principale pe care intenţionezi să le dezvolţi trebuie să fie uşor de sesizat în schiţă. Le poţi marca scriindu-le cu majuscule, subliniindu-le sau evidenţiindu-le prin culori. Scrie sub fiecare idee principală punctele pe care vrei să le aminteşti în dezbatere. Menţionează versetele pe care doreşti să le citeşti. De obicei, cea mai bună metodă este aceea de a citi textul respectiv direct din Biblie. Notează-ţi ilustrările pe care vrei să le foloseşti. Poate că dispui şi de anumite citate din surse laice care ar putea fi binevenite. Însemnările tale trebuie să fie suficient de ample, dându-ţi posibilitatea să prezinţi fapte concrete. Pentru a putea fi uşor de folosit, schiţa trebuie să fie îngrijită.

Unii folosesc schiţe deosebit de concise. Ele pot cuprinde câteva cuvinte-cheie, versetele pe care oratorul le va cita din memorie şi desene sau poze menite a-i aminti anumite idei. Cu ajutorul acestor notiţe simple, un orator va putea să-şi prezinte materialul cu naturaleţe şi în ordine logică. De fapt, acesta este şi obiectivul lecţiei de faţă.

La paginile 39–42 ale acestei cărţi vei găsi informaţii referitoare la „Cum să întocmești o schiţă“. Ar fi bine să citeşti şi acest material când ţi se va repartiza spre studiu lecţia de faţă.

Cum se foloseşte schiţa. Însă acum obiectivul tău nu este doar acela de a-ţi pregăti cuvântarea sub forma unei schiţe, ci şi de a folosi schiţa cu eficienţă.

Primul pas este pregătirea pentru expunere. Uită-te la titlul temei, citeşte fiecare idee principală şi observă legătura dintre idee şi tema în discuţie. Observă timpul alocat fiecărei idei principale. Acum, întoarce-te la prima idee şi aprofundeaz-o. Analizează argumentele, versetele, ilustrările şi exemplele pe care vrei să le foloseşti în dezvoltarea acestei idei. Treci de mai multe ori peste material până când vei reţine bine această parte a cuvântării. Procedează la fel şi cu celelalte idei principale. Gândeşte-te, de asemenea, ce ai putea omite la nevoie pentru a te putea încadra în timp. Uită-te apoi peste întreaga cuvântare. Concentrează-te asupra ideilor, nu asupra cuvintelor. Nu învăţa cuvântarea pe dinafară.

În timpul expunerii, ar trebui să ai un bun contact vizual cu publicul. După ce citeşti un verset, ar trebui să poţi argumenta pe marginea lui ajutându-te doar de Biblie, fără să mai apelezi la notiţe. De asemenea, dacă foloseşti o ilustrare, prezint-o ca şi cum ai fi în faţa unor prieteni, nu o citi de pe foaie. În timpul expunerii, nu te uita pe notiţe la fiecare propoziţie. Vorbeşte din inimă, şi vei atinge inimile celor ce te ascultă.

Dacă ai ajuns să stăpâneşti arta vorbirii după o schiţă, înseamnă că ai mai făcut un pas important în formarea ta ca orator.