Expunere liberă

POATE că ai muncit mult pentru a-ţi pregăti cuvântarea, iar acum dispui de un material informativ, structurat în ordine logică, pe care eşti gata să-l prezinţi fluent. Dar te-ai întrebat dacă prezentarea ta va fi eficientă chiar şi atunci când atenţia auditoriului este împărţită, când nu aude tot ce spui pentru că mintea îi zboară în altă parte? Dacă cei prezenţi nu se pot concentra la cuvântare, cum le-ai putea atinge inima?

Care ar putea fi problema de fond? Există probabil mai mulţi factori. De cele mai multe ori, se pare că oratorul este incapabil să-şi prezinte cuvântarea în mod liber. Cu alte cuvinte, oratorul se uită prea des pe notiţe sau prezintă expunerea pe un ton prea oficial. Aceste neajunsuri sunt însă strâns legate de modul în care este pregătită expunerea.

Dacă obişnuieşti să-ţi aşterni discursul în scris şi abia după aceea să-l transformi în schiţă, vei vedea că-ţi va fi greu să-l expui liber. De ce? Deoarece ţi-ai notat fiecare cuvânt pe care vrei să-l foloseşti. Chiar dacă în timpul expunerii nu vei avea decât schiţa, probabil că vei încerca să-ţi aminteşti cuvintele din versiunea iniţială. Spre deosebire de limba vorbită, limbajul scris este mai oficial, având fraze mai elaborate. Cuvântarea ta va reflecta această caracteristică.

În loc să-ţi scrii discursul în întregime, încearcă următoarele sugestii: 1) Alege-ţi tema şi ideile principale pe care vrei să le dezvolţi. Pentru o expunere scurtă, sunt suficiente două idei principale. O expunere mai lungă poate fi dezvoltată pe baza a patru, cinci idei. 2) Notează-ţi sub fiecare idee principală versetele importante pe care vrei să le foloseşti; include, de asemenea, ilustrări şi argumente-cheie. 3) Gândeşte-te la modul în care îţi vei formula introducerea. Ai putea chiar să-ţi notezi una sau două propoziţii. Pregăteşte-ţi în acelaşi mod şi încheierea.

Pregătirea pentru expunere este foarte importantă. Dar nu-ţi repeta expunerea cuvânt cu cuvânt în dorinţa de a o memora. Când pregăteşti o expunere liberă, trebuie să te concentrezi asupra ideilor, nu asupra cuvintelor. Ideile trebuie repetate până ce ţi se vor succeda clar în minte. Dacă ţi-ai structurat cuvântarea bine şi logic, aceasta va fi lesne de înţeles, iar ideile îţi vor veni uşor în minte.

Ţine cont de avantaje. Un avantaj important al expunerii libere este acela că vei folosi un stil simplu, la care oamenii reacţionează de obicei mai bine. Expunerea ta va fi mai dinamică şi, deci, mai interesantă pentru auditoriu.

Această metodă îţi permite să ai un contact vizual permanent cu ascultătorii, ajutându-te să comunici mai bine cu ei. Întrucât nu te vei uita peste notiţe pentru fiecare cuvânt, ascultătorii îşi vor da seama repede că stăpâneşti subiectul şi că eşti convins de ceea ce spui. Prin urmare, acest tip de expunere este în general mai natural şi mai plin de căldură, pornind din inimă.

În plus, expunerea liberă permite o mai mare flexibilitate. Materialul nu este întocmit atât de rigid, încât să nu-ţi permită să faci schimbări. Să presupunem că în dimineaţa zilei în care trebuie să ţii cuvântarea, auzi o ştire importantă legată direct de subiectul tău. Oare n-ar fi bine să faci referire la ea? Sau, poate că în timp ce vorbeşti, îţi dai seama că în auditoriu există mulţi copii de vârstă şcolară. Cât de potrivit ar fi dacă ţi-ai adapta ilustrările şi prezentarea astfel încât să-i ajuţi să înţeleagă în ce mod le poate influenţa viaţa materialul pe care-l prezinţi!

Un alt avantaj al expunerii libere este acela că îţi stimulează mintea. Când vezi că auditoriul este receptiv şi apreciază ceea ce spui, capeţi mai mult entuziasm şi, prin urmare, poţi dezvolta mai mult unele idei sau poţi repeta anumite puncte pentru a le accentua. Dacă observi că interesul auditoriului slăbeşte, ai putea face ceva pentru a schimba situaţia, în loc să continui să te adresezi unor oameni care nu sunt atenţi.

Evită capcanele. Ar trebui să ştii însă că şi expunerea liberă prezintă unele capcane. Una dintre acestea este tendinţa de a depăşi timpul. Dacă vei introduce prea multe idei suplimentare, încadrarea în timp ar putea să devină o problemă. Ca să nu cazi în această capcană, însemnează-ţi pe schiţă timpul alocat pentru fiecare parte a cuvântării. Respectă apoi aceste însemnări.

Un alt pericol cu care se confruntă mai ales oratorii experimentaţi este încrederea exagerată în propriile capacităţi. Fiind obişnuiţi să vorbească în public, unii consideră, poate, că e uşor să înghesui câteva idei şi să umpli timpul alocat. Dar umilinţa şi recunoaşterea faptului că participăm la un program de instruire unde Iehova însuşi este Marele Învăţător ar trebui să ne determine să ne pregătim bine pentru fiecare sarcină primită, apelând la Iehova în rugăciune. — Is. 30:20; Rom. 12:6–8.

Probabil că cea mai mare îngrijorare a oratorilor care nu stăpânesc arta expunerii libere este aceea că ar putea uita ce vor să spună. Nu permite unor asemenea temeri să-ţi frâneze progresul în arta oratoriei. Pregăteşte-te bine şi apelează la Iehova, cerându-i ajutorul spiritului sfânt. — Ioan 14:26.

Alţi oratori nu îndrăznesc să vorbească liber din cauza grijii exagerate de a nu se exprima incorect. Într-adevăr, este posibil ca într-o expunere liberă să nu te exprimi atât de îngrijit sau de exact din punct de vedere gramatical ca într-o cuvântare ţinută după un manuscris. Însă tonul de conversaţie va compensa în mare măsură aceste neajunsuri. Oamenii sunt mai receptivi la ideile prezentate în cuvinte uşor de înţeles şi în propoziţii simple. Dacă te vei pregăti bine, vei ajunge să te exprimi spontan, nu pentru că ai învăţat totul pe de rost, ci pentru că ai revăzut ideile de suficiente ori. Şi dacă te exprimi corect în vorbirea cotidiană, o vei face şi când vei fi pe podium.

Ce fel de notiţe este bine să foloseşti. Cu timpul şi după multe exerciţii, vei reuşi să-ţi reduci schiţa la doar câteva cuvinte pentru fiecare idee din cuvântare. Aceste câteva cuvinte, precum şi textele biblice pe care intenţionezi să le foloseşti pot fi trecute pe un cartonaş sau pe o coală de hârtie pe care să o consulţi la nevoie. Pentru ministerul de teren, este suficient să înveţi pe de rost o schiţă simplă. Dacă, pentru o vizită ulterioară, ai făcut cercetări pe marginea unui subiect, îţi poţi nota unele idei pe o foaie de hârtie pe care să o introduci în Biblie. Sau, şi mai simplu, poţi folosi Subiecte biblice de conversaţie sau Să aducem argumente din Scripturi.

Totuşi, dacă pentru următoarele săptămâni ţi s-au repartizat mai multe părţi din programul întrunirilor şi ai de susţinut şi o cuvântare publică, s-ar putea să ai nevoie de notiţe mai ample. În ce scop? Pentru a-ţi împrospăta memoria înainte de susţinerea fiecărei teme. Dar, dacă vei consulta prea des aceste notiţe, urmărind frază cu frază, vei pierde multe dintre atuurile unei expuneri libere. În cazul în care foloseşti notiţe ample, marchează ideile-cheie, precum şi versetele din care e alcătuită schiţa ta pentru a le putea vedea cu uşurinţă.

Chiar dacă un orator experimentat îşi prezintă de obicei cuvântarea sub forma unei expuneri libere, e bine uneori să includă şi alte tipuri de expunere. De exemplu, pentru introducere şi încheiere, unde, pe lângă un bun contact cu auditoriul, sunt necesare şi expresii pline de forţă şi bine formulate, ar putea fi eficient să înveţe pe dinafară câteva idei. Când trebuie să prezinţi date exacte, cifre, citate sau versete, este important să le citeşti bine.

Când ţi se cere o explicaţie. Uneori, ni se cere să ne explicăm convingerile fără a avea posibilitatea de a ne pregăti dinainte. Acest lucru ni se poate întâmpla de exemplu în serviciul de teren, când cineva ridică o obiecţie. Situaţii similare se pot ivi şi atunci când suntem în compania rudelor noastre, la locul de muncă sau la şcoală. S-ar putea ca unele oficialităţi să ne ceară explicaţii asupra convingerilor noastre şi asupra modului nostru de viaţă. Scripturile ne îndeamnă: „[Fiţi] întotdeauna gata să prezentaţi o apărare înaintea oricui vă cere motivul speranţei voastre, făcând însă aceasta cu blândeţe şi respect profund“. — 1 Pet. 3:15.

Observă în Faptele 4:19, 20 răspunsul pe care l-au dat Petru şi Ioan în faţa Sanhedrinului evreiesc. Ei şi-au exprimat clar poziţia în numai două fraze — un răspuns adecvat pentru acel auditoriu —, arătând că problema în discuţie nu îi viza doar pe apostoli, ci şi pe membrii tribunalului. Mai târziu, lui Ştefan i s-au adus acuzaţii false şi a fost târât înaintea aceluiaşi tribunal. Citeşte răspunsul său improvizat — dar de o deosebită forţă —, consemnat în Faptele 7:2–53. Cum şi-a structurat el expunerea? Prezentând evenimentele în ordine cronologică. La momentul potrivit, a început să se refere în mod special la spiritul rebel al naţiunii Israel. În concluzie, el a arătat că Sanhedrinul manifestase un spirit asemănător condamnându-l la moarte pe Fiul lui Dumnezeu.

Când ţi se cere, pe nepregătite, să-ţi explici convingerile, ce anume te poate ajuta să faci comentarii eficiente? Imită-l pe Neemia, care s-a rugat în gând înainte de a răspunde la întrebarea pusă de regele Artaxerxes (Neem. 2:4). Apoi, schiţează-ţi rapid în minte câteva idei. Paşii fundamentali ar putea fi următorii: 1) Alege una sau două idei pe care să le incluzi în explicaţia ta (ai putea să apelezi la cartea Să aducem argumente din Scripturi). 2) Hotărăşte-te asupra versetelor pe care le vei folosi în argumentaţie. 3) Gândeşte-te cum ţi-ai putea începe explicaţia cu mult tact, astfel încât interlocutorul să fie dispus să te asculte. După aceea, poţi începe să vorbeşti.

Dar dacă eşti tensionat, îţi vei mai aminti ce-ai de făcut? Isus le-a spus continuatorilor săi: „Nu vă îngrijoraţi cu privire la cum veţi vorbi sau ce va trebui să spuneţi; întrucât ce va trebui să spuneţi vi se va da în ceasul acela; fiindcă cei care vorbesc nu sunteţi doar voi, ci spiritul Tatălui vostru este cel care vorbeşte prin intermediul vostru“ (Mat. 10:19, 20). Aceasta nu înseamnă că vei fi înzestrat cu o miraculoasă „exprimare de înţelepciune“, asemenea creştinilor din secolul I (1 Cor. 12:8). Dar, dacă îţi însuşeşti cu regularitate învăţăturile pe care li le oferă Iehova slujitorilor săi din congregaţia creştină, spiritul sfânt te va ajuta la momentul potrivit să ţi le aminteşti pe cele de care ai nevoie. — Is. 50:4.

Desigur, expunerea liberă poate fi deosebit de eficientă. Dacă vei folosi cu regularitate această tehnică oratorică atunci când ţii teme în congregaţie, îţi va fi uşor, la nevoie, să dai răspunsuri improvizate, deoarece procedura este aceeaşi. Nu ezita. Învăţând să vorbeşti liber, vei deveni mai eficient în ministerul de teren. Şi, dacă ai privilegiul de a ţine cuvântări înaintea congregaţiei, îţi va fi mai uşor să captezi atenţia auditoriului şi să-i sensibilizezi inima.