Naturaleţe

EXPRIMÂNDU-TE într-un mod firesc, vei putea câştiga încrederea celorlalţi. Ai avea încredere în cuvintele cuiva care vorbeşte de după o mască? I-ai acorda mai mult credit dacă ar arăta mai bine cu mască decât fără ea? Puţin probabil. Iată de ce este important să nu te prefaci, ci să fii tu însuţi.

Naturaleţea nu ar trebui confundată cu neglijenţa. Greşelile gramaticale, pronunţia greşită şi exprimarea incoerentă trebuie evitate. Tot de evitat este şi limbajul argotic. Noi vrem întotdeauna să dăm dovadă de demnitate atât în vorbire, cât şi în conduită. O persoană care manifestă naturaleţe nu este nici oficială, nici excesiv de preocupată de impresia pe care o produce asupra altora.

În ministerul de teren. Eşti cumva tensionat când, pentru a depune mărturie, te apropii de o casă sau de cineva aflat într-un loc public? Majoritatea dintre noi suntem, numai că pentru unii această stare este mai acută decât pentru alţii. Tensiunea interioară poate face ca vocea noastră să pară gâtuită sau tremurândă. Tracul poate să provoace şi mişcări necontrolate ale mâinilor şi capului.

Orice vestitor se poate lovi de asemenea probleme. Ele sunt produse de mai mulţi factori. Poate că cel în cauză se gândeşte la impresia pe care o va face sau se întreabă dacă expunerea sa va avea succes. Aceste îngrijorări sunt fireşti. Problema apare când li se acordă prea multă atenţie. Ce te-ar putea ajuta dacă te simţi încordat înainte de a începe predicarea? Pregătirea judicioasă şi rugăciunile fierbinţi la Iehova (Fap. 4:29)! Reflectează la îndurarea nemărginită a lui Iehova, care-i invită pe oameni să se bucure de sănătate perfectă şi de viaţă eternă într-un Paradis! Gândeşte-te la aceia pe care te străduieşti să-i ajuţi şi la cât de necesar este ca ei să audă vestea bună!

Aminteşte-ţi că oamenii sunt înzestraţi cu liber arbitru: ei pot să accepte sau să respingă mesajul, aşa cum au făcut şi cei din Israelul antic când Isus le depunea mărturie. Tu nu trebuie decât să predici (Mat. 24:14). Şi chiar dacă oamenii nu te lasă să vorbeşti, tu depui mărturie prin simpla prezenţă. Activitatea ta este deja un succes, deoarece te-ai pus în slujba lui Iehova pentru a-i duce la îndeplinire voinţa. Dar când ţi se oferă ocazia să vorbeşti, cum te vei exprima? Dacă vei învăţa să fii atent la necesităţile altora, exprimarea ta va fi plăcută şi naturală.

Dacă, atunci când depui mărturie, te comporţi şi vorbeşti firesc, îţi ajuţi ascultătorii să se destindă. S-ar putea chiar să devină mai receptivi la ideile biblice pe care vrei să li le împărtăşeşti. Nu le ţine o predică, ci conversează cu ei. Fii prietenos. Arată-te interesat de ceea ce spun şi aprobă-i când fac comentarii. Evident, dacă limba şi obiceiurile locale pretind să fii mai protocolar, respectă convenienţele în semn de apreciere faţă de persoana străină căreia i te adresezi. În orice caz, fii întotdeauna relaxat şi zâmbitor.

Pe podium. Când prezinţi o expunere înaintea unui grup, vorbeşte natural, ca şi cum ai purta o conversaţie. Desigur, atunci când ai de-a face cu un auditoriu numeros, trebuie să vorbeşti tare şi clar. Dacă încerci să-ţi înveţi cuvântarea pe de rost sau dacă notiţele îţi sunt prea detaliate, înseamnă că eşti exagerat de preocupat de modul în care te exprimi. Formularea corectă a ideilor este importantă, dar, dacă i se acordă prea multă atenţie, discursul devine greoi şi pretenţios, lipsit de naturaleţe. Chiar dacă trebuie să te gândeşti bine la ceea ce vei spune, concentrează-te mai mult asupra ideilor, decât asupra cuvintelor.

Ţine cont de această sugestie şi când ţi se ia un interviu la întruniri. Pregăteşte-te bine, dar nu citi şi nici nu memora răspunsurile. Expune-le cu o modulaţie firească, astfel încât comentariile tale să atragă prin spontaneitate.

Chiar şi calităţile oratorice demne de dorit pot deveni supărătoare dacă sunt folosite în mod exagerat. De exemplu, ar trebui să cauţi să vorbeşti clar şi să pronunţi corect cuvintele, însă nu până într-acolo încât exprimarea ta să pară greoaie sau artificială. Gesturile descriptive sau de accentuare corect făcute pot însufleţi expunerea, dar gesturile rigide sau exagerate pot distrage auditoriul de la ceea ce ai de spus. Vorbeşte tare, dar nu ţipa. Uneori este bine să vorbeşti cu patos; evită totuşi stilul preţios. Modulaţia, entuziasmul şi trăirea trebuie împletite în aşa fel încât să nu atragi atenţia asupra ta şi nici să nu-ţi stânjeneşti auditoriul.

Unii oameni se exprimă îngrijit tot timpul, nu numai când ţin o cuvântare. Alţii însă au un stil mai popular. Dar ceea ce contează cel mai mult este să vorbim corect în fiecare zi şi să ne comportăm cu demnitate creştină. În felul acesta, când ne vom afla pe podium, ne va fi mult mai uşor să vorbim şi să ne comportăm plăcut şi firesc.

Când trebuie să citeşti în public. Sunt necesare eforturi pentru a citi cu naturaleţe în public. Îţi va fi mai uşor să adopţi un ton firesc dacă identifici ideile principale din materialul pe care îl ai de citit şi sesizezi modul în care sunt ele dezvoltate. Fixează-ţi-le bine în minte; altminteri, vei citi doar cuvinte. Verifică pronunţia cuvintelor necunoscute. Exersează citind cu voce tare ca să poţi avea o bună modulaţie şi să poţi grupa cuvintele într-un mod care să transmită clar ideile. Fă exerciţii până când vei citi fluent. Familiarizează-te cu materialul atât de bine, încât atunci când îl vei citi cu voce tare să imprimi lecturii tale un ton de conversaţie. În asta constă naturaleţea!

De obicei, textul pe care-l avem de citit în public este extras din publicaţiile noastre biblice. Pe lângă exerciţiile de citire de la Şcoala de Minister Teocratic, noi citim versete biblice în lucrarea de predicare şi când ţinem cuvântări de pe podium. Fraţii au îndatorirea de a citi un anumit material la studiul Turnului de veghere şi la studiul de carte al congregaţiei. Fraţilor capabili li se încredinţează la congrese citirea unor manuscrise. Dacă fragmentele pe care le citeşti din Biblie sau din alte publicaţii conţin dialoguri, străduieşte-te să le dai viaţă. Dacă ai de-a face cu un dialog între mai multe personaje, schimbă tonul vocii în funcţie de personaj. Fii însă atent să nu devii teatral. Dă viaţă citirii într-un mod cât mai natural.

Când citim pe un ton natural e ca şi cum am purta o conversaţie. Lectura nu sună artificial, ci emană convingere.