Vieţi ruinate, vieţi pierdute

DROGURILE sunt ca nişte baroase“, precizează dr. Eric Nestler. Într-adevăr, o singură doză din aceste baroase chimice poate fi mortală. „De exemplu, cocaina crack are reputaţia de drog care îi ucide pe oameni de la prima folosire“, se explică în cartea Drugs in America (Drogurile în America).

Noul val de droguri sintetice poate fi la fel de periculos. „Tinerii naivi care cumpără droguri la un chef nu au nici o idee de amestecul chimic ce este pe punctul de a le ataca creierul“, avertizează World Drug Report al Naţiunilor Unite. Pentru majoritatea tinerilor însă, cufundarea în adâncurile dependenţei de droguri este un proces treptat, aşa cum reiese din exemplele următoare.

„O evadare din realitate“

Pedroa, unul dintre cei nouă copii ai unei familii, s-a născut într-un cartier din Córdoba (Spania), cartier dominat de violenţă, forţă şi duritate. El a avut o copilărie traumatizantă, deoarece tatăl lui era alcoolic. Când Pedro a împlinit 14 ani, verişorul lui i-a oferit haşiş. În decurs de o lună, Pedro a devenit dependent.

„Consumul de droguri era o distracţie, explică el, o evadare din realitate şi o modalitate de a te integra în grup. La 15 ani am început să completez haşişul cu LSD şi amfetamine. LSD-ul era drogul meu preferat, iar, ca să obţin banii necesari pentru a mi-l cumpăra, am ajuns un mic traficant de droguri. În principal făceam contrabandă cu haşiş. Odată, după ce am luat o supradoză de LSD, nu am reuşit să adorm o noapte întreagă şi mă simţeam de parcă înnebunisem. M-am speriat. Mi-am dat seama că, dacă continuam să mă droghez, fie urma să o sfârşesc în închisoare, fie urma să mor. Dar patima drogurilor a înlăturat această teamă. Am ajuns într-o stare de gravă dependenţă de LSD şi aveam nevoie de o doză tot mai mare pentru a simţi euforia pe care mi-o provocau drogurile. În pofida efectelor alarmante, nu mă puteam opri. Nu ştiam cum să scap din această situaţie.

LSD-ul nu era ieftin; prin urmare, am învăţat să sparg magazine de bijuterii, să înşfac genţi de la turişti şi să fur ceasuri şi portofele de la trecători. Când aveam vreo 17 ani, ajunsesem un traficant de droguri cunoscut în zona oraşului în care locuiam, iar uneori participam chiar şi la jafuri armate. Întrucât în cartier reputaţia mea era aceea de delincvent violent, am fost supranumit el torcido, care înseamnă «sucitul».

Dacă iei drogurile în combinaţie cu alcoolul, personalitatea ţi se schimbă şi, în multe cazuri, devii violent. Iar dorinţa de a obţine mai multe droguri este atât de puternică, încât îţi anihilează conştiinţa. Viaţa devine un montagne russe şi trăieşti de la o stare de euforie dată de droguri la alta.“

„Captivi în lumea drogurilor“

Ana, soţia lui Pedro, a crescut în Spania, într-un mediu familial sănătos. Când avea 14 ani, Ana a cunoscut câţiva băieţi de la o şcoală apropiată care fumau haşiş. La început, comportamentul lor ciudat i-a stârnit repulsie. Dar Rosa, una dintre prietenele ei, se simţea atrasă de unul dintre băieţi. Acesta a convins-o pe Rosa că faptul de a fuma haşiş nu avea să-i fie dăunător şi că avea să-i placă. Prin urmare, Rosa a încercat drogul, iar apoi i-a dat ţigara Anei.

„Mi-a dat o senzaţie plăcută, iar după câteva săptămâni fumam zilnic haşiş, afirmă Ana. După aproximativ o lună, haşişul nu mă mai satisfăcea, aşadar, pe lângă haşiş am început să mă droghez şi cu amfetamine.

La scurt timp, eu şi prietenii mei eram captivi în lumea drogurilor. Vorbeam despre cine putea consuma cele mai puternice droguri fără să simtă efecte dăunătoare şi cine simţea cea mai mare euforie. Treptat, m-am separat de lumea normală, iar la şcoală mergeam rareori. Haşişul şi amfetaminele nu mai erau suficiente, prin urmare, am început să-mi injectez un derivat al morfinei pe care l-am obţinut de la mai multe farmacii. În timpul verii mergeam la concerte rock ţinute în aer liber, ocazii la care era întotdeauna uşor să obţii droguri cum ar fi LSD-ul.

Într-o zi, mama m-a prins fumând haşiş. Părinţii au făcut tot posibilul să mă protejeze. Mi-au spus la ce pericole te expun drogurile şi m-au asigurat de dragostea şi grija lor. Dar consideram eforturile lor drept o intervenţie neavenită în viaţa mea. La vârsta de 16 ani, m-am hotărât să fug de acasă. M-am alăturat unui grup de tineri care călătoreau în toată Spania vânzând coliere făcute manual şi care consumau droguri. La două luni, m-a prins poliţia la Málaga.

Când poliţia m-a predat părinţilor, ei m-au primit cu braţele deschise, iar mie îmi era ruşine de ceea ce făcusem. Tata plângea, lucru pe care nu-l mai văzusem înainte. Mi-a părut rău că i-am făcut să sufere, dar remuşcările nu erau suficient de puternice ca să mă determine să părăsesc lumea drogurilor. Am continuat să mă droghez în fiecare zi. Când eram trează, mă gândeam uneori la riscuri, dar nu mult timp.“

De la zidar la traficant de droguri

José, un bărbat prietenos, care are familie, a fost implicat cinci ani în traficul de cannabis din Maroc în Spania. Cum a ajuns el să se implice? „Când eram zidar, un coleg de muncă a început să facă contrabandă cu droguri, explică José. Întrucât aveam nevoie de bani, mi-am spus: De ce să nu fac şi eu acelaşi lucru?

Era uşor să cumpăr cannabis în Maroc — atât cât puteam vinde. Aveam o barcă cu motor cu care puteam scăpa uşor de poliţie. După ce introduceam drogurile în Spania, le vindeam în cantităţi mari, aproximativ câte 600 de kilograme o dată. Aveam doar trei sau patru clienţi, iar ei luau toată cantitatea de droguri pe care le-o puteam furniza. Deşi poliţia era foarte atentă, drogurile treceau neobservate. Noi, traficanţii, dispuneam de un echipament mult mai bun decât cel al poliţiei.

Am câştigat uşor mulţi bani. Un transport din nordul Africii până în Spania putea aduce un profit de 25 până la 30 de mii de dolari. Nu după mult timp, aveam 30 de oameni care lucrau pentru mine. Nu am fost prins niciodată, deoarece plăteam un informator care să mă avertizeze când operaţiunea îmi era supravegheată.

Uneori mă gândeam la efectele pe care le puteau avea aceste droguri asupra altora, dar îmi ziceam că, de fapt, cannabisul era un drog slab care nu ucidea pe nimeni. Întrucât câştigam o mulţime de bani, nu mă prea gândeam la acest lucru. Eu nu m-am drogat niciodată.“

Banii şi viaţa!

Aşa cum arată aceste exemple, drogurile pun stăpânire pe viaţa oamenilor. Odată ce devin dependenţi, eliberarea este dificilă şi traumatizantă. Aşa cum se spune în cartea Drugs in America, „în vestul sălbatic, bandiţii îşi fluturau armele în faţa victimelor, cerându-le «banii sau viaţa». Drogurile sunt mai rele decât proscrişii de odinioară. Ele iau atât banii, cât şi viaţa“.

Există oare ceva care poate pune capăt acestei forţe implacabile a drogurilor? În articolul următor vor fi examinate unele soluţii.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 8]

„În vestul sălbatic, bandiţii îşi fluturau armele în faţa victimelor, cerându-le «banii sau viaţa». Drogurile sunt mai rele decât proscrişii de odinioară. ELE IAU ATÂT BANII, CÂT ŞI VIAŢA“

[Chenarul/Fotografia de la pagina 10]

VA SPUNE COPILUL VOSTRU NU DROGURILOR?

CARE ADOLESCENŢI POT FI CEI MAI EXPUŞI PERICOLULUI?

a. Cei care vor să arate că sunt independenţi şi că sunt dispuşi să rişte.

b. Cei pe care nu îi interesează foarte mult instruirea sau obiectivele spirituale.

c. Cei ce se consideră în dezacord cu societatea.

d. Cei care nu au o concepţie clară cu privire la ce e bine şi ce e rău.

e. Cei care simt lipsa sprijinului părintesc şi ai căror prieteni îi încurajează să se drogheze. Cercetătorii au observat că „factorul care protejează cel mai mult adolescentul de consumul de droguri se pare că este calitatea relaţiei acestuia cu părinţii“. — Sublinierea ne aparţine.

CUM VĂ PUTEŢI OCROTI COPIII?

a. Având o relaţie strânsă şi o bună comunicare cu ei.

b. Întipărindu-le în minte o concepţie clară cu privire la ce e bine şi ce e rău.

c. Ajutându-i să-şi stabilească obiective precise.

d. Făcându-i să simtă că fac parte dintr-o familie iubitoare şi dintr-o comunitate prietenoasă.

e. Instruindu-i cu privire la pericolele consumului de droguri. Copiii au nevoie să ştie cu claritate de ce trebuie să spună nu drogurilor.

[Provenienţa informaţiilor]

Sursa: United Nations World Drug Report

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Droguri confiscate în Gibraltar

[Provenienţa fotografiei]

Cu amabilitatea Gibraltar Police

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Aveam o barcă cu motor ca aceasta, cu care puteam scăpa cu uşurinţă de poliţie

[Provenienţa fotografiei]

Cu amabilitatea Gibraltar Police

[Provenienţa fotografiei de la pagina 9]

Godo-Foto