Superstiţiile — de ce sunt atât de periculoase?

VĂ POT face rău superstiţiile? S-ar putea ca unii să respingă această idee sau să minimalizeze pericolul. Totuşi, în cartea sa Believing in Magic — The Psychology of Superstition, profesorul Stuart A. Vyse a dat următorul avertisment: „Superstiţiile ar putea duce la scăderea calităţii vieţii dacă persoana respectivă cheltuieşte mari sume de bani mergând la medium, la ghicitori, la cei care se ocupă cu numerologia ori cu ghicitul în cărţi tarot sau dacă ritualurile sale superstiţioase îi alimentează patima jocurilor de noroc“. Dacă le permitem superstiţiilor să ne controleze viaţa, urmările pot fi mult mai grave.

După cum am văzut, multe superstiţii au ca scop risipirea temerilor în legătură cu viitorul. Însă este important să deosebim o superstiţie de o cunoştinţă demnă de încredere privitoare la ceea ce ne stă în faţă. Să luăm un exemplu.

O povestire edificatoare

În 1503, după mai multe luni de explorări de-a lungul coastei Americii Centrale, Cristofor Columb a reuşit să ajungă la ţărm cu ultimele două nave ale sale, pe insula care în prezent este cunoscută drept insula Jamaica. La început, localnicii le-au dat pe gratis alimente exploratorilor aflaţi în nevoie. Însă, după un timp, din cauza conduitei nepotrivite a marinarilor, localnicii nu le-au mai dat nici un aliment. Situaţia era critică, deoarece până când sosea altă navă ca să-i salveze avea să treacă ceva timp.

Se spune că atunci Columb şi-a consultat almanahul şi a văzut că la 29 februarie 1504 urma să aibă loc o eclipsă totală de lună. Profitând de faptul că localnicii erau superstiţioşi, el i-a avertizat spunându-le că, dacă echipajul său nu primea alimente, întunericul avea să acopere luna. Băştinaşii au ignorat acest avertisment — până când a început eclipsa! Apoi s-au auzit „urlete şi plânsete puternice“, iar localnicii „au început să vină în fugă din toate direcţiile la nave încărcaţi cu provizii“. Exploratorii au primit alimente pentru toată perioada cât au rămas aici.

Pentru localnici, Columb a înfăptuit un act de magie impresionant. Însă concluzia lor nu era decât rezultatul superstiţiilor. În realitate, „prezicerea“ s-a bazat pe mişcarea constantă a pământului, a lunii şi a soarelui. Astronomii pot prezice cu deplină siguranţă asemenea evenimente cum sunt eclipsele cu mult timp înainte, iar aceste informaţii apar în almanahuri. În plus, mişcarea precisă a corpurilor cereşti le permite astronomilor să stabilească poziţia lor exactă la un anumit moment. Prin urmare, când în ziar apare ora exactă la care răsare sau apune soarele, o acceptaţi ca pe o realitate.

Marele Creator al corpurilor cereşti este, în realitate, sursa informaţiilor publicate în legătură cu momentul precis când au loc eclipsele, când răsare şi apune soarele. Însă prezicerile ghicitorilor, ale mediilor, ale celor care privesc în globurile de cristal şi ale celor care ghicesc în cărţi tarot provin din cu totul altă sursă, una care se află în opoziţie cu Dumnezeul Atotputernic. Să vedem în continuare despre ce sursă este vorba.

O sursă periculoasă

În Faptele 16:16–19, relatarea sacră vorbeşte despre „o sclavă“ din anticul oraş Filipi care le aducea stăpânilor ei mult câştig cu „prezicerile“ sale. Însă se spune în mod clar că sursa prezicerilor ei nu era atotputernicul Creator, ci „un demon de divinaţie“ (NW). Prin urmare, când apostolul Pavel a expulzat acest demon, sclava şi-a pierdut capacitatea de a prezice.

În momentul în care înţelegem că aceste preziceri provin dintr-o sursă demonică, ne dăm seama de ce în legea lui Dumnezeu dată Israelului se spunea: „Să nu se găsească printre voi . . . nimeni care foloseşte ghicirea, nici un prezicător al viitorului, sau care face farmece, sau cititor în stele, sau descântător, nimeni care să întrebe pe cei care cheamă duhurile, sau spiritist [care îşi face o profesie din prezicerea evenimentelor, NW] . . . Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea DOMNULUI“ (Deuteronomul 18:10–12). De fapt, conform legii, aceste practici erau considerate delicte pasibile de pedeapsa capitală. — Leviticul 19:31; 20:6.

Probabil, veţi fi surprinşi să aflaţi că forţele răului se află în spatele multor practici superstiţioase aparent inofensive. Biblia spune însă că Satan „se preface într-un înger de lumină“ (2 Corinteni 11:14). Satan şi demonii aflaţi sub controlul său pot face ca practicile periculoase să pară inofensive, ba chiar utile. Uneori, ei pot face prevestiri, pe care apoi le împlinesc, astfel încât cei care sunt de faţă să creadă în mod greşit că aceste prevestiri vin de la Dumnezeu (compară cu Matei 7:21–23; 2 Tesaloniceni 2:9–12). Aşa se explică de ce unele preziceri făcute de cei care pretind că au puteri ieşite din comun uneori se împlinesc.

Bineînţeles, mulţi, dacă nu chiar majoritatea, dintre cei care pretind că au puteri ieşite din comun sunt nişte escroci, nişte şarlatani, care vor să-i înşele pe cei naivi, luându-le banii. Însă, indiferent că sunt sau nu escroci, cu toţii sunt folosiţi în mod eficient de Satan pentru a-i întoarce pe oameni împotriva lui Iehova, orbindu-i ca să nu vadă ‘glorioasa veste bună’. — 2 Corinteni 4:3, 4, NW.

Amuletele „care poartă noroc“ şi idolatria

Ce se poate spune despre amuletele „care poartă noroc“ şi practicile superstiţioase obişnuite la care oamenii apelează pentru a se simţi în siguranţă şi pentru a avea sentimentul că deţin controlul asupra evenimentelor întâmplătoare din viaţă? Acestea prezintă mai multe pericole subtile. Un pericol ar fi că persoana superstiţioasă ar putea de fapt să permită ca forţele nevăzute să deţină controlul asupra vieţii sale. Aceasta nu mai ţine seama de ceea ce este logic şi raţional, cedând în faţa temerilor iraţionale.

Un scriitor menţionează un alt pericol inerent. El spune: „Când cineva se bazează pe o amuletă purtătoare de noroc pentru a fi ocrotit, iar amuleta dă greş, acea persoană ar putea fi tentată să dea vina pentru ghinionul [ei] pe acţiunile altora, în loc să-şi asume singură răspunderea“ (compară cu Galateni 6:7). Este interesant ceea ce a declarat cândva eseistul Ralph Waldo Emerson: „Oamenii slabi pe plan moral cred în noroc . . . Cei tari cred în cauză şi efect“.

Principiul „cauză-efect“ aplicat în viaţa noastră înseamnă adesea producerea unor evenimente întâmplătoare — adică asupra tuturor vin ‘timpuri şi împrejurări’ neprevăzute (Eclesiastul 9:11). Evenimentele întâmplătoare nu sunt consecinţa capriciilor „ghinionului“. Creştinii ştiu că practicile superstiţioase obişnuite şi amuletele magice nu au nici un efect asupra deznodământului evenimentelor întâmplătoare. Când ele au loc, ne amintim următorul adevăr biblic: „Nu ştiţi ce va fi ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu este decât un abur, care se arată pentru puţin şi apoi dispare“. — Iacov 4:14.

În plus, adevăraţii creştini ştiu că amuletelor purtătoare de noroc, precum şi practicilor şi ritualurilor superstiţioase obişnuite li se acordă, deseori, o atenţie plină de veneraţie. Prin urmare, creştinii le consideră pe toate forme de idolatrie, care sunt în mod clar condamnate în Cuvântul lui Dumnezeu. — Exodul 20:4, 5; 1 Ioan 5:21.

Cum putem cunoaşte viitorul

Aceasta nu înseamnă că pe creştini nu-i preocupă viitorul. Dimpotrivă, o judecată sănătoasă îţi arată în mod clar că merită cu adevărat să ştii ce-ţi rezervă viitorul. Dacă ştim dinainte ce urmează să se întâmple, putem lua măsurile necesare, astfel încât să tragem foloase şi noi, şi cei dragi nouă.

Însă trebuie să ne îndreptăm spre sursa corectă pentru a afla aceste informaţii. Iată ce a spus profetul Isaia: „Oamenii vă vor spune să-i întrebaţi pe prezicători şi pe medii . . . Să le răspundeţi astfel: «Ascultaţi ce vă învaţă Domnul! Nu ascultaţi ce spun mediile — ceea ce vă spun ele nu vă face bine»“. — Isaia 8:19, 20, Today’s English Version.

Sursa corectă de unde putem afla informaţii demne de încredere referitoare la viitor este Autorul Bibliei (2 Petru 1:19–21). Această carte inspirată conţine o mulţime de dovezi care atestă că profeţiile făcute de atotputernicul Dumnezeu, Iehova, sunt sigure — de fapt, la fel de sigure ca mişcarea corpurilor cereşti „prezisă“ în nenumărate almanahuri. Pentru a ilustra exactitatea în ce priveşte amănuntele din profeţiile biblice, să luăm următorul exemplu. Să presupunem că o persoană importantă apare în public în zilele noastre şi prezice evenimente care vor avea loc în anul 2199, adică peste 200 de ani. Prezicerile sale conţin următoarele detalii:

◻ Va izbucni o mare bătălie militară între naţiuni care în prezent nu sunt încă puteri mondiale rivale, iar deznodământul bătăliei va schimba cursul istoriei.

◻ Strategia folosită include o realizare inginerească extraordinară prin care se va schimba cursul unui mare fluviu.

◻ Este dat numele învingătorului — cu mulţi ani înainte ca acesta să se nască.

◻ Este descris ce se va întâmpla cu cel care pierde, prezicerile extinzându-se de-a lungul multor secole în viitor.

Dacă tot ce prezice această persoană se împlineşte, nu s-ar simţi oare oamenii îndemnaţi să analizeze şi alte lucruri pe care aceasta le spune referitor la viitor?

Ceea ce am descris mai sus de fapt s-a întâmplat. Cu aproximativ 200 de ani înainte de cucerirea Babilonului de către mezi şi perşi, Iehova, prin intermediul profetului Isaia, a prezis următoarele:

◻ O mare bătălie militară urma să izbucnească între Medo-Persia şi Babilon. — Isaia 13:17, 19.

◻ Strategia folosită avea să includă secarea unui canal de apărare plin cu apă. În plus, porţile oraşului fortificat aveau să fie lăsate deschise. — Isaia 44:27—​45:2.

◻ Cuceritorul avea să se numească Cirus — numele fiind prezis cu aproximativ 150 de ani înainte ca acesta să se nască. — Isaia 45:1.

◻ Cu timpul, Babilonul avea să fie distrus complet. — Isaia 13:17–22.

Toate aceste preziceri s-au împlinit. Aşadar, nu merită efortul să analizaţi şi alte profeţii pe care le-a făcut Iehova în Cuvântul său scris?

Dumnezeu promite un viitor grandios

Ce prezice Biblia? Biblia promite că în lumea nouă adusă de Dumnezeu nimeni nu se va mai simţi nesigur cu privire la viitor. Remarcaţi ce le garantează Dumnezeu celor care vor trăi atunci: „Nu va mai exista nimeni care să-l facă [pe poporul meu] să tremure“. — Mica 4:4, NW.

Biblia mai promite că Dumnezeu ‘îşi va deschide mâna şi va sătura după dorinţă tot ce are viaţă’ (Psalmul 145:16). Se va împlini această promisiune într-un viitor îndepărtat? În nici un caz! Cu mult timp înainte, Biblia a prezis că exact actualele condiţii de pe pământ constituie dovada că trăim în „zilele din urmă“ ale acestui sistem rău de lucruri. — 2 Timotei 3:1–5.

În curând, iubitorul nostru Creator va pune capăt acestor condiţii rele. El va face să înceteze toate războaiele, care sunt o sursă de nesiguranţă şi suferinţă pe plan mondial. Mai mult, ura, egoismul, crimele şi violenţa vor fi pentru totdeauna lucruri ce vor aparţine trecutului. Biblia promite: „Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace“. — Psalmul 37:10, 11.

Printre multele binecuvântări de care vor avea parte oamenii care vor trăi în această lume nouă se va număra şi o sănătate bună. Până şi moartea şi suferinţele care o însoţesc vor dispărea. Dumnezeu însuşi spune: „Iată, Eu fac toate noi“. — Apocalipsa 21:4, 5.

Atunci nici un om nu va mai fi victima evenimentelor întâmplătoare, care în prezent schimbă şi distrug viaţa oamenilor. Vor dispărea şi demonii şi Satan, sursa temerilor superstiţioase şi a minciunilor pline de răutate. Aceste adevăruri emoţionante se află în Biblie.

[Legenda fotografiilor de la paginile 8 şi 9]

Superstiţiile şi practicile spiritiste sunt strâns legate între ele

[Provenienţa fotografiilor]

Exceptând femeia din interiorul globului de cristal: Les Wies/Tony Stone Images

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

În lumea nouă a lui Dumnezeu nu vor mai exista superstiţii