Superstiţiile — cât de răspândite sunt în prezent?

SE ÎNTÂMPLĂ peste tot: la locul de muncă, la şcoală, în mijloacele de transport în comun şi pe stradă. Strănuţi, iar oameni pe care nu-i cunoşti deloc, simpli trecători, îţi spun „Noroc!“ sau „Sănătate!“, ba chiar „Să trăieşti!“. În multe limbi există expresii asemănătoare. În germană se spune „Gesundheit“. Arabii zic „Yarhamak Allah“, iar unii polinezieni de pe insulele din Pacificul de Sud spun „Tihei mauri ora“.

Probabil consideraţi că oamenii spun aceste cuvinte pur şi simplu din politeţe, conducându-se după anumite reguli de etichetă, şi, prin urmare, nu v-aţi gândit prea mult la motivul pentru care le spun. În realitate însă, aceste expresii au la bază o superstiţie. Iată ce declară referitor la aceste expresii Moira Smith, bibliotecară la Institutul de Folclor din cadrul Universităţii din Bloomington, statul Indiana (SUA): „Ele au la bază ideea că îţi strănuţi sufletul“. Când se spune „Să trăieşti!“, de fapt i se cere lui Dumnezeu să-ţi redea sufletul.

Bineînţeles că majoritatea oamenilor ar fi, probabil, de acord că este iraţional să crezi că sufletul iese din corp când strănuţi. Prin urmare, nu este deloc surprinzătoare definiţia dată „superstiţiei“ într-un dicţionar american (Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary): „Concepţie sau practică ce are la bază ignoranţa, teama de necunoscut, credinţa în magie sau noroc sau o concepţie falsă despre cauzalitate“.

Nu este de mirare că un medic din secolul al XVII-lea a numit superstiţiile din vremea sa drept „greşeli plebeiene“ ale celor neinstruiţi. Aşadar, când omenirea a intrat în secolul al XX-lea, un secol plin de realizări ştiinţifice, The Encyclopædia Britannica (ediţia din anul 1910) a prezis cu optimism că va veni vremea când „civilizaţia [va fi] eliberată şi de ultima fărâmă de superstiţie“.

Mai răspândită ca oricând

Acel optimism manifestat cu peste opt decenii în urmă a fost nefondat, întrucât superstiţiile par să fie mai adânc înrădăcinate ca oricând. O asemenea trăinicie este o caracteristică a superstiţiilor. Cuvântul „superstiţie“ derivă din două cuvinte latineşti, şi anume super, care înseamnă „deasupra“, şi stare, „a sta“. Războinicii care rămâneau în viaţă la sfârşitul unei bătălii erau numiţi de fapt superstites, întrucât ei trăiseră mai mult decât ceilalţi luptători, adică în sens literal „au stat deasupra“ lor. Făcând aluzie la această etimologie, cartea Superstitions declară: „Superstiţiile care există şi azi au «stat deasupra» epocilor în care s-a încercat înlăturarea lor“. Să luăm doar câteva exemple care demonstrează trăinicia superstiţiilor.

◻ După moartea subită a guvernatorului unui oraş important din Asia, cei care făceau parte din personalul de la reşedinţa oficială a acestuia erau demoralizaţi şi l-au sfătuit pe următorul guvernator să consulte un anumit medium, care i-a sugerat să facă mai multe schimbări în interiorul şi exteriorul reşedinţei sale oficiale. Membrii personalului credeau că aceste schimbări aveau să anihileze semnele prevestitoare de rău.

◻ Preşedinta unei companii americane multimilionare are în permanenţă asupra sa o anumită piatră. Prima ei expoziţie comercială s-a dovedit a fi un succes, iar de atunci ea poartă piatra peste tot cu ea.

◻ Înainte de a încheia afaceri importante, directorii unor firme din Asia cer adesea sfatul unui ghicitor.

◻ Un atlet, deşi se antrenează foarte mult, îşi atribuie victoriile unui articol de îmbrăcăminte. Prin urmare, el continuă să-l poarte — fără să-l spele — la întrecerile următoare.

◻ Un student foloseşte un anumit stilou la un examen şi primeşte o notă mare. Ca urmare, el consideră că stiloul îi „poartă noroc“.

◻ În ziua nunţii, o mireasă îşi aranjează cu grijă rochia şi accesoriile de nuntă, printre care se află „ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat şi ceva albastru“.

◻ O persoană deschide Biblia la întâmplare şi citeşte versetul asupra căruia îi cad ochii, crezând că acele cuvinte îi vor oferi exact îndrumarea de care are nevoie în acel moment.

◻ În timp ce jumbo-jet-ul rulează zgomotos pe pista de decolare, mai mulţi pasageri îşi fac semnul crucii. În timpul zborului, un pasager sărută un medalion cu „Sfântul“ Christopher.

Este evident că superstiţiile sunt şi azi foarte răspândite. De fapt, în cartea sa Believing in Magic — The Psychology of Superstition, Stuart A. Vyse, conferenţiar de psihologie la Colegiul din Connecticut, spune următoarele: „Deşi trăim într-o societate avansată pe plan tehnologic, superstiţiile sunt mai răspândite ca oricând“.

Superstiţiile sunt în prezent atât de adânc înrădăcinate, încât toate eforturile de a le înlătura eşuează. De ce?