Lumea în obiectiv
Celibatul: De ce?
„Controversa legată de celibatul impus de Biserica Catolică este una dintre cele mai mari dificultăţi pe care le implică preoţia“, precizează revista Veja. „În 1970 s-a înregistrat un număr de 10 000 de preoţi care au renunţat la poziţie pentru a se căsători. În prezent, numărul este de 120 000, de 12 ori mai mare. În Brazilia, în aceeaşi perioadă, numărul preoţilor care au luat această decizie a crescut de 20 de ori.“ Deşi argumentul conducătorilor romano-catolicismului nu are o bază scripturală, ei pledează în favoarea celibatului spunând că acesta le dă posibilitatea preoţilor „să-i acorde mai multă atenţie lui Dumnezeu“ şi să se concentreze asupra muncii lor. „Dar adevăratul argument care susţine celibatul este cât se poate de lumesc“, se afirmă în Veja. „Ideea a apărut în evul mediu, scopul fiind păstrarea patrimoniului material al bisericii, împiedicându-se astfel moştenirea de pământ şi de alte posesiuni de către descendenţi.“
Ucidere prin traulare
„În fiecare an este traulată o suprafaţă de pe fundul mării mai mare decât suprafaţa Canadei“, se afirmă în ziarul The Globe and Mail. „Traularea şi dragarea constau în tragerea pe fundul oceanului a unor năvoade foarte grele, acţiune în urma căreia sunt ucişi la întâmplare atât peşti, cât şi alte animale care trăiesc pe fundul oceanului şi care au un rol important în lanţul trofic marin. De asemenea, sunt prinse în năvoade şi ucise multe specii care nu sunt căutate de pescari.“ Cercetătorii estimează că „pentru fiecare crevetă prinsă prin traulare sunt prinse în năvoade şi mor alte 10 sau mai multe exemplare de cod şi calcan“. Pe suprafeţele traulate, bureţii, moluştele şi crustaceele sunt distruse aproape în întregime, se afirmă în ziar. Profesorul de oceanografie Les Watling, de la Universitatea din Maine, dă următoarea explicaţie: „Nu este nevoie să fii biolog marin ca să înţelegi că aceste metode de pescuit sunt foarte dăunătoare animalelor marine. Nici una dintre daunele pe care omul le aduce mării nu este mai gravă decât aceasta“. Asemănând această devastare cu defrişarea pădurilor pe uscat, biologii cer ca anumite zone să fie transformate în rezervaţii marine.
Substanţe chimice în jucării
„Anumite substanţe chimice folosite de obicei pentru a face ca jucăriile să fie mai moi sunt de aproape 20 de ori mai periculoase decât se credea înainte“, anunţă ziarul londonez The Independent. Cercetările efectuate în Olanda dezvăluie că în inelele de jucărie şi în alte jucării pe care le bagă în gură copiii când le ies dinţişorii se găsesc ftalaţi — substanţe, cum ar fi clorura de polivinil, care înmoaie plasticul tare —, iar aceste substanţe sunt cu uşurinţă eliberate în salivă. Testele au arătat că, în doze mari, doi ftalaţi obişnuiţi „pot cauza cancer la ficat şi rinichi şi atrofierea testiculelor“. Cei mai expuşi riscului sunt copiii mici, deoarece au „o greutate mică, sunt în dezvoltare şi sunt expuşi, probabil, mult timp la aceste substanţe chimice, fapt care îi face relativ mai sensibili la acestea“, se afirmă în articol. Profesorul James Bridges, om de ştiinţă britanic care a reexaminat această problemă pentru Comisia Europeană, şi-a manifestat îngrijorarea în special pentru „copiii internaţi, cum ar fi într-o creşă sau într-un spital prost administrate, întrucât ei tind să roadă jucării deoarece nu au altceva de făcut“. Până în prezent, şase ţări au interzis folosirea substanţelor chimice în jucării, iar alte patru ţări se pregătesc să o facă.
Parohii fără preoţi
În urma unui sondaj condus de Centrul pentru Orientare Pastorală al Bisericii Catolice s-a observat că multe parohii catolice din Italia — mai exact 3 800 — nu au un paroh rezident. Iar acestea nu sunt doar nişte parohii din zonele rurale sau cele izolate. Potrivit ziarului La Repubblica, „de multe ori nu există un «paroh rezident» nici chiar în centrele urbane de mărime medie (cu o populaţie între o mie şi trei mii de locuitori)“. Ca să se ascundă această lipsă, este numit un singur preot sau un grup de preoţi pentru mai multe parohii. „Dar în acest fel, se explică în ziar, se pierde contactul zilnic şi direct al parohului cu enoriaşii, . . . preoţii fiind obligaţi să alerge într-o suflare dintr-un loc în altul.“ Se încearcă diverse soluţii. Oraşele mari ca Roma au adus preoţi din alte zone. În prezent, cel puţin două parohii italiene sunt încredinţate unor laici, care nu pot să ţină Liturghia şi care trebuie să se limiteze ei înşişi la Comuniune sau la efectuarea de botezuri în caz de urgenţă.
Creşte vertiginos numărul falimentelor
„America este în toiul unei crize de falimente“, afirmă senatorul american Charles Grassley. Întrucât legile americane privitoare la faliment au fost adoptate cu un secol în urmă, aproximativ 20 de milioane de americani s-au declarat falimentari şi peste jumătate dintre ei au făcut acest lucru din 1985 încoace. Pe la mijlocul anului 1998, numărul cazurilor de declarare a falimentului atinsese recordul de 1,42 milioane pentru cele 12 luni precedente. De ce a crescut atât de mult acest număr? Potrivit celor spuse de Alan Greenspan, preşedintele Rezervelor Monetare Federale din Statele Unite, creşterea dramatică a numărului de falimente poate fi atribuită în parte schimbărilor „legate de stigmatul asociat cu condiţia de falimentar“. Se spune că alt factor este „apariţia unei culturi cufundate în credite în care consumatorii s-au obişnuit să poarte povara mereu crescândă a datoriilor personale“, se afirmă în The Wall Street Journal.
Îmbrăcăminte fără miros?
„Textiliştii nu şi-au dat seama de importanţa îmbrăcămintei bioactive decât în urmă cu doi ani, îmbrăcăminte etichetată în diverse moduri, cum ar fi antibacteriană . . . sau antimiros“, se precizează în ziarul Le Monde. Pe piaţă, cererea de îmbrăcăminte antibacteriană este în creştere. Deşi acest material este folosit îndeosebi pentru lenjeria de pat, în prezent acesta se mai foloseşte şi la confecţionarea de şosete şi lenjerie de corp. Însă nu toţi sunt atât de entuziasmaţi de îmbrăcămintea ce conţine fenoli şi metale grele care modifică activitatea bacteriană, deoarece multe bacterii sunt folositoare omului. „Pentru a-şi duce la îndeplinire funcţiile în mod corespunzător, pielea are nevoie de toţi oaspeţii ei naturali“, se menţionează în Le Monde. „Producătorii de textile antibacteriene se află acum într-o adevărată încurcătură“: Cum să împiedice dezvoltarea bacteriilor dăunătoare fără să ucidă bacteriile necesare luptei împotriva infecţiilor.
Alte îngrijorări cu privire la apă
„Apa potabilă nu este plină numai de pesticide, ci se pare că acum este plină şi de medicamente“, se afirmă în New Scientist. Medicamentele provin din diverse surse. Medicamentele nedorite sunt uneori îndepărtate prin aruncarea lor în toaletă. În plus, medicamentele sunt excretate prin urină. „Între 30 şi 90 la sută din doza de antibiotice administrată oamenilor şi animalelor este excretată prin urină“, spune Bent Halling-Sorensen, de la Royal Danish School of Pharmacy. Fermierii folosesc de regulă urina şi excrementele de animale pe terenurile lor agricole. Medicamentele care ajung în mediul înconjurător pot fi în forma lor originală; sau, transformate de corpul omenesc, pot fi într-o formă mai reactivă sau mai toxică decât în forma lor originală sau într-una care este de obicei mai solubilă în apă. „Medicamentele sunt printre puţinele grupuri de substanţe chimice a căror prezenţă în apă nu o ţinem sub control“, afirmă Steve Killeen, de la Societatea Britanică pentru Mediul Înconjurător.
Creşte populaţia americană din închisori
„În prezent, numărul deţinuţilor din America a depăşit numărul deţinuţilor din oricare alt stat democratic şi este mai mare chiar decât numărul deţinuţilor pe care majoritatea guvernelor totalitare ar fi încercat vreodată să-i închidă“, se afirmă în The Economist. „Anul trecut, unu din 150 de locuitori [ai Statelor Unite] (inclusiv copii) s-a aflat după gratii.“ Rata întemniţării este de 20 de ori mai mare decât în Japonia, de 6 ori mai mare decât în Canada şi între 5 şi 10 ori mai mare decât cea din ţările Europei de Vest. În prezent, în Statele Unite, numărul deţinuţilor este de patru ori mai mare decât în 1980. În cazul a peste 400 000 dintre cei care sunt în închisoare, motivul pentru care se află acolo are legătură cu drogurile; totuşi, numărul celor care consumă droguri a rămas neschimbat din 1988. În The Economist se punea următoarea întrebare: „Indiferent că închisoarea are sau nu rolul de armă în lupta împotriva delincvenţei, cât de mult va mai înainta America pe drumul detenţiilor tot mai frecvente?“
Pariu pe Armaghedon
În fiecare săptămână, zeci de oameni din Marea Britanie „pariază pe Armaghedon“, anunţă The Guardian. Un sondaj efectuat în rândul a 1 001 adulţi a dezvăluit că 33 la sută cred că sfârşitul lumii va veni în urma unui război mondial, în timp ce 26 la sută cred că sfârşitul va fi provocat de încălzirea globală. Alţii emit ipoteza că o coliziune cu un asteroid va fi cauza. De fapt, 59 la sută dintre cei care au luat parte la sondaj „cred că au mai multe şanse să vadă sfârşitul lumii decât să câştige la Loteria Naţională“, se afirmă în The Guardian. De ce se fac aceste speculaţii cu privire la Armaghedon? Oamenii sunt, „probabil, influenţaţi de apropierea anului 2000 şi de sentimentul sumbru care-l învăluie“, comentează ziarul.