De la cititorii noştri

Uraganul Paulina Mă bucur întotdeauna când mi se aduce aminte că fac parte dintr-o organizaţie care se îngrijeşte într-adevăr de oameni. Vă mulţumesc pentru excelentul articol „Un dezastru cu două faţete“ (8 octombrie 1998). Cât de plăcut este să ştim că alţii recunosc că Martorii lui Iehova sunt „organizaţi şi cinstiţi“!

D. F. S., Brazilia

Singurătate Am  avut impresia că articolul „Potrivit Bibliei: Valoarea singurătăţii“ (8 octombrie 1998) mi se adresa personal. Am  nevoie de singurătate ca să-mi pot menţine sănătatea spirituală şi afectivă. Totuşi, nu voi uita ideea că singurătatea este „un loc care aduce satisfacţii dacă suntem în vizită, dar care devine periculos dacă rămânem“ în el.

L. G., Statele Unite

Vaticanul şi Holocaustul De-a lungul anilor, Martorii au venit la locuinţa mea şi m-am bucurat de compania lor. Totuşi, articolul vostru „Biserica Catolică şi Holocaustul“ (22 octombrie 1998) mi s-a părut ofensator. Papa Pius al XII-lea a fost un bărbat sfânt, care a făcut tot posibilul să-i susţină pe evrei, iar în urma eforturilor sale au fost salvaţi mii de evrei!

J. P., Statele Unite

Intenţia noastră nu a fost aceea de a-i ofensa pe cititorii catolici, ci aceea de a da informaţii exacte cu privire la controversa referitoare la documentul Vaticanului intitulat „Noi ne amintim: o privire asupra Shoah“. Afirmaţiile făcute în articol erau opiniile unor istorici, scriitori şi jurişti respectaţi, dintre care unii sunt chiar romano-catolici. Este evident că, oricare ar fi fost rolul pe care Vaticanul l-a avut în salvarea de vieţi, acesta este demn de laudă. Totuşi, este o realitate faptul că papa nu a avut curajul să vorbească împotriva regimului nazist. Dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi salvat într-adevăr multe vieţi. — ED.

Iubirea faţă de alţii Seria „Se vor iubi vreodată toţi oamenii unii pe alţii?“ (22 octombrie 1998) a fost excelentă! M-a ajutat să-mi înving tendinţa puternică pe care o am uneori de a nutri resentimente şi ură. Mii de mulţumiri! Sper ca încurajarea pe care am primit-o din publicaţiile voastre să mă ajute să devin un slujitor al lui Iehova Dumnezeu.

G. C., Italia

Misionari curajoşi Acum, după ce am citit articolul „Nu mai trăim pentru noi înşine“ (22 octombrie 1998), nu doresc decât să vă mulţumesc pentru aceste informaţii care mi-au întărit credinţa. Aici, în Marea Britanie, ne confruntăm cu multă apatie. Dar aceasta nu este nimic în comparaţie cu încercările prin care au trecut Jack şi Linda Johansson. Articolul într-adevăr mi-a atins inima, iar acum sunt recunoscătoare pentru ceea ce am.

L. J., Anglia

Eu şi soţia mea suntem de câţiva ani miniştri cu timp integral şi ştim că adaptarea la o nouă repartiţie poate fi o adevărată încercare. Soţii Johansson au dat dovadă de sinceritate când au mărturisit ce au simţit în momentul în care s-au mutat. Povestea acestui cuplu ne arată că nu suntem singurii care nutrim sentimente de acest gen şi că trebuie să continuăm să ne încredem în Iehova.

S. E. C., Brazilia

Însuşirea adevărului Am  12 ani şi mi-a plăcut articolul „Tinerii se întreabă . . . Cum pot să-mi însuşesc adevărul?“ (22 octombrie 1998). Acum, că am început şcoala, îmi este puţin mai greu să mă pregătesc pentru întrunirile creştine. Dar trebuie să răscumpăr timpul. Cred că acest articol va ajuta mulţi tineri să cultive afecţiune faţă de Iehova şi să se înrădăcineze adânc în adevăr.

C. S., Portugalia

În urmă cu un an, îmi puneam aceleaşi întrebări cu privire la adevăr. Nu eram sigur dacă într-adevăr iubeam adevărul sau dacă îl acceptasem doar pentru că mă simţeam dator faţă de familia mea. Atunci am procedat aşa cum ne-aţi sfătuit: am făcut cercetări scripturale şi am constat eu însumi care era adevărul. În prezent, sunt fericit să pot afirma că mi-am însuşit adevărul. Aştept cu nerăbdare să devin evanghelizator cu timp integral!

H. N., Statele Unite