Lumea în obiectiv
În căutare de iluminare spirituală
„Pe măsură ce se apropie sfârşitul secolului, britanicii sunt în căutare de ceva spiritual în viaţa lor, judecând după apetitul lor pentru cărţi despre religie, ocultism şi supranatural“, se spune în ziarul The Times. Potrivit unui studiu apărut în Cultural Trends, numărul cărţilor cu titluri religioase a crescut cu 83 la sută în ultimii cinci ani, iar cel al cărţilor despre New Age şi ocultism, cu aproximativ 75 la sută. În contrast cu aceasta, numărul cărţilor de ştiinţă publicate a scăzut, numărul cărţilor de chimie şi de fizică reducându-se cu 27 la sută. Reflectând asupra acestor statistici, Sara Selwood, redactor al articolului, a sugerat că, „spre sfârşitul secolului, oamenii devin mai introspectivi şi se gândesc care este adevăratul scop al vieţii“. Atunci de ce a crescut numărul atlaselor şi al cărţilor de geografie cu 185 la sută? Aceasta poate sugera „nevoia de a evada“, a spus ea.
Libertatea religioasă este violată în Europa
Federaţia Internaţională de la Helsinki „acuză 19 ţări europene de încălcarea libertăţii religioase“, precizează revista Catholic International. Federaţia a observat că presiunile exercitate asupra minorităţilor religioase sunt puternice în special în ţările ortodoxe. În plus, mai multe state membre ale Uniunii Europene „elaborează legi prin care să consolideze statutul credinţelor tradiţionale, impunând în acelaşi timp restricţii grupurilor mai mici, cum ar fi [Martorii lui Iehova]“, se afirma în revistă. Preşedintele federaţiei, Aaron Rhodes, adaugă: „Societăţile occidentale dau semne de panică la gândul unei «invazii sectare», fapt care le determină să impună restricţii severe minorităţilor religioase. Situaţia va continua să se înrăutăţească până când oamenii vor recunoaşte libertatea credinţei ca parte integrantă a unui set de valori şi reguli care trebuie susţinute în mod egal în cazul fiecărei persoane“.
„Teologia prosperităţii“
Citând-o pe Wanda Deifelt, teolog luteran, ENI Bulletin afirma: „Bisericile protestante tradiţionale din America Latină sunt «eclipsate» de noile mişcări religioase care câştigă cu mare rapiditate adepţi şi care predică o «teologie a prosperităţii»“. Potrivit afirmaţiilor Wandei Deifelt, în prezent Biserica Penticostală şi bisericile carismatice din Brazilia au „de două sau de trei ori mai mulţi membri decât bisericile tradiţionale“. „Teologia prosperităţii“ le promite credincioşilor „răsplăţi imediate pentru contribuţiile financiare în folosul bisericii“, a spus ea. „O rugăciune către Dumnezeu este aproape ca o tranzacţie comercială . . . Dacă îi dau ceva lui Dumnezeu, şi Dumnezeu trebuie să-mi dea ceva.“ Aceste mişcări îşi fac adepţi dintre săracii Braziliei. De ce rămân adepţii când promisa prosperitate nu apare, iar cei ce beneficiază cel mai mult sunt conducătorii bisericii? Deifelt spune: „Atitudinea cel mai des adoptată este aceea de a avea două [religii], pentru siguranţa că dacă una nu dă rezultatele dorite, cealaltă o va face“. Pe lângă toate acestea, „conducătorii acestor mişcări le vorbesc oamenilor despre ceea ce îi interesează şi spun ceea ce vor oamenii să audă“.
Verificaţi jocurile video
„Părinţii sunt consideraţi idioţi“, se afirma în ziarul francez Le Figaro. De ce? Deoarece majoritatea se pare că nu cunosc conţinutul jocurilor video pentru tineri. De exemplu, obiectivul unui joc este acela de a tortura duşmanul, obiectivul altuia este de a călca pietoni. Unul dintre jocurile care în ultimul timp se bucură de cel mai mare succes prezintă zece modalităţi îngrozitoare de a tortura femei. Le Figaro îi îndeamnă pe părinţi să „verifice în amănunţime“ jocurile copiilor lor pentru a descoperi „barbaria ascunsă“ care există de multe ori. Faptul de a fi de acord „să cumpere cu ochii închişi ceea ce cer copiii lor devine un pericol din ce în ce mai mare“, se afirma în ziar. De asemenea, în articol se punea următoarea întrebare: „Câtă neobrăzare avem ca să continuăm să vorbim despre drepturile omului în timp ce permitem ca rafturile să fie pline de lucruri care sfidează aceste drepturi?“
„Ajutorul trecut cu vederea“
De mult timp se neglijează un factor important în procesul de vindecare a pacienţilor spitalizaţi, se afirmă în revista germană Psychologie Heute. Acesta este bolnavul din patul de alături. Un studiu arăta că faptul de a avea alături o altă persoană care suferă este un ajutor din punct de vedere terapeutic şi, contrar opiniei larg acceptate, doar o minoritate dintre pacienţi, aproximativ 7 la sută, doresc să stea singuri. Majoritatea preferă să împartă salonul cu unu sau doi pacienţi. Totuşi, este important şi ce fel de persoane sunt aceştia. Colegul de salon ideal „ar trebui în primul şi-n primul rând să fie sociabil şi tolerant“, se spunea în articol. Următoarele calităţi preferate sunt enumerate în ordinea importanţei: „înţelegător, glumeţ, curat, lipsit de prejudecăţi, gata să dea ajutor, plin de consideraţie, ordonat, prietenos, cinstit, îngrijit, echilibrat, răbdător, discret, amabil, liniştit, inteligent, flexibil şi prevăzător“.
Pericolele excesului de exerciţii fizice
Deşi exerciţiile fizice sunt benefice pentru inimă şi plămâni, dacă sunt făcute în exces ele pot slăbi oasele, fapt care poate cauza probleme de sănătate la bătrâneţe. Aceste informaţii au fost menţionate la o conferinţă pe tema efectului exerciţiilor fizice asupra scheletului uman, după cum se relatează în ziarul londonez The Guardian. Alergătorii şi cei ce „caută să-şi menţină o condiţie fizică perfectă“ sunt expuşi celui mai mare risc. Tinerele care participă prea des la ore de gimnastică aerobică sau de dans suferă deseori fracturi din cauza tensiunii exercitate asupra oaselor, iar la o vârstă mai înaintată se spune că se vor îmbolnăvi de osteoporoză. „Atleţii au fost avertizaţi că puteau să-şi întărească oasele doar până la vârsta de 18, 19 ani, deoarece, după aceea, acestea aveau să slăbească cu trecerea timpului“, se afirma în articol. „S-a spus că squash-ul şi tenisul sunt sporturile care contribuie cel mai mult la întărirea oaselor.“ Michael Horton, şeful secţiei de osteologie a Colegiului Universitar din Londra, a sfătuit să se stabilească un echilibru potrivit între exerciţiile fizice şi menţinerea sănătăţii. El a avertizat: „Guvernul continuă să-i îndemne pe tineri să facă multe exerciţii. Pentru un anumit timp, acestea pot fi folositoare, dar nimeni nu s-a gândit care va fi rezultatul când aceşti tineri vor ajunge la vârsta de 50 de ani“.
O problemă de greutate
Încă de la sfârşitul anilor 1800, Le Grand K, un cilindru de platină iridiată, de aproximativ mărimea cutiei unui film fotografic, este mărimea-standard a unui kilogram. Chiar şi livra americană se bazează pe acesta. Totuşi, oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi, deoarece se pare că masa cilindrului se modifică. Păstrat sub trei clopote de sticlă şi închis într-un seif dintr-o suburbie a Parisului (Franţa), cilindrul a fost scos doar de trei ori într-un secol. Revista Science precizează că, ultima dată când a fost scos afară, oamenii de ştiinţă „au tras concluzia că masa acestuia se mărea cu aproape 5 milionimi de gram în fiecare an“. Această mică diferenţă — probabil un avantaj — poate fi cauzată de substanţele contaminante care se acumulează pe suprafaţa obiectului în pofida proceselor de curăţare. Tehnologia din prezent necesită măsurători tot mai precise. Călătoriile spaţiale, de exemplu, depind de ceasuri atomice care rămân în urmă doar cu o secundă la 1,4 milioane de ani. Prin urmare, oamenii de ştiinţă se gândesc la modalităţi de a stabili masa kilogramului pe baza unor standarde şi mai demne de încredere. Însă, se menţionează în revista Science, aceasta ar pretinde „un nivel de precizie care îi va obliga pe oamenii de ştiinţă să se îngrijoreze până şi cu privire la efectele minore cum ar fi lipsa unor atomi“.
Nu se poate trata răceala?
După zece ani de cercetări, care au costat 8 milioane de dolari, Centrul Britanic pentru Răceli în cele din urmă a capitulat. Întrucât există peste 200 de viruşi care provoacă formele obişnuite de răceală, încercarea de a găsi un tratament pentru răceală „se aseamănă cu încercarea de a trata rujeola, varicela, oreionul şi rubeola toate odată“, precizează profesorul Ronald Eccles, directorul centrului de la Universitatea din Cardiff, Ţara Galilor. „Nu prevăd un tratament cu ajutorul căruia să eradicăm toţi viruşii. Cred că cel mai bun lucru este să nu ne îngrijorăm prea mult din cauza ei.“
Ce a realizat Mitch
Deşi Mitch, devastatorul uragan de anul trecut, a lăsat în urmă mii de morţi, iar aproximativ un milion de oameni au suferit din cauza lui, acesta a avut totuşi un efect pozitiv. I-a ajutat pe arheologii care făceau săpături la ruinele din León Viejo (Nicaragua) — situat la aproximativ 90 de kilometri nord-est de capitală — „scoţând la iveală alte ziduri, oase şi obiecte de interes arheologic“, preciza ziarul Excelsior, din Ciudad de Mexico. Rigoberto Navarro, directorul Sitului Istoric al Ruinelor din León Viejo, a explicat că uraganul Mitch a îndepărtat pământul şi a scos la iveală un sit pe care arheologii îl căutau — fără şanse de reuşită — de mult timp. A fost scos la lumină un zid înalt de 2,5 metri, lat de 70 de centimetri şi lung de 100 de metri. Potrivit opiniei lui Navarro, „uraganul a realizat în trei zile ceea ce arheologii ar fi realizat în trei ani“, se afirma în ziar.