Memorabila călătorie a lui Vasco da Gama
Corabia taie cu prora ei de lemn valurile mării, care o învăluie de-o parte şi de alta. După luni de zile petrecute pe mare, timp în care s-a luptat cu multe greutăţi, Vasco da Gama şi echipajul său sunt pe punctul de a fi primii europeni care ajung pe mare în India, ocolind extremitatea sudică a Africii. O asemenea călătorie ar fi istovitoare chiar şi în zilele noastre, cu toate cunoştinţele şi echipamentul din domeniul navigaţiei maritime de care dispunem. Însă, cu 500 de ani în urmă, această călătorie trebuie să li se fi părut bărbaţilor aflaţi la bordul celor trei nave mici ale lui Vasco da Gama ca o călătorie spre lună. Ce i-a împins pe acest neînfricat explorator portughez şi pe oamenii săi să pornească într-o asemenea aventură? Cum a schimbat această călătorie lumea?
ÎNAINTE ca Vasco da Gama să se nască, prinţul portughez Henric, numit uneori şi Navigatorul, a pus bazele acestei călătorii. Sub patronajul lui Henric, arta navigaţiei şi comerţul pe mare au înregistrat mari progrese. Henric şi exploratorii care au călcat pe urmele lui considerau că descoperirile, comerţul şi religia sunt strâns legate între ele. Ţelul lui Henric era să facă din Portugalia o ţară bogată şi să sprijine catolicismul. El era guvernator al Ordinului lui Cristos, cel mai înalt ordin militaro-religios din Portugalia. Acest ordin era susţinut pe plan financiar de papă, iar proiectele lui Henric erau plătite în mare parte din fondurile puse la dispoziţie prin acest ordin. Din acest motiv, toate corăbiile sale aveau pe pânze o cruce roşie.
În 1460, când Henric a murit, portughezii exploraseră deja coasta vestică a Africii, ajungând spre sud până la Sierra Leone de azi. În 1488, Bartolomeo Dias a reuşit să ocolească extremitatea sudică a Africii. Imediat după aceea, regele Ioan al II-lea, foarte sigur pe sine, a ordonat să se facă pregătiri pentru o expediţie spre India. Regele Manuel I, care a urmat la tron, a continuat aceste pregătiri. În acea vreme, mirodeniile din India puteau fi procurate în Europa numai prin intermediul legăturilor de pe uscat care existau între negustorii italieni şi cei arabi. Comerţul pe Oceanul Indian era controlat de negustorii musulmani arabi. Manuel ştia că cel ce urma să conducă expediţia trebuia să fie „un bărbat în care să se împletească curajul unui soldat, şiretenia unui negustor şi tactul unui diplomat“, după cum se exprimă un istoric. Probabil că Manuel l-a ales pe Vasco da Gama având acest lucru în minte.
Epocala călătorie
La 8 iulie 1497, cu steagul Ordinului lui Cristos în frunte, Vasco da Gama şi echipajul său format din 170 de marinari s-au îndreptat în marş, doi câte doi, spre noile lor nave. Pe ţărm, un preot i-a acordat exploratorului, precum şi echipajului său, iertarea de păcate. În cazul în care vreunul dintre ei murea în timpul călătoriei, acesta avea să fie iertat de orice păcat pe care l-ar fi făcut de-a lungul drumului. După cât se pare, Vasco da Gama se aştepta să întâmpine greutăţi — el a plecat echipat cu tunuri, precum şi cu multe arbalete, lănci şi suliţe.
Exploratorul a hotărât să ocolească vânturile şi curenţii nefavorabili pe care Dias îi întâlnise cu zece ani în urmă. Când a ajuns în dreptul Sierrei Leone, el şi-a îndreptat navele spre sud-vest până când s-a aflat mai aproape de Brazilia decât de Africa. De aici, vânturile care bat frecvent în Atlanticul de Sud l-au purtat înapoi spre Africa, ajungând aproape de Capul Bunei Speranţe. Din nici un document existent nu reiese că înainte de Vasco da Gama ar mai fi fost altcineva pe această cale maritimă. Mai târziu însă, toate navele care se îndreptau spre Capul Bunei Speranţe au urmat această rută.
Trecând de locul din care Dias se întorsese, Vasco da Gama a navigat cu flota sa de-a lungul coastei estice a Africii. În Mozambic şi la Mombasa, sultanii au pus la cale comploturi pentru a-i ucide pe explorator şi echipajul său. Ca urmare, Vasco da Gama s-a dus la Malindi (aflat în sud-estul Kenyei de azi). Aici el a găsit în cele din urmă un pilot iscusit care i-a ajutat să traverseze Oceanul Indian.
Vestul se întâlneşte cu estul
La 20 mai 1498, după 23 de zile de când plecaseră din Malindi, Vasco da Gama, aflat în culmea fericirii, şi echipajul său au coborât ancora la Calicut, în India. Vasco da Gama l-a găsit pe zamorinul (regele) hindus lăfăindu-se în lux şi bogăţie. Marinarul i-a explicat acestuia că misiunea lui era una de prietenie şi că el şi oamenii lui căutau creştini. La început nu a spus nimic despre comerţul cu mirodenii. Însă negustorii care controlau comerţul din acea zonă au înţeles imediat că le era ameninţată poziţia şi l-au sfătuit pe rege să-i ucidă pe intruşi. Ei l-au avertizat că, în cazul în care încheia vreo tranzacţie cu portughezii, avea să piardă totul. Din cauza acestui avertisment, regele şovăia. Însă, în cele din urmă, el i-a dat lui Vasco da Gama ceea ce dorea: o scrisoare către regele Portugaliei prin care arăta că el, zamorinul, era de acord să facă comerţ cu acest rege.
O lume care s-a schimbat
Vasco da Gama s-a întors la Lisabona în 8 septembrie 1499, fiind primit ca un erou. Imediat regele Manuel a luat măsuri pentru organizarea altor misiuni. Următoarea misiune a fost condusă de Pedro Alvares Cabral, care a lăsat în Calicut peste 70 de bărbaţi ce urmau să apere interesele Portugaliei. Însă negustorii nu doreau să-i lase pe alţii să se amestece în afacerile lor comerciale. Într-o noapte, o gloată a ucis mai mult de jumătate din portughezii rămaşi. Când s-a întors în India în fruntea celei de-a treia expediţii cu o flotă de 14 nave bine înarmate, Vasco da Gama s-a răzbunat, trăgând cu tunul asupra oraşului Calicut. În plus, a capturat o navă care se întorcea de la Mecca şi i-a dat foc, ucigând sute de bărbaţi, femei şi copii. Deşi aceştia implorau îndurare, Vasco da Gama a privit nava în flăcări fără nici un pic de milă.
Portughezii au ajuns să deţină controlul în Oceanul Indian. Cu timpul, ei au organizat multe expediţii spre Malacca, China, Japonia şi insulele Moluce (Insulele Mirodeniilor). Portughezii credeau că oamenii pe care îi întâlneau „nu erau sub legea lui Isus Cristos“ şi, ca urmare, erau „condamnaţi la chinul focului veşnic“, a scris un analist din secolul al XVI-lea pe nume João de Barros. Aşadar, exploratorii se simţeau liberi să recurgă la violenţă ori de câte ori considerau că era necesar. Din cauza acestor acţiuni necreştine, în Asia s-au născut resentimente adânci faţă de creştinism.
Vasco da Gama a deschis calea maritimă dintre Europa şi Asia. Astfel a început o nouă epocă a explorărilor, exploratorii ducând cu ei noi concepte la popoarele pe care le-au întâlnit în drumul lor. „Nici unul dintre aceste popoare nu a scăpat de influenţa europeană; ea s-a făcut simţită pe plan social, religios, comercial şi tehnic“, scrie profesorul J. Parry. Conceptele orientale au fost aduse de exploratori, acestea începând să exercite o influenţă tot mai mare în Europa. În cele din urmă, acest schimb de concepte a fost util, deoarece oamenii au putut să fie conştienţi într-o mai mare măsură de imensa diversitate a culturii umane care există. Într-adevăr, indiferent de rezultat, bun sau rău, lumea modernă simte şi azi efectele memorabilei călătorii a lui Vasco da Gama.
[Harta de la paginile 24, 25]
Calea maritimă urmată de Vasco da Gama în prima sa călătorie
[Provenienţa hărţii]
Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Un desen al uneia dintre navele lui Vasco da Gama
[Provenienţa fotografiei]
Prin amabilitatea Academia das Ciências de Lisboa, Portugal
[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]
Prin amabilitatea Museu Nacional da Arte Antiga, Lisboa, Portugal, fotografie de Francisco Matias, Divisão de Documentação Fotográfica - IPM