Palmierul de ulei: un arbore utilizat în diverse moduri
De la corespondentul nostru din Insulele Solomon
GUADALCANAL: Pentru mulţi oameni, numele acestei insule este sinonim cu unele dintre cele mai sângeroase lupte care s-au dat în timpul celui de-al doilea război mondial. Însă, în prezent, cei care se întorc pe acest fost câmp de luptă din Insulele Solomon vor găsi o imagine cu totul diferită — regimente ce par fără sfârşit, dar nu de soldaţi, ci de palmieri de ulei impresionant de înalţi.
Solul pe care cresc aceşti palmieri de ulei maiestuoşi şi productivi era cândva acoperit cu resturi de la bombe şi cu alte materiale de război periculoase. Însă aceste instrumente de război au fost îndepărtate pentru a face loc palmierului de ulei. Cum a început cultivarea acestui arbore? Şi de ce putem spune că acest arbore frumos şi înalt este utilizat în diverse moduri?
O istorie bogată
Prima descriere a unui arbore care seamănă cu palmierul de ulei a fost făcută pe la mijlocul secolului al XV-lea de către veneţianul Alvise Ca’da Mosto, care a explorat coasta vestică a Africii. Apoi, după aproape 500 de ani, sclavii africani au luat fructul şi l-au dus cu ei în ţările aflate dincolo de Oceanul Atlantic. Astfel, uleiul de palmier a devenit unul dintre cele mai folosite uleiuri vegetale din prezent. Producţia la hectar a palmierului de ulei este mai mare decât a oricărei alte plante oleaginoase. În plus, palmierul de ulei este o plantă perenă, care produce fructe şi ulei timp de 25–30 de ani.
Spre sfârşitul anilor ’70 s-a făcut o descoperire importantă în legătură cu producţia de ulei de palmier. Această descoperire a influenţat mai ales producţia realizată în unele ţări din Orientul Îndepărtat. Înainte se credea că palmierii de ulei sunt polenizaţi în mare parte de vânt. Ca urmare, recoltele slabe erau puse pe seama condiţiilor de climă nefavorabile. Însă recent cercetătorii au descoperit că polenizarea este realizată în mare parte de insecte! Prin urmare, aducerea din vestul Africii în Orientul Îndepărtat a unor insecte care puteau poleniza arborii s-a dovedit foarte utilă.
Din fructul portocaliu-roşiatic al palmierului de ulei se extrag două tipuri de ulei. Ambele tipuri sunt utilizate la obţinerea multor produse, dintre care pe unele probabil că le şi folosiţi. Înainte de a vedea care sunt aceste produse, haideţi să vizităm o fabrică de ulei de palmier şi să vedem cum se extrage uleiul.
Cum se obţine lichidul auriu
Când ajungem la fabrică, ghidul nostru ne întâmpină şi ne invită înăuntru. În jurul nostru vedem maşini grele aflate în funcţiune. Ghidul ne spune că, în prima etapă a procesului de prelucrare, fructul palmierului de ulei este introdus într-un uriaş cuptor cilindric cu aburi. Fiecare ciorchine conţine în jur de 200 de boabe de mărimea unei curmale, îndesate una într-alta. Cuptorul cu aburi sterilizează fructul şi ajută la desfacerea boabelor de pe ciorchine.
Următoarea etapă este cea de separare a boabelor de pe ciorchine, operaţie care se realizează cu ajutorul unei maşini numite „separator“. Boabele care au fost desfăcute de pe ciorchine sunt puse apoi într-o instalaţie uriaşă, unde se separă pulpa exterioară de sâmbure. Această pulpă fibroasă este apoi presată într-un extruder uriaş, sau presă, pentru a se obţine ulei brut de palmier. După ce a fost curăţat şi rafinat, uleiul de palmier este gata pentru a fi expediat.
Însă se mai face un tip de ulei. Acesta se obţine din sâmbure. Sâmburii palmierului de ulei trebuie mai întâi sparţi pentru a se scoate sămânţa. Apoi, seminţele sunt presate, obţinându-se astfel preţiosul lor lichid. Acest ulei se numeşte ulei din seminţe de palmier.
Resturile rămase de la seminţe sunt utilizate la obţinerea unui nutreţ hrănitor pentru vite. În mod asemănător, după ce boabele au fost desfăcute de pe ciorchine, ceea ce a rămas din ciorchine se pune pe câmp, fiind folosit ca mulci. Fibra fructului şi învelişul lemnos al sâmburelui se reciclează şi ele, utilizându-se drept combustibil pentru boilerele fabricii. O operaţie foarte eficientă!
De la îngheţată la cremă de faţă
Uleiul de palmier este cel mai folosit ulei vegetal din lume după uleiul de soia. Iată ce spune The World Book Encyclopedia: „În secolul al XVIII-lea, englezii foloseau uleiul de palmier ca medicament şi cremă de mâini“. Însă, în prezent, el se poate găsi în compoziţia îngheţatei, a margarinei, a uleiurilor de gătit şi a grăsimii folosite pentru frăgezirea aluatului, precum şi în compoziţia unor produse nealimentare, cum ar fi săpunurile şi cosmeticele.
Şi uleiul din seminţe de palmier se foloseşte la fabricarea margarinei, precum şi a ciocolatei şi a altor dulciuri. Însă lista de întrebuinţări ale uleiurilor nu se sfârşeşte aici. După o prelucrare ulterioară, unele componente ale uleiului de palmier şi ale celui din seminţe de palmier intră în compoziţia produselor farmaceutice, a săpunurilor, a detergenţilor, a lumânărilor şi chiar a explozivilor!
Într-adevăr, palmierul de ulei a găsit o locuinţă plăcută în Insulele Solomon. Impactul pe care l-a avut palmierul de ulei asupra economiei este scos în evidenţă de faptul că 13% din exportul ţării are la bază acest arbore.
Ar fi amuzant ca, atunci când privim un palmier de ulei, să ne imaginăm un copil care râde având toată gura murdară de la îngheţata pe care o mănâncă şi pe mama lui care şi-a aplicat o cremă pe faţă. Acestea sunt doar două dintre produsele obţinute din acest fruct portocaliu-aprins. Da, palmierul de ulei este un arbore din care se face de toate, iar noi putem fi recunoscători pentru roadele lui bogate.
[Chenarul de la pagina 27]
Două tone pe zi culese cu mâna
Bum . . . bum. Bum . . . bum! În toată plantaţia de palmieri de ulei se aude cum cad ciorchinii tăiaţi de culegători. Cum ajung ei la aceste fructe care se află la o înălţime atât de mare?
Cu ajutorul unei lame curbate ascuţite, prinsă de capătul unei prăjini extensibile, culegătorii taie fructele care se află uneori la o înălţime egală cu cea a unei clădiri cu trei etaje. Fiecare culegător recoltează între 80 şi 100 de ciorchini pe zi, pe care îi duce la marginea drumului, de unde sunt încărcaţi. Aceasta înseamnă că au mult de cărat, întrucât fiecare ciorchine cântăreşte aproape 25 de kilograme! Pentru a se extrage o tonă de ulei de palmier sunt necesare patru tone şi jumătate de fructe.