Lumea în obiectiv

Cărţi salvate

Milioane de cărţi suferă sub acţiunea timpului, a deteriorării sau a poluării. Numai în Germania, aproximativ 60 de milioane de volume deteriorate au trebuit scoase din folosinţă, se afirma în ziarul Leipziger Volkszeitung. Restaurarea manuală este o operaţie îndelungată şi migăloasă. „În timpul restaurării unei singure cărţi, alte patru sau cinci se deteriorează“, spune dr. W. Wächter, specialist în domeniu, director al Centrului pentru Restaurarea Cărţilor, din Leipzig. Centrul s-a concentrat asupra realizării unor maşini care pot restaura cărţi în număr mare. O maşină de acest gen este „dezacidulatorul“, care poate restaura 100 000 de cărţi pe an într-un singur schimb de lucru. Mai există o maşină care divide foaia de hârtie, întărind fiecare pagină prin separarea feţei foii de dosul acesteia şi prin introducerea între acestea a unei foi de hârtie foarte subţiri şi rezistente. Această maşină poate restaura 2 000 de foi pe zi, în comparaţie cu cele între 100 şi 200 de foi restaurate manual, salvând fiecare pagină în proporţie de 94 la sută. Nu numai bibliotecile şi arhivele îşi aduc cărţile la acest centru de restaurare, ci şi unele persoane individuale.

Tunici pentru pelerini

Turiştii care vizitează locurile sfinte din Italia sunt deseori respinşi din cauza îmbrăcămintei lor, îndeosebi a celei din lunile fierbinţi de vară, şi anume tricouri şi pantaloni scurţi. În prezent ei pot vizita aceste locuri dacă sunt îmbrăcaţi cu „tunica pelerinilor“, o robă lungă până la genunchi, de culoare bej. Tunica pentru ambele sexe, disponibilă într-o singură mărime, este deja pusă în vânzare la Veneţia şi Roma. În Roma, aceasta poartă şi blazonul papal şi are scris pe ea expresia „Jubileul 2000“. Dar pot fi folosite aceste tunici în toate bisericile catolice? Chiar dacă acestea sunt acceptate de Curia Veneţiană, unor bărbaţi nu li s-a permis să viziteze Basilica Sf. Petru, cu toate că îşi cumpăraseră tunica, cu care se îmbrăcaseră. „Membrii Sfântului Scaun au fost de părere că îmbrăcămintea era potrivită doar pentru femei“, explică ziarul italian Corriere della Sera. „Bărbaţii au fost respinşi: s-a considerat că picioarele lor goale erau «indecente».“

Relaţiile cu copilul adoptat

Părinţii care intenţionează să adopte un copil idealizează uneori relaţia care va exista, crezând că copilul va fi întotdeauna drăgălaş şi că situaţiile dificile vor fi înţelese şi depăşite cu uşurinţă. Dar de obicei nu se întâmplă aşa, precizează ziarul brazilian O Estado de S. Paulo. Psihologa Heloísa Marton afirmă: „În general, părinţii nu sunt pregătiţi să facă faţă situaţiilor conflictuale“. De asemenea, „cuplurile care se aşteaptă ca copilul să fie veşnic recunoscător“ vor avea cu siguranţă surprize, remarcă profesorul Miriam Debieux Rosa, de la Universitatea din São Paulo. Nimeni nu este fericit tot timpul, precizează ea, adăugând: „Deseori părinţii pun situaţiile dificile pe seama lipsei legăturii de sânge, fapt care nu este adevărat“. În ceea ce priveşte necesitatea ca părinţii să-şi manifeste afecţiunea şi iubirea faţă de copilul adoptat, ea afirmă: „Relaţiile profesionale sau care au la bază acordarea de îngrijire medicală nu sunt suficiente“. Este necesară şi o relaţie afectivă între părinţi şi copilul adoptat.

Lână „tunsă“ cu uşurinţă

Cum se poate obţine lâna fără a supune oile la stresul şi la tăieturile ce însoţesc tunsul obişnuit? În Australia acest lucru se realizează prin injectarea oilor cu o proteină care se găseşte în stare naturală în sistemul circulator al animalelor. Nivelul ridicat al proteinei durează 24 de ore şi contribuie la slăbirea legăturii dintre fibrele de lână şi piele. Lâna este astfel obţinută într-o bucată, iar apoi blana începe să crească din nou. Fiecărui animal îi este ataşată o plasă în care să cadă lâna, fapt care va avea loc în decurs de o săptămână. Acest proces îmbunătăţeşte calitatea lânii, astfel nemaifiind necesar un al doilea tuns. De asemenea, procesul scapă oile de păduchi şi dermatită, fără a se folosi substanţe chimice, şi reduce stresul la care sunt supuse oile. Noua metodă de obţinere a lânii este tot mai folosită în Australia, precizează ziarul londonez The Sunday Times, dar aceasta ar fi mai puţin eficientă în ţări ca Marea Britanie, unde trebuie să se ţină cont de vreme când se tund oile. La o scădere bruscă de temperatură, după injecţia cu proteina respectivă, turma ar suferi din cauza frigului ca urmare a pierderii blănii, a afirmat un reprezentant din domeniul industriei.

Topirea gheţarilor ne rezervă mai multe surprize

Gheţarii alpini continuă să ne facă surprize pe măsură ce se topesc din cauza temperaturilor tot mai ridicate. În 1991, la graniţa dintre Austria şi Italia, topirea gheţii vechi a scos la iveală rămăşiţele mumificate ale unui vânător preistoric. În luna august a anului 1998, autorităţile din nordul Italiei au trebuit să declare anumite zone montane interzise pentru a permite autorităţilor să înlăture şi alte rămăşiţe descoperite: cadavre de soldaţi, precum şi grenade şi obuze neexplodate. Toate datează din primul război mondial, când acele regiuni au fost scena unor lupte crâncene între trupele italiene şi cele austriece. În timpul operaţiunilor de înlăturare, „toţi localnicii şi în special turiştii şi excursioniştii au fost avertizaţi să fie foarte atenţi“ şi să consulte autorităţile în ce priveşte siguranţa rutelor, preciza ziarul italian Corriere della Sera, deoarece există „riscul exploziilor“ la tot pasul. O mare parte a materialelor descoperite sunt foarte periculoase şi continuă să ucidă sau să rănească grav persoanele care le găsesc.

Sol tasat

O suprafaţă de 30 de milioane de hectare din Europa este „complet degradată din cauza tasării solului“, anunţa revista New Scientist. În urma cercetărilor efectuate de Universitatea din Kiel (Germania) s-a descoperit că, după trecerea de şase ori peste un teren agricol a tractoarelor de mare tonaj, care presează cu fiecare roată cu o forţă de cinci tone, densitatea micilor nevertebrate, cum ar fi arahnidele şi viermii, a fost redusă cu 80 la sută la o adâncime de aproximativ un metru. Aceste vieţuitoare mici contribuie la fertilitatea solului; prin urmare, când sunt distruse, recoltele scad proporţional. Rădăcinile plantelor nu pot pătrunde în solul tasat, şi, astfel, plantele suferă în sezonul secetos. Apa de ploaie nu se poate infiltra, ci se scurge la suprafaţă, erodând în acest fel stratul superior al solului. Aratul cu regularitate nu face altceva decât să înrăutăţească situaţia, prin intermediul acestuia presiunea de la suprafaţă transmiţându-se la straturile de dedesubt. Oamenii de ştiinţă germani susţin că prin efectuarea unei arături de mică adâncime, adică pătrunderea în sol la o adâncime de numai 8 centimetri, daunele aduse solului s-ar reduce cu o treime.

Avalanşa de mesaje

„În prezent, aparatele de înaltă tehnologie din domeniul comunicaţiilor dau naştere altui pericol la locul de muncă: stresul creat de mesaje“, se afirma în Computing Canada, un ziar de tehnologie informaţională. În urma unui studiu recent în ce priveşte comunicarea la locul de muncă, condus de Stamford, Connecticut-based Pitney Bowes Inc., s-a descoperit că funcţionarul de rând trimite sau primeşte „aproximativ 190 de mesaje pe zi sub diverse forme“, cum ar fi prin voice mail, telefon, fax, pager, beeper şi e-mail. „Aceasta înseamnă că, în prezent, munca este influenţată într-o oarecare măsură de necesitatea de a răspunde la aceste mesaje, fapt care contribuie la creşterea stresului şi la intensificarea sentimentului de copleşire“, continua ziarul. Majoritatea muncitorilor ar prefera un contact mai direct, fie faţă în faţă, fie telefonic, s-a descoperit în urma studiului. Cercetătorii recomandă ca „tuturor angajaţilor să li se furnizeze anumite linii directoare cu privire la măsura în care pot fi folosite aparatele de comunicare şi la modul corect în care trebuie folosite acestea“, reducând astfel din avalanşa de mesaje.

Noutăţi despre nebunia fumatului

Potrivit unui studiu recent condus în Olanda, „fumatul măreşte de peste două ori sau mai mult riscul apariţiei demenţei şi a bolii Alzheimer“, preciza International Herald Tribune. Un studiu efectuat în rândul a 6 870 de persoane care aveau peste 55 de ani a dezvăluit că fumătorii sunt de 2,3 ori mai predispuşi la boala Alzheimer decât cei care nu au fumat în viaţa lor. Pentru cei care s-au lăsat de fumat, riscul era doar puţin mai mare decât pentru cei care nu au fumat niciodată. Boala Alzheimer, cauzată de distrugerea treptată a celulelor creierului, este „cea mai răspândită formă de demenţă“.

Provocarea de a descifra

„Persoana care va putea descifra ce a scris populaţia Indusului va primi probabil Premiul Nobel“, se afirma în revista India Today. „Alături de scrierea etruscă de pe teritoriul Italiei, aceasta este ultima scriere din epoca bronzului care nu a fost încă descifrată.“ Un motiv este faptul că, până în prezent, nu s-a descoperit nici un indiciu bilingv care să ajute la descifrarea codului. Hieroglifele egiptene au fost descifrate după ce oamenii lui Napoleon au găsit Stela din Rosetta, cu o inscripţie cu hieroglife, cu scriere demotică şi cu scriere greacă. Scrierea cuneiformă sumeriană a fost dezlegată când Henry Rawlinson a descoperit Inscripţia de la Bisutun. Aceasta conţinea indicii de care avea nevoie pentru descifrarea scrierii cuneiforme sumeriene. Până în prezent, se cunosc puţine lucruri cu privire la scrierea populaţiei Indusului, cu excepţia faptului că se scria de la dreapta spre stânga — fapt indicat de trăsăturile de condei — şi că scrierea se baza probabil pe silabe. Alcătuită în mare parte din litere incizate, scrierea conţine aproximativ 419 semne.