Tinerii se întreabă . . .

Cum pot să supravieţuiesc fără părinţi?

„Când aveam trei ani, iar sora mea patru ani, părinţii noştri au divorţat. Ei s-au luptat prin tribunale pentru a li se încredinţa copiii, iar în final am ajuns să stăm cu mama. Cu toate acestea, când am avut şapte ani, eu şi sora mea ne-am hotărât să mergem la tata.“ — Horacio.

DUPĂ câţiva ani, tatăl lui Horacio şi prietena cu care trăia au plecat, abandonându-i pe Horacio şi pe sora lui. Iată ce îşi aminteşte Horacio: „Aşa am ajuns ca la vârsta de 18 ani să fiu capul unei familii formate din sora mea de 19 ani, sora mea vitregă de 12 ani, care a vrut să stea cu noi, şi eu“.

Aşa cum s-a arătat într-un articol anterior, în întreaga lume, milioane de tineri ajung să trăiască fără părinţi.a Ca şi în cazul lui Horacio, unii tineri au fost abandonaţi. În cazul altora însă, părinţii au murit sau au fost separaţi de aceştia din cauza războaielor sau a dezastrelor naturale. Indiferent de situaţie, faptul de a trăi fără părinţi poate fi o experienţă dificilă şi traumatizantă. În plus, acest lucru poate pune pe umerii tăi responsabilităţi copleşitoare.

„Cine se va îngriji de mine?“

Cât de bine reuşeşti să te descurci depinde în mare măsură de vârsta ta şi de situaţia în care te afli. Cu siguranţă, îţi va fi mult mai greu dacă eşti încă un copil sau te afli la începutul adolescenţei. Chiar şi în această situaţie s-ar putea să nu fii complet singur. Poate există vreun unchi, vreo mătuşă ori un frate sau o soră mai mare care doresc să te ia acasă la ei.

În rândul Martorilor lui Iehova, îngrijirea orfanilor şi a văduvelor face parte din închinarea lor (Iacov 1:27; 2:15–17). Iar adeseori, unele persoane din congregaţie îşi vor oferi ajutorul în acest sens. De exemplu, Horacio şi surorile sale au studiat Biblia cu Martorii lui Iehova şi au asistat la întrunirile lor. Aici au întâlnit o familie creştină care a început să-i ajute. „Cât de recunoscător îi sunt lui Iehova pentru îndrumarea şi grija sa iubitoare zilnică!“, spune Horacio. „Am fost binecuvântaţi, beneficiind de ajutorul unei familii tari spiritualiceşte din congregaţie care avea copii de vârsta noastră. Efectiv ne-au adoptat şi, ca niciodată înainte, am simţit că făceam parte dintr-o familie, o familie pe care ne puteam baza.“

Însă nu toţi tinerii au parte de o situaţie fericită. Într-un raport prezentat de Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii se spune: „Uneori, copiii care nu mai au părinţi sau un tutore sunt luaţi de familii care abuzează fizic de ei, îi obligă să lucreze fără să le dea un salariu şi fără să aibă posibilitatea de a progresa, îi pun să se prostitueze sau chiar îi fac sclavi“. Prin urmare, dacă ai pe cineva care se îngrijeşte în mod rezonabil de tine, fii recunoscător pentru acest lucru.

Este adevărat că este foarte greu să trăieşti fără părinţi. Şi s-ar putea să fii pe bună dreptate indignat că ei nu se îngrijesc de tine. Aceste sentimente de indignare se pot accentua când o rudă sau un frate mai mare îţi spune ce să faci. Însă nu da frâu liber resentimentelor tale îndreptându-le împotriva celor care se străduiesc să-ţi poarte de grijă. Iată ce spune Biblia: „Supărarea să nu te împingă la batjocură [acţiuni duşmănoase] . . . Fereşte-te să faci rău“ (Iov 36:18, 21). Aminteşte-ţi de o tânără femeie din Biblie pe nume Estera. Fiind orfană, ea a fost crescută de vărul ei mai mare Mardoheu. Deşi nu era părintele ei natural, Mardoheu „i-a impus anumite porunci“ (NW), pe care ea le-a respectat chiar şi atunci când a devenit adultă (Estera 2:7, 15, 20)! Încearcă să fii ascultător şi să cooperezi. Procedând astfel, tensiunile vor scădea, iar viaţa va fi mai uşoară pentru toţi.

Responsabilităţi familiale

Dacă ai un frate sau o soră mai mare — sau dacă eşti destul de mare —, probabil că tu şi fraţii tăi aţi putea locui singuri. S-ar putea chiar să-ţi revină rolul de cap al familiei — o responsabilitate aparent copleşitoare! Cu toate acestea, mulţi tineri aflaţi în asemenea situaţii au reuşit să-şi crească fraţii într-un mod admirabil.

Este de înţeles că s-ar putea să te lupţi cu resentimente. Vei putea avea un punct de vedere pozitiv dacă te vei gândi la faptul că cei pe care îi iubeşti şi cărora le porţi de grijă sunt fraţii şi surorile tale. De asemenea, îţi va fi mai uşor dacă vei considera că faptul de a le purta acestora de grijă este o sarcină acordată de Dumnezeu. La urma urmei, creştinilor li s-a poruncit să aibă grijă de familia lor (1 Timotei 5:8). Însă oricât de mult te vei strădui să le fii fraţilor tăi tată sau mamă, niciodată nu vei putea să fii în realitate părintele lor.

Nu este realist să aştepţi ca fraţii tăi să reacţioneze faţă de tine aşa cum ar fi făcut-o faţă de părinţii voştri. De fapt, s-ar putea să treacă mult timp până când ei vor accepta situaţia şi te vor lua în serios. Aşadar, între timp încearcă să nu fii dezamăgit. Evită „orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare şi orice defăimare“. Fii un exemplu şi învaţă-i pe fraţii tăi să fie „buni unii cu alţii, miloşi şi să se ierte unul pe altul“. — Efeseni 4:31, 32.

Horacio recunoaşte că a făcut şi greşeli: „Uneori eram foarte sever cu surorile mele. Însă, într-o anumită măsură, acest lucru a fost o protecţie şi am reuşit să ne păstrăm o conduită corectă în ochii lui Iehova“.

Cum să te întreţii

Cu siguranţă că, în cazul în care nu ai părinţi care să-ţi poarte de grijă, faptul de a te întreţine singur este o problemă principală. Poate că unii adulţi din congregaţia creştină te pot învăţa să găteşti, să faci curat şi să îndeplineşti alte treburi gospodăreşti pe care acum trebuie să le efectuezi — în cazul în care ai fraţi, îi pot învăţa şi pe ei. Dar ce vei face ca să ai bani? Probabil că nu ai de ales şi eşti obligat să-ţi cauţi de lucru.

Însă tinerii care au puţină instruire şi experienţă sau care nu au învăţat o meserie găsesc mai greu un loc de muncă. Prin urmare, dacă ai posibilitatea să-ţi termini studiile elementare — sau chiar să urmezi o instruire suplimentară într-o anumită meserie —, este bine să o faci. Horacio îşi aminteşte: „Eu şi sora mea mai mare am lucrat şi am plătit şcolarizarea pentru mine şi pentru sora mea vitregă“. Dacă trăieşti într-o ţară în curs de dezvoltare, s-ar putea să fie necesar să-ţi foloseşti ingeniozitatea ca să găseşti de lucru. — Vezi articolul „Inventând ceva de lucru în ţările în curs de dezvoltare“, apărut în numărul din 8 decembrie 1994 al revistei Treziţi-vă!

În ţările dezvoltate pe plan economic se poate obţine un ajutor financiar din partea guvernului. În general, există agenţii guvernamentale sau particulare care se ocupă cu ajutorarea copiilor orfani sau a celor abandonaţi. De exemplu, unele agenţii te pot ajuta să primeşti mâncare sau să găseşti un loc unde să stai. Bineînţeles, orice ajutor financiar pe care îl primeşti trebuie să-l foloseşti cu înţelepciune. „Banul este spre ocrotire“, spune Biblia (Eclesiastul 7:12, NW). Dar dacă nu eşti atent cum îi administrezi şi cum îi cheltuieşti, banii pot ‘face aripi şi zboară’. — Proverbele 23:4, 5.

Dacă îţi poartă de grijă un adult, atunci s-ar putea ca întreţinerea ta să nu constituie o problemă. Însă va veni timpul când va trebui să te întreţii singur. Deoarece nu mai ai părinţi care să te îndemne să mergi mai departe la şcoală, s-ar putea să fie necesare eforturi serioase ca să te concentrezi asupra studiilor tale. Sfatul dat lui Timotei de apostolul creştin Pavel referitor la progresul spiritual s-ar putea aplica şi la instruirea şcolară: „Ocupă-te cu aceste lucruri, fii în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie evidentă pentru toţi“ (1 Timotei 4:15). Dacă vei face aşa, le vei da un bun exemplu celor din jur, dar vei trage foloase şi tu însuţi.

Cel mai important lucru este să te îngrijeşti de spiritualitatea ta. Străduieşte-te să-ţi faci un program echilibrat în ce priveşte activităţile spirituale (Filipeni 3:16). De exemplu, în rândul Martorilor lui Iehova se obişnuieşte ca familiile să discute un text biblic în fiecare zi. De ce să nu incluzi această activitate în programul tău? Un program de studiere a Bibliei şi asistarea cu regularitate la întrunirile creştine te vor ajuta să rămâi tare spiritualiceşte. — Evrei 10:24, 25.

Înfruntă greutăţile

Este greu să trăieşti fără părinţi, dar nu înseamnă că eşti condamnat la o viaţă tristă şi nefericită. Mama Paolei — care are în prezent 20 de ani — a murit când Paola avea doar şase ani. Tatăl Paolei a murit când ea avea 10 ani. O femeie amabilă i-a oferit adăpost ei şi celor patru surori ale ei. A fost viaţa ei complet nefericită? Nu. Iată ce spune Paola: „Poate că nu suntem tocmai o familie tipică, însă ducem o viaţă destul de normală. De fapt, iubirea pe care o avem unele pentru altele este mai puternică decât cea care există în majoritatea familiilor“.

Irene, sora Paolei, adaugă: „Chiar dacă nu avem părinţi, suntem la fel ca toţi ceilalţi tineri“. Ce îi sfătuieşte ea pe cei aflaţi în această situaţie? „Nu vă consideraţi dezavantajaţi.“ Horacio spune ceva asemănător: „Această situaţie m-a făcut să mă maturizez mai repede“.

Pierderea părinţilor este una dintre cele mai dureroase evenimente imaginabile. Însă fii convins că, cu ajutorul lui Iehova, poţi supravieţui şi poţi primi binecuvântarea lui.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Poţi găsi sprijin la bătrânii creştini