Giulgiul din Torino: Pânza cu care a fost înmormântat Isus?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ITALIA

Între 18 aprilie şi 14 iunie 1998, giulgiul, sau pânza, în care se spune că a fost înfăşurat trupul lui Isus din Nazaret după ce a murit a fost expus în Italia la Catedrala San Giovanni Battista, din Torino. Acesta era închis ermetic într-o casetă de sticlă antiglonţ, umplută cu un gaz inert. În această casetă, giulgiul era păstrat în condiţii climatice stabile.

VIZITATORII treceau prin faţa giulgiului bine protejat pe trei pasarele aflate la înălţimi diferite. Această aşezare le permitea tuturor vizitatorilor să vadă giulgiul foarte bine. Durata vizitei era limitată la două minute şi nu puteai intra decât dacă te înscriai din timp. Manifestările variau de la extaz şi meditare cu ochii scăldaţi în lacrimi până la simplă curiozitate. Se spune că au fost aproximativ 2,5 milioane de vizitatori.

„Ce reprezintă giulgiul pentru tine?“, a fost întrebarea cel mai frecvent pusă. Acest eveniment le-a oferit ocazia persoanelor care erau amatoare de discuţii religioase să analizeze acest subiect mai amănunţit şi să recitească din Biblie acele pasaje care se referă la înmormântarea lui Isus. — Vezi chenarul de pe pagina următoare.

Giulgiul este de fapt o pânză de in de 436 cm lungime şi 110 cm lăţime, pe care se vede urma trupului unui om despre care se spune că a avut o moarte violentă. Însă se pune următoarea întrebare: Este acest Giulgiu din Torino acelaşi giulgiu în care a fost înfăşurat trupul lui Isus cu mai bine de 19 secole în urmă?

Derularea evenimentelor istorice

„Nu există nici o dovadă că în primele secole ale erei creştine ar fi existat un giulgiu“, declară New Catholic Encyclopedia. În 544 e.n., la Edessa, o localitate de pe teritoriul Turciei de azi, a apărut o bucată de material pe care se putea observa o imagine despre care se credea că nu fusese făcută de mâini omeneşti. S-a spus că această imagine înfăţişa faţa lui Isus. Unii susţin că, în 944 e.n., pânza se afla la Constantinopol. Însă majoritatea istoricilor nu cred că această pânză este aceeaşi pânză care astăzi este cunoscută drept Giulgiul din Torino.

În Franţa, în secolul al XIV-lea, exista un giulgiu al cărui posesor era Geoffroi de Charny. În 1453, acesta a intrat în posesia lui Louis, duce de Savoia, care l-a dat unei biserici din Chambéry, capitala Savoiei. În 1578, Emmanuel Philibert l-a luat de aici şi l-a dus la Torino.

Păreri diferite

În 1988, Anastasio Ballestrero, pe atunci arhiepiscop de Torino, a permis ca Giulgiul din Torino să fie examinat pentru a i se determina vechimea folosindu-se metoda de datare C14. Testele, conduse de trei laboratoare renumite din Elveţia, Anglia şi Statele Unite, au dezvăluit că giulgiul datează din evul mediu, aparţinând deci unei perioade mult mai recente decât cea în care a murit Cristos. Ballestrero a acceptat acest verdict, spunând următoarele într-o declaraţie oficială: „Încredinţând ştiinţei evaluarea acestor rezultate, Biserica îşi reafirmă respectul şi veneraţia pentru această icoană venerabilă a lui Cristos, care rămâne un obiect de devoţiune pentru cei fideli“.

Actualul arhiepiscop, Giovanni Saldarini, a declarat: „Nu putem spune că această imagine este imaginea lui Cristos care a fost luat de pe cruce“. În acelaşi timp însă, el a afirmat: „Nu există nici o îndoială că un credincios poate vedea în această urmă imaginea bărbatului descris de Evanghelii“. La 24 mai 1998, în timp ce giulgiul era expus publicului larg, papa Ioan Paul al II-lea a spus că această imagine este „urma lăsată de trupul chinuit al Celui Crucificat“.

După cum se poate vedea, există dovezi convingătoare care arată că Giulgiul din Torino nu este pânza cu care a fost înmormântat Isus. Dar dacă ar fi vorba de aceeaşi pânză? Ar fi corect ca o persoană care doreşte să urmeze învăţăturile Bibliei să venereze această bucată de pânză?

Să vedem ce spune cea de-a doua poruncă din cele Zece Porunci: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor“ (Exodul 20:4, 5). Da, adevăraţii creştini ascultă de cuvintele apostolului Pavel: „Umblăm prin credinţă, nu prin vedere“. — 2 Corinteni 5:7; 1 Ioan 5:21.

[Chenarul de la pagina 24]

Giulgiul şi relatările evanghelice

Scriitorii Evangheliilor spun că Iosif din Arimateea a luat trupul lui Isus de pe stâlp şi l-a înfăşurat într-o „pânză curată de in“ (Matei 27:57–61; Marcu 15:42–47; Luca 23:50–56). Apostolul Ioan adaugă: „Nicodim . . . a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in cu miresme, după cum au obicei iudeii să înmormânteze“. — Ioan 19:39–42.

Iudeii obişnuiau să spele mortul, după care îi ungeau trupul cu uleiuri şi mirodenii (Matei 26:12; Faptele 9:37). A doua zi dimineaţă, după sabat, femeile care fuseseră prietene cu Isus au dorit să termine de pregătit trupul lui Isus care fusese deja pus într-un mormânt. Însă, când ele au sosit cu „miresme ca . . . să-L ungă“, trupul lui Isus nu mai era în mormânt! — Marcu 16:1–6; Luca 24:1–3.

Ce a găsit Petru când a sosit la scurt timp după aceste femei şi a intrat în mormânt? Iată ce spune Ioan, care a fost martor ocular: „[El] a văzut fâşiile de pânză jos, iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci împăturit şi pus într-un alt loc singur“ (Ioan 20:6, 7). Observaţi că nu se menţionează deloc pânza de in, ci numai fâşiile de pânză şi ştergarul de pe cap. Întrucât menţionează fâşiile de pânză şi ştergarul, n-ar fi menţionat Ioan oare şi pânza de in, adică giulgiul, dacă aceasta ar fi fost acolo?

În plus, să ne gândim la următorul lucru: Dacă pânzele cu care a fost înmormântat Isus ar fi avut imaginea sa pe ele, nu s-ar fi observat acest lucru, devenind astfel un subiect de discuţii? Cu toate acestea, în afară de Evanghelii, Biblia nu vorbeşte absolut deloc despre aceste pânze.

Nici chiar scriitorii din secolele al III-lea şi al IV-lea care se declarau creştini, dintre care mulţi au scris despre o mulţime de aşa-zise miracole legate de numeroase relicve, nu au vorbit despre existenţa vreunui giulgiu care să aibă pe el imaginea lui Isus. Acest lucru este greu de înţeles, întrucât observatorii din secolele al XV-lea şi al XVI-lea „descriu formele de pe giulgiu ca fiind atât de clare în ce priveşte detaliile şi culorile, încât acestea ar fi putut să fi fost făcute de puţin timp“, declară Herbert Thurston, un erudit iezuit.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 23]

David Lees/©Corbis