Cum să facem faţă bolii Alzheimer
„SOŢUL meu, Alfie, a fost şef de echipă într-o mină de aur din Africa de Sud“, relatează Sally. „Am rămas uimită când mi-a spus că dorea să se pensioneze. Avea doar 56 de ani şi era un bărbat atât de deştept şi de harnic. Mai târziu, am aflat de la colegii lui de muncă faptul că Alfie începuse să facă greşeli de gândire neobişnuite. Ei îl acopereau deseori.
După ce s-a pensionat, am cumpărat un hotel. Întrucât Alfie era un om îndemânatic, ne-am gândit că se va ocupa de anumite reparaţii care erau necesare. Totuşi, el consulta întotdeauna pe cineva care se pricepea la toate.
În acelaşi an, am luat-o cu noi pe nepoţica noastră de trei ani într-o vacanţă pe plaja din Durban. Ei îi plăcea să sară pe plasa elastică de peste drum de apartamentul în care stăteam noi. Într-o după-amiază, pe la ora 4.30, Alfie a luat-o cu el ca să sară pe plasa elastică şi au spus că aveau să se întoarcă într-o jumătate de oră. S-a făcut 7 şi ei nu se întorseseră încă. Am telefonat la poliţie, dar mi s-a spus că persoanele dispărute nu sunt căutate decât după 24 de ore de la dispariţie. În noaptea aceea, am crezut că înnebunesc, deoarece îmi tot imaginam că fuseseră ucişi. În ziua următoare, pe la prânz a bătut cineva la uşă: era Alfie cu nepoţica noastră în braţe.
«Unde aţi fost?», l-am întrebat.
«Nu fi mânioasă pe mine, mi-a răspuns el. Nu ştiu.»
«Ne-am pierdut, buni», mi-a explicat nepoţica.
Imaginaţi-vă: Să se piardă vizavi de casă! Nici acum nu ştiu unde au dormit în noaptea aceea. În orice caz, i-a găsit un prieten şi i-a îndrumat spre apartamentul nostru.“
După acest incident, Sally l-a dus pe Alfie la un neurolog, care a confirmat că acesta suferea de demenţă (pierderea funcţionalităţii mintale). După câte se părea, Alfie suferea de boala Alzheimer (BA)a, care încă nu se poate trata sau vindeca. Revista britanică New Scientist afirmă că BA este „cel de-al patrulea mare ucigaş din lumea industrializată după boala cardiacă, cancer şi accidentul vascular cerebral“. Aceasta a fost numită „boala cronică majoră a vârstei înaintate“. Dar BA poate apărea în viaţă relativ devreme, aşa cum i s-a întâmplat şi lui Alfie.
În ţările dezvoltate, întrucât durata medie de viaţă a crescut, se estimează că numărul celor care vor suferi de demenţă va fi alarmant. Potrivit unui studiu, în perioada cuprinsă între anii 1980 şi 2000 s-ar putea ca în Marea Britanie să existe o creştere de 14 la sută, în Statele Unite o creştere de 33 la sută, iar în Canada o creştere de 64 la sută. În 1990, într-un documentar difuzat la televiziunea australiană se afirma: „În Australia există în prezent aproximativ 100 000 de persoane care suferă de BA. Dar spre sfârşitul secolului vor fi 200 000“. În jurul anului 2000, în întreaga lume, aproximativ 100 de milioane de oameni vor suferi de BA.
Ce este boala Alzheimer?
Deşi se fac cercetări cu privire la câteva cauze posibile, cauza reală a BA este necunoscută. Totuşi, se ştie că BA implică distrugerea treptată a celulelor creierului, astfel încât anumite porţiuni din creier efectiv se micşorează. Părţile cel mai grav afectate sunt cele în care se află centrul memoriei şi cel al gândirii. Celulele creierului responsabile de sentimente sunt afectate încă din fazele iniţiale ale bolii, ceea ce are drept rezultat schimbări în personalitate. Alte părţi pot rămâne neafectate până mai târziu — cum ar fi centrul văzului şi cel al simţului tactil, precum şi cortexul motor, care coordonează mişcările musculare. Scientific American spune că aceste schimbări „dau naştere tipicei figuri tragice a celui care poate umbla, vorbi şi mânca, fără însă să-şi dea seama ce se întâmplă în jurul lui“.
În general, boala are o durată între 5 şi 10 ani — dar uneori durează peste 20 de ani. Pe măsură ce aceasta se agravează, bolnavii pot face din ce în ce mai puţine lucruri. În cele din urmă, aceştia nu vor mai reuşi nici măcar să-i recunoască pe cei dragi ai lor. În multe cazuri, în fazele finale, bolnavii zac şi nu mai pot vorbi şi mânca. Totuşi, mulţi dintre cei afectaţi mor din alte cauze înainte de a ajunge în aceste ultime faze.
Deşi debutul BA nu este însoţit de dureri fizice, această boală cauzează mari dureri pe plan afectiv. Este de la sine înţeles că la început unii nu reuşesc să facă faţă problemei, sperând că va trece.b Totuşi, este mult mai avantajos faptul de a înfrunta boala şi de a învăţa cum să alini durerea afectivă pe care o cauzează. „Aş vrea să fi cunoscut dinainte modul în care deteriorarea memoriei poate afecta bolnavul“, a spus Bert, a cărui soţie în vârstă de 63 de ani are BA. Da, este de mare ajutor ca familiile să cunoască natura bolii Alzheimer, precum şi metodele prin care se poate face faţă bolii. Vă invităm să observaţi în următoarele două articole modul în care prezintă revista Treziţi-vă! aceste metode, precum şi alte aspecte legate de boala Alzheimer.
[Note de subsol]
a Boala Alzheimer a primit numele lui Alois Alzheimer, medic german, care a definit pentru prima dată boala în 1906, după ce a făcut autopsia unui pacient ce suferise de demenţă gravă. Se spune că BA stă la baza a 60 la sută din cazurile de demenţă, care afectează 10 la sută dintre persoanele peste 65 de ani. Un alt fel de demenţă, demenţa datorată infarctizării multifocale, este cauzată de mici accidente vasculare cerebrale, care afectează creierul.
b Atenţie: Înainte de a trage concluzia că o persoană are BA, este de maximă importanţă efectuarea unui examen medical amănunţit. Aproximativ 10 până la 20 la sută din cazurile de demenţă sunt rezultatul unor afecţiuni care pot fi tratate. Cât despre diagnosticarea BA, cartea How to Care for Aging Parents (Cum să ne îngrijim de părinţii în vârstă) explică: „Boala Alzheimer poate fi diagnosticată cu certitudine doar prin studierea creierului în timpul unei autopsii, dar medicii pot exclude alte posibilităţi, iar apoi să dea diagnosticul prin aşa-numitul procedeu de eliminare“.
[Text generic pe pagina 4]
În jurul anului 2000, în întreaga lume, aproximativ 100 de milioane de oameni vor suferi de BA