Puterea publicităţii
CU MULT timp în urmă, o pauză publicitară era prezentată la televizor prin următoarele cuvinte: „Iar acum, câteva cuvinte din partea sponsorului nostru“. Sponsorii sunt companii care plătesc ca produselor lor să li se facă publicitate. Chiar dacă acele „câteva cuvinte din partea sponsorului“ au devenit un potop de cuvinte, sponsorii încă susţin financiar mijloacele de informare în masă şi de divertisment — televiziunea, revistele, ziarele şi radioul. Prin urmare, sponsorii încearcă să exercite autoritate asupra a ceea ce apare şi ce nu apare în mass-media.
De exemplu, în 1993, o companie germană de automobile de lux a scris la 30 de reviste, impunându-le ca reclamele care prezentau automobilul lor să nu apară „decât într-un cadru editorial potrivit“. Scrisoarea explica faptul că ediţiile în care aveau să apară reclamele nu trebuiau să conţină articole critice despre automobilul lor, despre produsele germane sau despre Germania. Bineînţeles, nu este surprinzător că această companie, care cheltuieşte 15 milioane de dolari pe publicitatea din reviste, doreşte „un cadru editorial potrivit“.
De asemenea, nu este surprinzător faptul că revistele care fac reclamă la rochii de mireasă nu acceptă reclame la rochii de mireasă care sunt de ocazie sau, când publică liste cu agenţii imobiliari, ziarele nu menţionează cum se poate cumpăra o casă fără ajutorul acestora. În mod asemănător, nu ar trebui să ne surprindă faptul că atunci când în mass-media se face reclamă la ţigări şi la loterii nu se critică fumatul sau jocurile de noroc.
Cultura societăţii de consum
Aşadar, puterea publicităţii nu se limitează la vânzarea bunurilor. Aceasta promovează un stil de viaţă al consumatorului, o cultură mondială axată pe obţinerea de lucruri materiale.
Este ceva greşit în lucrul acesta? Depinde pe cine întrebaţi. Agenţii de publicitate sunt de părere că oamenilor le place să cumpere şi să aibă lucruri; publicitatea serveşte intereselor lor. Mai mult decât atât, ei spun că publicitatea creează locuri de muncă, sponsorizează sportul şi artele, contribuie la existenţa unei prese la preţuri accesibile, încurajează spiritul de competiţie, contribuie la îmbunătăţirea calităţii produselor, menţine preţuri scăzute şi îi ajută pe oameni să fie informaţi când decid să cumpere ceva.
Alţii spun că publicitatea îi oboseşte pe oameni şi îi face să se simtă nemulţumiţi cu ceea ce au, alimentând şi dând naştere la noi şi noi dorinţe. Cercetătorul Alan During scrie: „Asemenea erei în care trăim, reclamele se schimbă cu o rapiditate uluitoare, sunt hedoniste, promovează idealuri şi sunt influenţate de modă; ele glorifică individul, idealizează consumul ca fiind mijlocul prin care cineva se poate realiza şi susţin progresul tehnologic ca forţă motrice a destinului“.
Puterea publicităţii asupra noastră
Ne modelează oare publicitatea comercială personalitatea şi ne influenţează ea dorinţele? Probabil. Totuşi, faptul că această influenţă este mai puternică sau mai slabă depinde de alţi factori.
Dacă ne lăsăm conduşi de valorile şi principiile biblice, ne vom da seama că nu este ceva rău să ai lucruri materiale. La urma urmei, Dumnezeu i-a binecuvântat pe Avraam, pe Iov, pe Solomon şi pe alţii cu mari bogăţii.
Pe de altă parte, dacă aplicăm principiile scripturale, nu vom fi nemulţumiţi asemenea celor care caută să se realizeze şi să găsească fericirea în goana neîntreruptă după lucruri materiale. Mesajul Bibliei nu este: „Cumpără până cazi de oboseală“. Dimpotrivă, Biblia ne spune:
Încredeţi-vă în Dumnezeu. „Porunceşte celor bogaţi în veacul de acum să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună încrederea în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele.“ — 1 Timotei 6:17.
Fiţi mulţumiţi. „Noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns.“ — 1 Timotei 6:7, 8.
Fiţi modeşti. „Femeile să se gătească, având o îmbrăcăminte cuviincioasă, cu modestie şi bun simţ, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu îmbrăcăminte scumpă, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că se tem de Dumnezeu.“ — 1 Timotei 2:9, 10.
Fiţi conştienţi de faptul că înţelepciunea divină este superioară bogăţiei. „Ferice de omul care găseşte înţelepciune şi de omul care capătă pricepere. Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul ei este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate lucrurile pe care le-ai dori nu se pot asemăna cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt paşnice. Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi.“ — Proverbele 3:13–18.
Faceţi o practică din a dărui. „Este mai ferice să dai decât să primeşti.“ — Faptele 20:35.
Cineva ar putea spune că această serie de articole este ea însăşi un fel de publicitate, care „promovează“ ideea că valorile materiale nu trebuie să aibă prioritate asupra valorilor spirituale. Fără îndoială că veţi fi de acord cu această concluzie.
[Chenarul de la pagina 9]
Să anunţăm Regatul lui Dumnezeu
Care este una dintre cele mai eficiente modalităţi de a le duce oamenilor un mesaj convingător? În cartea Advertising: Principles and Practice (Publicitatea: Principii şi practică), se spune: „Într-o lume ideală, fiecare producător ar trebui să poată vorbi direct cu fiecare consumator despre produsul sau serviciile puse în vânzare“. Adevăraţii creştini vestesc benevol Regatul lui Dumnezeu folosindu-se de această modalitate de aproape 2 000 de ani (Matei 24:14; Faptele 20:20). De ce nu se folosesc mai multe firme de această metodă de a ajunge la oameni? Cartea explică: „Este costisitor. Fiecare vizită făcută de un comis-voiajor poate costa mult peste 150 de dolari“. Bineînţeles, creştinii „fac publicitate“ Regatului lui Dumnezeu în mod benevol. Acest lucru face parte din închinarea lor.
[Legenda fotografiei de la pagina 8]
Mesajul Bibliei nu este: „Cumpără până cazi de oboseală“