Atrocităţile: Care este soluţia lui Dumnezeu?

CUM pot fi împiedicate atrocităţile? Care este soluţia? O analiză a istoriei ne arată foarte clar că soluţiile omeneşti au eşuat. De fapt, există multă contradicţie, dacă nu chiar ipocrizie făţişă, în ce priveşte modul în care conducătorii umani au abordat acest subiect.

Să luăm, de exemplu, anul 1995. Acesta a marcat cea de-a 50-a aniversare a sfârşitului Holocaustului nazist, a sfârşitului celui de-al doilea război mondial şi a exploziei bombei atomice. În acest an, în multe părţi ale lumii s-au organizat ceremonii comemorative la care au participat conducătorii lumii. De ce? Pentru a transmite ideea de repulsie faţă de aceste atrocităţi, astfel încât acestea să nu se mai repete niciodată. Cu toate acestea, unii observatori au remarcat în aceste ceremonii o doză nesănătoasă de contradicţie.

Ipocrizie

În aceste ceremonii foarte mediatizate, toţi reprezentanţii religioşi şi cei guvernamentali au dorit să fie văzuţi ca nişte binefăcători sau cel puţin să nu fie văzuţi ca nişte răufăcători. Însă ţările care au condamnat atrocităţile din trecut şi-au construit arsenale de arme, alocând din buget în acest scop sume uriaşe de bani. În acelaşi timp, ele nu au rezolvat problemele esenţiale, cum ar fi sărăcia, degradarea morală şi poluarea, spunând de cele mai multe ori că nu au suficiente fonduri.

Religiile lumii caută să rescrie istoria, camuflând tăcerea lor îndelungată în legătură cu atrocităţile comise sub regimuri dictatoriale şi muşamalizând complicitatea lor cu ele. Aceste religii nu au făcut nimic pentru a-i opri pe oamenii aparţinând aceleiaşi religii să se măcelărească unii pe alţii. De exemplu, în cel de-al doilea război mondial, catolicii i-au ucis pe catolici, iar protestanţii pe protestanţi, deoarece aveau naţionalităţi diferite şi se aflau în tabere opuse. Ambele tabere susţineau că sunt creştine, însă ceea ce practicau era total contrar învăţăturilor lui Isus (Matei 26:52; Ioan 13:34, 35; 1 Ioan 3:10–12; 4:20, 21). Şi alte religii au făcut la fel. În prezent, în diferite părţi ale lumii, membrii acestor religii continuă să comită atrocităţi.

Pe timpul lui Isus, conducătorii religioşi erau ipocriţi. Isus i-a denunţat, spunând: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor drepţi şi ziceţi: «Dacă am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, nu am fi fost părtaşi cu ei la sângele prorocilor.» Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci“ (Matei 23:29–31). Acei conducători religioşi pretindeau că sunt sfinţi, însă erau nişte ipocriţi care i-au persecutat pe Isus şi pe discipolii săi.

Lecţii pe care le putem învăţa din Biblie

Din istoria laică putem învăţa unele lecţii, însă Biblia este sursa celor mai utile lecţii. Sarcina interpretării istoriei nu a fost încredinţată judecăţii sau prejudecăţilor umane. Biblia explică istoria şi viitorul în conformitate cu modul lui Dumnezeu de a gândi. — Isaia 55:8, 9.

Scripturile vorbesc despre evenimente bune şi rele, precum şi despre oameni buni şi răi. De cele mai multe ori, din aceste relatări se poate învăţa o lecţie corectă, aceasta fiind în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. După ce a menţionat mai multe evenimente din istoria Israelului antic, apostolul Pavel a spus în concluzie: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne fie exemple şi au fost scrise pentru învăţătura noastră“ (1 Corinteni 10:11). Chiar şi Isus a învăţat o lecţie din istorie când le-a spus discipolilor săi următoarele: „Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot“. — Luca 17:32.

Ce îşi aminteşte şi ce uită Dumnezeu

Din Biblie aflăm că Dumnezeu îşi aminteşte sau uită persoane individuale în funcţie de acţiunile acestora. Pe cei care păcătuiesc, dar care se căiesc, Dumnezeu îi iartă „cu largheţe“ (Isaia 55:7, NW). Dacă cineva care este rău se căieşte şi „se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi drept, . . . nici unul din păcatele [lui] . . . nu va fi amintit împotriva lui“. — Ezechiel 33:14–16.

Pavel a scris că „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui“ (Evrei 6:10). Prin urmare, Iehova îi va răsplăti pe cei de care îşi aminteşte în mod favorabil. Iată cum s-a rugat fidelul Iov: „Ah! de ai voi să mă ascunzi în Locuinţa Morţilor [mormântul comun al omenirii], . . . de mi-ai rândui un timp şi apoi Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!“ — Iov 14:13.

În schimb, Dumnezeu se va purta cu răufăcătorul nepenitent aşa cum i-a spus lui Moise: „Îl voi şterge din cartea Mea“ (Exodul 32:33). Da, Dumnezeu îi va uita pe cei răi pentru totdeauna.

Judecătorul suprem

Dumnezeu este Judecătorul suprem al istoriei (Geneza 18:25; Isaia 14:24, 27; 46:9–11; 55:11). Potrivit judecăţii sale superioare, el nu va uita numeroasele atrocităţi comise împotriva omenirii. În ziua indignării sale drepte, el va judeca toate persoanele şi instituţiile care sunt răspunzătoare de atrocităţi. — Apocalipsa, capitolele 18, 19.

Printre acestea se va număra şi întregul sistem al religiei false, numită în Scripturi în mod simbolic „Babilonul cel Mare“. Despre aceasta se spune: „Păcatele ei au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei“. — Apocalipsa 18:2, 5.

Aceste religii ar fi trebuit să-i înveţe pe membrii lor să facă ceea ce este corect, însă nu au făcut acest lucru. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu spune despre toate religiile lumii: „În ea a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ“ (Apocalipsa 18:24). Deoarece nu au reuşit să-i înveţe pe membrii lor să-şi iubească semenii şi pe cei de aceeaşi religie, aceste religii sunt acuzate de vărsare de sânge.

O lume nouă este aproape!

Ziua în care răul va fi distrus este, în sfârşit, aproape (Ţefania 2:1–3; Matei 24:3, 7–14). După acea zi va veni timpul când „nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere“ pentru fericiţii locuitori ai pământului (Apocalipsa 21:3–5). Nu se vor mai comite niciodată atrocităţi şi masacre, întrucât stăpânirea asupra pământului va fi luată de la oameni şi va fi dată Regatului ceresc al lui Dumnezeu, regat aflat în mâinile „Prinţului păcii“, Isus Cristos. — Isaia 9:6, 7; Daniel 2:44; Matei 6:9, 10.

În acele zile, profeţia din Psalmul 46:9 se va împlini în mod deplin: „[Dumnezeu] a pus capăt războaielor până la marginea pământului“. Acea pace va dura veşnic, deoarece, conform profeţiei din Isaia 2:4, „nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. Aşadar, Psalmul 37:11 prezice: „Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace“. Da, atunci se va spune că „tot pământul se bucură acum de odihnă şi de pace; oamenii izbucnesc în cântece de veselie“. — Isaia 14:7.

Aceasta înseamnă că o lume nouă, dreaptă este aproape. Iar în acea lume nouă, aflată sub conducerea Regatului ceresc al lui Dumnezeu, un alt eveniment extraordinar va avea loc: învierea celor morţi! Cuvântul lui Dumnezeu ne dă următoarea asigurare: „Va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“. — Faptele 24:15.

În timp ce se afla pe pământ, Isus a demonstrat acest lucru readucând la viaţă persoane care au murit. De exemplu, iată ce putem citi despre învierea unei tinere: „Îndată fetiţa s-a sculat şi a început să umble . . . Şi [cei care au văzut acest lucru] s-au mirat cu mare uimire“ (Marcu 5:42). Când va avea loc învierea, cei care au fost ucişi în atrocităţi, precum şi alţi oameni care au murit de mult timp vor fi readuşi la viaţă dintre cei morţi şi li se va oferi posibilitatea să trăiască pentru totdeauna pe un pământ paradiziac (Luca 23:43). Iar cu timpul, „nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte“. — Isaia 65:17.

Acţionaţi cu înţelepciune, asimilând cunoştinţă exactă din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, şi înfăptuind voinţa lui Dumnezeu! Dumnezeu îşi va aduce aminte de voi în mod favorabil când va rezolva pentru totdeauna problema atrocităţilor şi le va readuce la viaţă pe victime. Isus a spus: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care tu l-ai trimis, Isus Cristos“. — Ioan 17:3, NW.

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 8, 9]

Dumnezeu va transforma acest pământ într-un paradis plin de pace

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Dumnezeu va înlătura consecinţele atrocităţilor din trecut înviindu-i pe cei morţi