De la cititorii noştri

Copii şi război Când am citit seria de articole „Cum îi afectează războiul pe copii“ (22 octombrie 1997) am fost cuprins de o tristeţe profundă. Şi eu am fost un copil al războiului. În timpul celui de-al doilea război mondial am stat patru ani şi jumătate în lagărele de concentrare japoneze din Ngawi şi Bandung. La vârsta de zece ani am fost despărţit de familia mea şi lucram întreaga săptămână sub razele soarelui tropical — fiind subnutrit şi bolnav de beri-beri şi dizenterie. Totuşi, suferinţele prin care am trecut eu par a fi floare la ureche în comparaţie cu cruzimea de nedescris de care au parte în prezent milioane de copii. Fie ca niciodată să nu ne descurajeze faptul că Iehova le-a lăsat timp oamenilor din toată lumea, inclusiv copiilor războiului, ca să ajungă să cunoască promisiunile sale mângâietoare!

R. B., Statele Unite

Oală de untură Îmi plângeam de milă şi mă simţeam foarte tristă. Cu un an în urmă, soţul meu a decis că nu vrea o soţie creştină şi, ca urmare, m-a dat afară împreună cu fiul meu din frumoasa noastră casă despre care spunea că o cumpărase pentru mine. Am ajuns săracă. Viaţa mi se părea lipsită de speranţă şi l-am rugat pe Iehova să mă ajute. Şi am primit o lecţie din articolul „O lecţie de la o oală de untură“ (22 octombrie 1997). Acest articol mi-a amintit că trebuie să fiu mulţumită de faptul că am ce să mănânc şi cu ce să mă îmbrac şi că trebuie să continuu să pun interesele Regatului pe primul plan.

K. P., Statele Unite

Probleme între fraţi Articolul „Tinerii se întreabă . . . De ce i se acordă fratelui meu toată atenţia?“ (22 octombrie 1997) a venit exact când aveam nevoie de el. Acesta ne-a ajutat să înţelegem că a fi trataţi în mod diferit nu înseamnă neapărat a fi trataţi în mod nedrept. Acum ne dăm seama că părinţii noştri au motive întemeiate ca să le acorde fraţilor noştri o atenţie suplimentară. Suntem de acord cu ceea ce s-a spus în articol.

B. K., H. K. şi G. U. O., Nigeria

Poluare fonică Lucrez de mai mulţi ani într-o fabrică mare şi, ca şi mine, unii dintre colegii mei au avut probleme din cauza zgomotului puternic de aici. Am dus la serviciu numărul din 8 noiembrie 1997 („Zgomotul — Cel mai nociv poluant?“), iar conducerea fabricii a decis să ia măsurile de precauţie necesare pentru a ocroti sănătatea tuturor muncitorilor.

R. P., Italia

Ani la rând am fost supărat din cauza zgomotului făcut de vecinul meu. El are o firmă unde se lucrează până noaptea târziu. Uneori mă enervam foarte tare. Însă m-am simţit încurajat când am aflat că şi alţi fraţi şi surori creştine sunt victime ale zgomotului, dar că ei fac faţă acestei situaţii dând dovadă de stăpânire de sine.

T. O., Japonia

Am un vecin care mă deranjează pentru că vorbeşte la telefon la primele ore ale dimineţii. Aceste articole mi-au dat sugestii minunate cu privire la felul în care pot să rezolv această problemă într-un mod amical, creştin.

J. R., Anglia

Magellan Mi-a plăcut foarte mult articolul despre Fernando Magellan, intitulat „Omul care a deschis lumea“ (8 noiembrie 1997) şi l-am apreciat mult. Când a apărut acest articol, noi învăţam la şcoală despre Magellan; sunt elevă în clasa a V-a. Am învăţat mai multe lucruri din articol decât din cartea de ştiinţe sociale. I-am dat revista mea şi profesoarei de ştiinţe sociale. I-a plăcut foarte mult articolul! După două zile am primit revista înapoi, împreună cu un bilet de mulţumire.

B. V., Statele Unite

A fost extraordinar să-mi pot imagina cum un bărbat atât de hotărât ca Fernando Magellan a înfruntat ostilităţile şi diversele dificultăţi ca să înfăptuiască una dintre cele mai mari realizări din istorie. Vă mulţumesc pentru că aţi scris despre un subiect fascinant.

M. E., Italia