Ce puteţi face când vă deranjează zgomotul

LA SFÂRŞITUL unei zile istovitoare, cazi într-un somn adânc. Deodată, te trezeşte lătratul câinilor din vecini. Te întorci pe partea cealaltă, în speranţa că acest zgomot enervant va înceta peste puţin timp. Dar nu se opreşte. Câinii latră fără încetare. Iritat, frustrat că nu poţi dormi, acum, treaz de-a binelea, te întrebi cum pot suporta vecinii tăi un asemenea tărăboi.

Măsura în care oamenii suportă zgomotul variază foarte mult de la caz la caz. Pe membrii personalului unui aeroport care locuiesc în apropierea unei piste îi deranjează mai puţin zgomotul produs de avioane decât pe cei al căror loc de muncă nu are nici o legătură cu avioanele. Gospodina care foloseşte un robot de bucătărie suportă mult mai uşor zgomotul produs de acesta decât persoana din camera alăturată care încearcă să citească o carte sau să se uite la televizor.

Ce este poluarea fonică?

Modul în care este definită poluarea fonică variază de la ţară la ţară. În Mexic este considerat a fi zgomot „orice sunet nedorit care îi irită pe oameni sau care le cauzează prejudicii“. În Noua Zeelandă se consideră că zgomotul depăşeşte limitele acceptate atunci când „acel tip de zgomot constituie în mod nerezonabil o piedică în calea păcii, a liniştii şi a confortului oricărei persoane“.

Numele a doi oameni de ştiinţă renumiţi, Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, şi Heinrich Hertz, fizician german, sunt strâns legate de măsurarea sunetului. Belii sau mult mai cunoscuţii decibeli (o zecime dintr-un bel) măsoară intensitatea relativă a sunetului, în timp ce hertzii măsoară înălţimea, sau frecvenţa, sunetului. Când se măsoară zgomotul, rapoartele menţionează, în general, nivelul decibelilor pe care îl are sunetul.a

Dar cine stabileşte cât de supărător este un sunet? Chiar tu, ascultătorul! „Pentru evaluarea unui zgomot supărător, urechea umană rămâne cel mai bun detector“, scrie ziarul londonez The Independent.

Consecinţele zgomotului

Întrucât urechea este „cel mai bun detector“ de zgomot, în mod evident ea este şi organul cel mai mult supus riscului de a fi afectat. Dacă celulele nervoase sensibile ale urechii interne vă sunt distruse, atunci vă puteţi pierde auzul pentru totdeauna. Este adevărat, reacţia la sunetele puternice variază de la individ la individ. Însă expunerea de repetate ori la sunete a căror intensitate depăşeşte 80–90 de decibeli poate duce la pierderea treptată a auzului. Într-adevăr, cu cât nivelul zgomotului este mai mare, cu atât timpul pe care îl puteţi petrece zilnic în acel mediu fără să vă fie afectat auzul este mai mic.

Revista New Scientist arată că în Franţa au fost vândute o mulţime de aparate stereo portabile care aveau un volum maxim de audiţie de 113 decibeli. Făcând referire la un studiu, revista preciza că „muzica rock ascultată timp de o oră la maximum la un aparat portabil cu compact disc depăşeşte valoarea de 100 de decibeli în cea mai mare parte a timpului şi ajunge la maxime de circa 127 de decibeli“. Consecinţele zgomotului sunt şi mai grave în timpul concertelor live. Un anchetator i-a găsit în stare de inconştienţă pe unii spectatori îngrămădiţi lângă difuzoarele grupate la un loc. „Vederea îmi era înceţoşată, cavităţile organismului intraseră în rezonanţă cu bătăile chitarei bas, iar urechile mă dureau din cauza zgomotului“, povesteşte acesta.

Ce consecinţe poate avea zgomotul asupra noastră? Un specialist declară: „Zgomotul constant, de la nivele moderate până la nivele ridicate, poate produce stres, oboseală şi iritabilitate“. „Când cineva este torturat de zgomot nu numai că devine nefericit, ci poate chiar să ajungă să fie dărâmat pe plan fizic şi psihic“, remarcă profesorul Gerald Fleischer, de la Universitatea din Giessen, Germania. Când zgomotul se adaugă altor situaţii stresante, acesta poate provoca depresie, precum şi boli de natură organică, este de părere profesorul Makis Tsapogas.

Expunerea de lungă durată la zgomot ne poate afecta personalitatea. Când unii cercetători ai guvernului britanic i-au întrebat pe cei care fuseseră victime ale poluării fonice ce au simţit faţă de cei care erau răspunzători de zgomotul produs, aceştia au vorbit despre ură, răzbunare şi chiar omor. Pe de altă parte, cei care fac zgomot devin adesea agresivi atunci când sunt ţinta unor plângeri repetate. „Zgomotul îi face pe oameni să fie mai puţin altruişti şi generează agresiune şi ostilitate“, susţine unul dintre participanţii unei campanii antizgomot.

Majoritatea celor care au suferit din cauza poluării fonice recunosc că, treptat, rezistă tot mai puţin la zgomot. Ei sunt de acord cu spusele unei femei ai cărei vecini gălăgioşi ascultau în permanenţă muzică la un volum ridicat: „Când eşti obligat să asculţi ceva ce nu vrei, te simţi dărâmat. . . . Chiar şi atunci când zgomotul înceta, ne aşteptam să înceapă din nou“.

Aşadar, nu există nici o modalitate de a face faţă poluării fonice?

Ce puteţi face

Deoarece pretutindeni există zgomot, mulţi oameni pur şi simplu nu-şi dau seama când îi deranjează pe alţii. Dacă ar şti, în mod sigur unii dintre ei nu şi-ar mai continua activităţile supărătoare. Din acest motiv, dacă îl abordaţi în mod prietenos pe vecinul gălăgios, aţi putea obţine rezultate bune. Un bărbat s-a înfuriat când a auzit că vecinii săi au făcut reclamaţie la poliţie pentru că făcea gălăgie. El a spus: „Credeam că, dacă îi deranjează zgomotul, vin direct la mine“. O mamă care a organizat o petrecere pentru mai mulţi copii şi-a exprimat uimirea când un agent de poliţie a venit să facă cercetări în legătură cu o reclamaţie împotriva zgomotului. „Aş fi vrut ca toţi cei care s-au plâns să fi ciocănit la uşă şi să-mi spună că îi necăjeam“, a declarat ea. Aşadar, nu este de mirare că un funcţionar britanic care se ocupă de sănătatea mediului a rămas uimit când a constatat că 80% din cei care au făcut reclamaţii împotriva zgomotului produs în locuinţe nu i-au rugat niciodată pe vecinii lor să facă mai puţină gălăgie.

Reţinerile pe care le au oamenii în ce priveşte faptul de a vorbi cu vecinii gălăgioşi denotă o lipsă de respect reciproc. „Am tot dreptul să ascult muzica mea preferată dacă am chef!“, este răspunsul pe care ei se aşteaptă să-l audă şi pe care îl şi primesc de cele mai multe ori. Acestora le este teamă că o sugestie amabilă de a reduce volumul ar putea duce la o confruntare, în cazul în care vecinul gălăgios numeşte plângerea lor o impertinenţă. Ce reflectare tristă a societăţii actuale este aceasta! Cât de adevărată este declaraţia biblică conform căreia, în aceste „timpuri grele“, oamenii vor fi, în general, ‘iubitori de sine, aroganţi, neîmblânziţi şi obraznici’! — 2 Timotei 3:1–4.

Foarte mult contează modul în care victima îl abordează pe vecinul gălăgios. Revista Woman’s Weekly a oferit următoarea sugestie despre modul în care se poate aplana o situaţie tensionată, după ce o plângere agresivă a generat de partea cealaltă mânie: „Cu multă căldură şi omenie aţi putea spune: «Uite, îmi pare rău; mi-a sărit muştarul, dar sunt atât de obosit când nu pot să dorm», ceea ce va fi probabil suficient ca să vă împăcaţi cu [vecinii care îşi iau apărarea]“. Probabil că ei îşi vor muta bucuroşi echipamentul de amplificare de lângă peretele comun şi vor reduce într-o oarecare măsură volumul muzicii.

Să fim realişti: merită să vă faceţi timp ca să rămâneţi în bune relaţii cu vecinii voştri. Unele autorităţi guvernamentale locale pun la dispoziţia publicului servicii de mediere pentru a-i împăca pe vecinii care se află în conflict. Avându-se în vedere ce sentimente ostile provoacă reclamaţiile făcute la poliţie, apelarea la un agent de poliţie trebuie considerată „absolut ultima soluţie“.

Dacă vă gândiţi să vă mutaţi într-o altă locuinţă, ar fi înţelept ca înainte de a încheia contractul să verificaţi de unde ar putea veni zgomote care v-ar putea deranja. Brokerii specializaţi în bunuri imobiliare recomandă să vă vizitaţi viitoarea locuinţă la diferite ore din zi pentru a face o verificare în legătură cu zgomotul. Aţi putea să-i întrebaţi pe vecini cum stau lucrurile în acest sens. Dacă întâmpinaţi probleme după ce vă mutaţi în noua voastră locuinţă, încercaţi să le rezolvaţi ca între vecini. În general, litigiile alimentează animozităţile.

Dar ce puteţi face dacă locuiţi într-un cartier zgomotos şi nu aveţi nici o posibilitate de a vă muta în altă parte? Sunteţi condamnaţi să suferiţi la nesfârşit? Nu neapărat.

Cum puteţi obţine protecţie contra zgomotului

Să vedem ce puteţi face ca să vă izolaţi locuinţa de zgomotul de afară. Verificaţi pereţii şi pardoseala pentru a vedea dacă există găuri care pot fi astupate. Uitaţi-vă îndeosebi acolo unde se află prizele. Sunt ele bine montate?

De obicei, zgomotul intră în casă prin uşi şi ferestre. Montarea unui al doilea rând de geamuri la ferestre (geam dublu) poate reduce zgomotul. Chiar şi aplicarea unei benzi subţiri de termozit pe tocul uşii va face ca uşa să se închidă bine. Dacă veţi construi o verandă şi veţi pune o a doua uşă, vă veţi proteja încăperile în care locuiţi de zgomotul supărător al traficului.

Deşi zgomotul produs de trafic se amplifică într-un ritm alarmant, constructorii de automobile realizează în permanenţă noi materiale şi metode pentru a reduce nivelul de zgomot din interiorul automobilului. Aţi putea să vă puneţi la maşină cauciucuri mai silenţioase. În multe ţări, în urma experimentelor făcute cu diferite tipuri de suprafeţe ale şoselelor, s-au obţinut unele produse ca „betonul şoptitor“, în care o parte din piatra concasată pentru beton este lăsată la suprafaţă şi, ca urmare, nu se face decât un contact aleator între cauciuc şi acest tip de piatră. Se spune că, dacă se utilizează această suprafaţă, nivelul zgomotului se reduce cu până la doi decibeli în cazul maşinilor uşoare şi cu un decibel în cazul camioanelor grele. Deşi această reducere nu pare prea semnificativă, o scădere, în medie, cu trei decibeli echivalează cu o reducere de până la jumătate a zgomotului produs de trafic!

În prezent, constructorii de drumuri proiectează şosele care să fie ascunse de balustrade sau diguri de pământ, ceea ce reduce mult zgomotul. Chiar şi atunci când nu este spaţiu pentru aşa ceva, locuinţele din apropierea şoselelor sunt protejate de zgomotul nedorit cu ajutorul unor parapete special concepute, cum este de pildă cel din estul Londrei, realizat din împletituri de nuiele de salcie şi plante veşnic verzi.

În unele locuri, cum ar fi birourile, poate fi utilă mascarea sunetelor care deranjează cu aşa-numitul zgomot albb — de exemplu, aer suflat cu viteză constantă sau cu viteză mare. În Japonia au apărut pe piaţă piane mute. În loc să lovească coarda, ciocănelul activează un circuit electronic care produce nota în căştile celui care cântă la pian.

Oamenii de ştiinţă au petrecut deja mult timp efectuând cercetări în legătură cu producerea a ceea ce ei numesc antizgomot. În esenţă, acesta constă în utilizarea unei alte surse de sunet care produce vibraţii ce anulează efectele zgomotului. Bineînţeles, aceasta înseamnă un echipament suplimentar şi cheltuieli în plus şi nu înlătură în realitate cauza problemei. „Până când oamenii nu încep să considere zgomotul un gunoi sonor, antizgomotul este, probabil, singura soluţie pentru a beneficia de o clipă de tăcere“, remarcă U.S.News & World Report. Poate că aşa stau lucrurile, dar este tăcerea antidotul la poluarea fonică?

Există cu adevărat o perspectivă de pace şi linişte pentru locuinţa voastră şi pentru cartierul vostru? Articolul următor oferă o speranţă reală.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

Ce să faci ca să nu fii un vecin gălăgios

● Când faci ceva care produce zgomot, gândeşte-te la vecinii tăi şi informează-i dinainte.

● Colaborează atunci când un vecin te roagă să faci mai puţin zgomot.

● Fii conştient de faptul că plăcerea ta nu trebuie să se transforme în suferinţă pentru vecinii tăi.

● Nu uita că zgomotul şi vibraţiile se transmit cu uşurinţă prin coridoare şi planşee.

● Aşază aparatele electrocasnice care fac zgomot mare pe nişte pânză groasă.

● Ia măsuri ca cineva să poată fi chemat dacă se declanşează fără motiv alarma de la casă sau de la maşină.

● Nu te apuca de activităţi care produc zgomot şi nici nu folosi seara târziu aparate electrocasnice zgomotoase.

● Nu asculta muzică la un volum care îi poate deranja pe vecini.

● Nu lăsa câinii singuri mai mult timp.

● Nu le permite copiilor să sară pe pardoseală şi astfel să-i deranjeze pe cei care locuiesc dedesubt.

● Nu claxona, nu trânti uşile şi nici nu ambala motorul noaptea.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

Tu şi zgomotul

„În prezent, zgomotul este cel mai periculos şi mai răspândit element industrial din Marea Britanie, iar pierderea auzului este cea mai obişnuită consecinţă a lui“, se spune în The Times. Unele studii despre sănătatea la locul de muncă arată că zgomotul mai mare de 85 de decibeli poate dăuna unui fetus. Auzul bebeluşului este afectat, iar bebeluşul poate avea tulburări hormonale, precum şi malformaţii congenitale.

Expunerea la zgomot puternic contractă vasele de sânge şi duce la scăderea fluxului sanguin spre organe. La rândul lui, organismul reacţionează producând hormoni care cresc tensiunea arterială şi măresc pulsul, ceea ce provoacă uneori palpitaţii sau chiar anghină pectorală.

Când zgomotul îţi întrerupe programul zilnic, pot apărea alte probleme. Tulburările de somn îţi pot afecta reacţiile din timpul zilei. Poate că zgomotul nu-ţi modifică viteza totală cu care lucrezi, însă îţi poate afecta numărul greşelilor pe care le faci.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 9]

Măsuri de protecţie la locul de muncă

Dacă descoperi că zgomotul de la locul de muncă constituie o problemă, gândeşte-te să porţi ceva care să-ţi protejeze urechile.c Căştile pentru urechi se fixează în jurul capului ca şi căştile radio şi sunt, în general, eficiente când nivelul zgomotului este ridicat. Ele prezintă avantajul că poţi să auzi încă mesajele verbale şi semnalele de avertizare ale maşinilor, deşi din cauza lor îţi este probabil greu să sesizezi de unde vine sunetul. Antifoanele trebuie să aibă mărimea care ţi se potriveşte şi nu sunt recomandabile dacă ai o boală de urechi sau o iritaţie a canalului urechii.

O bună întreţinere a maşinilor poate reduce vibraţiile. Aşezarea echipamentului pe un amortizor de şoc din cauciuc va duce la reducerea poluării fonice. Acelaşi rezultat se va obţine şi dacă maşina zgomotoasă este aşezată în spatele unui ecran de protecţie.

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Ce măsuri de protecţie puteţi lua împotriva zgomotului produs de o societate a automobilelor?