Cât de mult vă puteţi încrede în ştiinţă?
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA
MAJORITATEA oamenilor sunt adevăraţi admiratori ai ştiinţei, având în vedere multele ei realizări din domeniul medicinei, al ingineriei, al comunicaţiilor şi din alte domenii. Descoperirile ştiinţifice au influenţat viaţa aproape a tuturor oamenilor care trăiesc în prezent. Mulţi oameni de ştiinţă şi-au dedicat întreaga viaţă ştiinţei, iar eforturile sincere de pe plan ştiinţific menite să ridice calitatea vieţii trebuie lăudate. De fapt, scriitorul Tony Morton merge până într-acolo, încât spune că „ştiinţa este, fără îndoială, unul dintre elementele fundamentale ale civilizaţiei moderne“.
Însă în toate domeniile vieţii este nevoie de echilibru când se evaluează adevărata valoare a unui lucru, iar domeniul ştiinţei nu face excepţie. Pentru a putea avea o astfel de concepţie echilibrată, să examinăm cuvintele unui alt scriitor, care nu a vorbit în termeni atât de laudativi despre rolul pe care îl are ştiinţa în viaţa noastră. În cartea sa The Unnatural Nature of Science (Natura nenaturală a ştiinţei), Lewis Wolpert scrie următoarele: „Sondajele confirmă faptul că există mult interes şi admiraţie faţă de ştiinţă, acestea fiind însoţite de o convingere nerealistă că ea poate rezolva toate problemele; însă, din partea unora, există şi o teamă şi o atitudine duşmănoasă adânc înrădăcinate . . . Cei care lucrează în domeniul ştiinţei sunt consideraţi nişte tehnicieni fără sentimente, fără personalitate şi nepăsători“.
Creşte încrederea în ştiinţă
Când este vorba despre experimente ştiinţifice cu care se fac primii paşi într-un anumit domeniu, există întotdeauna un factor de risc. Dar pe măsură ce noile descoperiri demonstrează că merită riscul, încrederea publicului în ştiinţă creşte. Bucurându-se într-o oarecare măsură de gloria succeselor înregistrate în trecut, ştiinţa şi-a asumat riscuri cu o îndrăzneală din ce în ce mai mare, iar mulţi oameni plini de admiraţie şi entuziasm au ajuns să considere ştiinţa drept panaceul pentru necazurile omenirii. Ca urmare, mulţi oameni au ajuns să asocieze cuvintele „ştiinţă“ şi „ştiinţific“ cu adevărul absolut.
Publicaţia American Studies face următoarea observaţie: „La începutul anilor ’20, şi din ce în ce mai mult pe parcursul anilor ’30, omul de ştiinţă în halat alb i-a asigurat cu obiectivitate pe consumatori că un anumit produs era superior «pe plan ştiinţific» comparativ cu produsele lansate de concurenţă“. În 1928, un editorial al ziarului Nation deplângea faptul că, ‘pentru a aplana orice dispută din cadrul unei reuniuni recreative sau pentru a vinde orice fel de articol, de la o pastă de dinţi până la un frigider, veţi întâlni, în general, o frază care începe cu «Ştiinţa spune»’.
Dar este ştiinţa sinonimă chiar în orice situaţie cu adevărul absolut? De-a lungul istoriei, descoperirile ştiinţifice au întâmpinat o opoziţie înverşunată. Unele obiecţii ridicate au fost nefondate; altele au avut, după cât se pare, motive întemeiate. De exemplu, descoperirile lui Galileo Galilei au aprins mânia Bisericii Catolice. Iar teoriile ştiinţifice despre originea omului au stârnit reacţii ostile atât din motive ştiinţifice, cât şi din motive biblice. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că fiecare descoperire ştiinţifică are susţinători şi adversari.
Un vechi proverb latin spune: „Ştiinţa [sau cunoaşterea] nu are duşmani, ci numai ignoranţi“. Însă acest lucru nu mai este adevărat în prezent, întrucât ştiinţa este atacată mai mult ca oricând — şi nu de oameni ignoranţi. Cu toate că în trecut mulţi erau de părere că ştiinţa nu poate fi atacată, în prezent ea este hărţuită de unii dintre foştii ei susţinători. Despre un număr tot mai mare dintre adepţii ei s-ar putea spune că au devenit judecătorii, juraţii şi executorii ei. În prezent, marile centre ale instruirii ştiinţifice sunt adesea arene de conflict. Unul dintre motivele acestor probleme este faptul că au ieşit la lumină actele de înşelăciune şi corupţia din trecut ale unor oameni de ştiinţă cu titluri universitare.
Prin urmare, întrebarea care se pune mai frecvent ca oricând este: Ne putem încrede cu adevărat în tot ce este ştiinţă? Articolul următor prezintă pe scurt câteva dintre motivele pentru care tot mai mulţi oameni pun această întrebare.
[Text generic/Fotografia de la pagina 4]
Este ştiinţa întotdeauna sinonimă cu adevărul absolut?