Lumea în obiectiv

Depistarea din timp a cancerului mamar

Cancerul mamar este cel mai larg răspândit tip de tumoră malignă în rândul femeilor din Brazilia, fiind afectate aproximativ 1 din 12 femei, raportează revista braziliană Medicina Conselho Federal. Revista le încurajează pe toate femeile care au peste 25 de ani să-şi palpeze cu regularitate sânii. De asemenea, revista Medicina le recomandă femeilor între 35 şi 40 de ani o primă mamografie, femeilor între 40 şi 50 de ani o mamografie la fiecare doi ani, iar după această vârstă, mamografii anuale. Deşi femeile a căror alimentaţie este bogată în grăsimi saturate şi cele care au avut cazuri de cancer mamar printre rudele apropiate sunt supuse la cel mai mare risc, 70 la sută dintre cazurile de cancer mamar nu apar în rândul femeilor cu mari factori de risc. Acest lucru, se afirmă în Medicina, „demonstrează cu claritate importanţa depistării din timp a cancerului“. — Vezi Treziţi-vă! din 8 iunie 1994.

Dependenţi fără reţetă

Dependenţa de medicamente eliberate fără reţetă este în continuă creştere în Irlanda de Nord, se raportează în The Irish Times. În Irlanda de Nord, ca în multe alte ţări, medicamente cum ar fi calmantele şi siropul de tuse care conţine codeină sau alte substanţe care pot crea dependenţă se pot obţine fără reţetă. Unele persoane care devin dependente fără intenţie se luptă să îşi menţină obiceiul, întrucât întreruperea consumului poate avea efecte chinuitoare, printre care senzaţie de greaţă şi depresie. Un dependent şi-a risipit moştenirea, şi-a vândut casa şi a intrat într-o datorie de 29 000 de dolari ca să-şi cumpere în fiecare săptămână cele 70 de sticluţe de medicamente. Frank McGoldrick, membru al Grupului de Cercetări pentru Dependenţă Chimică din Belfast, spune că majoritatea celor care consumă în exces medicamente eliberate fără reţetă nu recunosc că sunt dependenţi de acestea şi, cu nonşalanţă, ignoră realitatea că îşi fac rău cu mâna lor. „Ei nu încalcă legea“, remarcă McGoldrick. „Majoritatea dintre ei nici măcar nu îşi dau seama că au devenit dependenţi.“

Influenţa adolescentelor

În Japonia, liceenele sunt cele care stabilesc tendinţele în materie de stiluri şi preferinţe în rândul consumatorilor, se spune într-un raport publicat în The Daily Yomiuri. Capriciile se răspândesc cu rapiditate prin intermediul reţelei lor orale, care poate cuprinde peste 1 000 de cunoştinţe. Influenţa lor este exercitată şi asupra altor categorii de vârstă prin intermediul părinţilor şi al fraţilor. Aceste „fete sunt binecuvântate cu calităţile consumatorului ideal: bani, curiozitatea ultimelor bunuri apărute şi timpul pe care îl au la dispoziţie pentru a-şi satisface dorinţele“. Aproximativ 68 la sută dintre adolescenţii japonezi primesc bani de buzunar — în medie 220 de dolari pe lună —, iar mulţi dintre ei mai primesc bani şi de la bunicii iubitori şi în urma prestării unei munci cu jumătate de normă. Sociologii au motive de îngrijorare cu privire la genzai shiko al fetelor, adică atitudinea „trăieşte pentru moment“, şi cu privire la lipsa generală în rândul lor a unor obiective personale mai serioase. În urma unui studiu recent s-a ajuns la concluzia că liceenele din prezent „suferă de plictiseala de a obţine tot ceea ce vor fără a munci din greu pentru toate acestea“.

Decesul celei mai vârstnice persoane din lume

Jeanne Louise Calment — cea mai vârstnică persoană din lume în conformitate cu Guinness Book of World Records (Cartea recordurilor lumii) — a murit în 4 august 1997, la vârsta de 122 de ani, raportează ziarul francez Le Figaro. Jeanne s-a născut în 21 februarie 1875, în Arles, sud-estul Franţei, înainte de invenţia becului, a fonografului şi a automobilului. După ce s-a căsătorit în 1896, ea a avut o fiică, spre deosebire de care a trăit cu 63 de ani mai mult, şi un nepot, care a murit în 1963. Ea şi-a amintit că, în 1888, când era adolescentă, l-a întâlnit pe pictorul Vincent van Gogh şi că a fost o prietenă a poetului Frédéric Mistral, care a câştigat premiul Nobel în 1904. Jeanne a făcut multe remarce hazlii cu privire la secretul longevităţii, menţionând factori cum ar fi râsul, activitatea şi un „stomac de struţ“.

Copii bilingvi

În timp ce un copil învaţă limba maternă, o mare parte a procesului vorbirii se desfăşoară într-o arie cerebrală numită centrul vorbirii al lui Broca. Recent, nişte cercetători de la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center din New York s-au folosit de imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) pentru a stabili care parte a creierului este activă când subiecţii bilingvi vorbesc o limbă sau cealaltă. Ei au descoperit că, în cazul în care cineva învaţă de mic copil două limbi în mod simultan, ambele limbi sunt asimilate în aceeaşi parte a ariei lui Broca. Totuşi, când se învaţă o limbă pe parcursul adolescenţei sau mai târziu, se pare că această limbă este asimilată mai degrabă alături de prima limbă, decât îmbinată cu aceasta. Ziarul londonez The Times face următorul comentariu: „Este ca şi cum prima limbă şi-a stabilit centrul în aria lui Broca şi, drept urmare, cealaltă limbă trebuie să se stabilească în altă parte“. Cercetătorii sunt de părere că acest lucru poate constitui explicaţia faptului că este mai greu să înveţi o a doua limbă mai târziu în viaţă.

Îngrijorările creşterii copiilor în China

Un studiu de mari proporţii asupra relaţiei părinte-copil a fost efectuat recent sub auspiciile Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale, raportează China Today. Cercetările au dezvăluit că mulţi părinţi erau îngrijoraţi cu privire la creşterea copiilor în zilele noastre. Potrivit cu China Today, „unii nu au nici o idee cu privire la instruirea pe care ar trebui să o primească copiii lor: normele eticii tradiţionale chineze — cum ar fi cinstea, modestia, stăpânirea de sine şi grija — sau etosul modern al competiţiei?“ Aproape 60 la sută dintre părinţi erau îngrijoraţi cu privire la efectele negative ale televizorului asupra copiilor. Cercetătorul Bu Wei îi sfătuia pe părinţi să selecteze emisiunile pe care le urmăreşte copilul în funcţie de vârsta şi personalitatea acestuia, să urmărească emisiunile împreună cu copilul, să le discute cu acesta şi să nu permită televizorului să-i răpească prea mult din timp copilului.

Cel mai de temut duşman al rechinului?

În general, oamenii se tem de rechini. Dar se pare că rechinii au mai multe motive să se teamă de om. În fiecare an mor „câteva zeci“ de oameni în urma unor atacuri ale rechinilor, în timp ce aproximativ 100 000 000 de rechini sunt ucişi anual de pescari, raportează ziarul francez Le Monde. Acesta constituie un motiv de îngrijorare pentru mulţi biologi marini, care se tem că echilibrul natural al oceanelor ar avea de suferit dacă distrugerea ar continua. Rechinii au un rol important în ţinerea sub control a populaţiilor marine. Întrucât rechinii au nevoie de mult timp pentru a ajunge la maturitate sexuală şi nasc doar câţiva pui după o perioadă lungă de gestaţie, pescuitul excesiv poate cauza dispariţia unor specii de rechini. O practică pe care specialiştii în biologie marină o deplâng este „tăierea aripioarelor“ rechinului pentru a pregăti specialităţi de mâncare, după care acesta este aruncat înapoi în mare ca să moară.

Strângerea din avion a vitelor

Unii fermieri australieni folosesc un tip de avioane ultrauşoare care zboară încet ca să îşi adune vitele şi turmele de oi de pe întinsele lor ferme, raportează ziarul The Sunday Mail din Brisbane (Australia). Un fermier din Queensland spune că, datorită avionului lui, ori de câte ori trebuia să-şi adune oile, el a reuşit să economisească banii cu care ar fi trebuit să plătească mai mulţi angajaţi pe o perioadă de două săptămâni. „Motocicleta a înlocuit calul, iar acum avionul înlocuieşte motocicleta“, a spus el. Avioanele sunt echipate cu casetofoane puternice care redau înregistrări cu lătrat de câine. Când aud aceste sunete, „vitele şi oile speriate o iau la galop şi se îndreaptă spre cel mai apropiat ocol“, se spunea în articol.

Canadieni ocupaţi

Canadienii lucrează peste program, iar mulţi dintre ei suferă efectele acestui lucru, spune ziarul The Globe and Mail. Îngrijorările de natură economică i-au determinat atât pe bărbaţi, cât şi pe femei, inclusiv pe părinţii unor copii mici, să lucreze mai mult şi mai din greu. Aproximativ 2 000 000 de canadieni lucrează peste program în medie nouă ore pe săptămână, iar 700 000 au cel puţin încă un loc de muncă. Unii cercetători spun că stresul a atins cote înalte, în special în rândul funcţionarilor. Specialiştii sunt îngrijoraţi în ce priveşte efectele pe care le are această tendinţă asupra copiilor, care petrec foarte puţin timp cu părinţii lor. Dr. Kerry Daly, de la catedra de studii asupra familiei din cadrul Universităţii din Guelph (Ontario), face următoarea remarcă: „Oamenii au sentimentul că nu pot deţine controlul asupra vieţii. Ei nu ştiu cum să iasă din ritmul acesta alert“.

Stresul cauzat de şomaj

Stresul emoţional şi social cauzat de şomaj poate avea efecte dăunătoare asupra sănătăţii unei persoane, potrivit studiilor menţionate în ziarul german Süddeutsche Zeitung. Se spune că sistemul imunitar al corpului slăbeşte din cauza unui astfel de stres. De asemenea, şomerii sunt mai predispuşi la hipertensiune arterială şi la infarct decât cei care sunt angajaţi. „Stresul pe care trebuie să-l suporte cei ce sunt şomeri de mult timp este mai grav şi are mai multe consecinţe decât cel pe care îl suportă angajaţii“, afirmă Thomas Kieselbach, profesor la Universitatea din Hanovra (Germania). „Aproape toţi şomerii suferă de o formă sau alta de tulburări depresive.“ Se spune că numărul şomerilor în Uniunea Europeană este aproximativ egal cu populaţia Danemarcei, a Finlandei şi a Suediei la un loc.