O curte europeană corectează o încălcare a unui drept

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GRECIA

ÎN GRECIA, serviciul militar este obligatoriu. În orice clipă, circa 300 de Martori ai lui Iehova se află în închisoare pentru că refuză să satisfacă serviciul militar. Organizaţia Amnesty International consideră că ei sunt închişi din cauza conştiinţei lor şi, de repetate ori, a îndemnat guvernele greceşti care s-au succedat la conducere să-i elibereze şi să voteze o lege care să le permită Martorilor să presteze un serviciu civil care să nu aibă caracter de pedeapsă.

În 1988 a intrat în vigoare o nouă lege în legătură cu serviciul militar. Printre altele, aceasta stipula că „următoarele [categorii] sunt scutite de serviciul militar: . . . recruţii care sunt miniştri religioşi, călugării sau călugării-ucenici care aparţin unei religii recunoscute, în cazul în care ei doresc acest lucru“. Miniştrii religioşi ai Bisericii Ortodoxe Greceşti sunt întotdeauna scutiţi simplu şi uşor, fără să întâmpine vreo problemă sau să se confrunte cu vreo încălcare a drepturilor lor fundamentale. La fel aveau să stea lucrurile şi în cazul miniştrilor unei religii minoritare? Un test a furnizat în scurt timp răspunsul la această întrebare.

Trimişi ilegal în închisoare

În conformitate cu această lege, la sfârşitul anului 1989 şi începutul anului 1990, Dimitrios Tsirlis şi Timotheos Kouloumpas, miniştri religioşi numiţi de Congregaţia Centrală a Martorilor Creştini ai lui Iehova din Grecia, au depus o cerere la centrele de recrutări de care aparţineau pentru a fi scutiţi de serviciul militar. Alături de cererile lor, ei au furnizat documentele necesare pentru a demonstra că erau miniştri religioşi în exerciţiu. După cum era de aşteptat, cererile lor au fost respinse pe motivul fals că Martorii lui Iehova nu aparţin unei „religii cunoscute“.

Fraţii Tsirlis şi Kouloumpas s-au prezentat la unităţile militare respective, unde au fost arestaţi, fiind acuzaţi de insubordonare, şi reţinuţi. Între timp, Consiliul Suprem al Apărării Naţionale a respins recursul lor împotriva deciziei date de centrele de recrutări. Autorităţile militare au folosit ca argument faptul că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti i-a informat că credinţa Martorilor lui Iehova nu este o religie recunoscută! Această afirmaţie se contrazicea cu hotărârile judecătoreşti ale mai multor instanţe civile, care afirmaseră că Martorii lui Iehova sunt, în realitate, o religie cunoscută.

În schimb, instanţele militare i-au găsit pe Tsirlis şi pe Kouloumpas vinovaţi de insubordonare şi i-au condamnat la patru ani închisoare. Cei doi fraţi au făcut recurs la Curtea Militară de Apel, care a amânat examinarea recursului de trei ori, din diverse motive. Însă aceasta a refuzat de fiecare dată să-i elibereze provizoriu pe petenţi pentru a fi cercetaţi în stare de libertate, cu toate că legile Greciei prevăd acest lucru.

Între timp, în urma unei alte serii de proceduri, Curtea Supremă Administrativă a anulat deciziile Consiliului Suprem al Apărării Naţionale, pe motiv că Martorii lui Iehova aparţin, de fapt, unei religii cunoscute.

Pe parcursul celor 15 luni în care Tsirlis şi Kouloumpas au stat în Închisoarea Militară din Avlona, ei au fost supuşi unui tratament extrem de inuman şi de degradant, alături de alţi deţinuţi care erau Martori. Un raport din această perioadă vorbea despre „condiţiile mizere din închisoare în care trăiesc [deţinuţii Martori ai lui Iehova], menţionând carnea stricată şi cozile de şoareci care le erau servite adesea împreună cu mâncarea, reducerea orelor de vizită după bunul plac al conducerii, lipsa spaţiului din cauză că celulele erau supraaglomerate, fiind prea mulţi deţinuţi în aceeaşi celulă, şi tratamentul mult mai aspru aplicat acestor deţinuţi care erau obiectori de conştiinţă“.

În cele din urmă, Curtea Militară de Apel i-a achitat pe fraţii Tsirlis şi Kouloumpas, dar, în acelaşi timp, a decis că Statul nu are obligaţia să le acorde vreo despăgubire pentru că fuseseră în detenţie, deoarece „această detenţie s-a datorat totalei neglijenţe a petenţilor“. Acest lucru a făcut ca în cercurile de jurişti să se pună unele întrebări pe deplin justificate: Cine a fost răspunzător de neglijenţă totală? Martorii sau instanţele militare?

Fraţii au fost eliberaţi imediat din închisoare şi, în cele din urmă, au fost scoşi din evidenţa militară pe motiv că sunt miniştri religioşi. Când au fost eliberaţi, Amnesty International a anunţat că a primit cu bucurie vestea eliberării lui Dimitrios Tsirlis şi a lui Timotheos Kouloumpas şi şi-a exprimat speranţa că, pe viitor, miniştrii Martorilor lui Iehova vor fi scutiţi de serviciul militar în conformitate cu prevederile legislaţiei greceşti. Dar nu peste mult timp, această speranţă avea să se spulbere.

Închis şi eliberat de mai multe ori

Un alt ministru religios numit al Martorilor lui Iehova a trecut printr-o experienţă puţin diferită, tot din acelaşi motiv. Pe 11 septembrie 1991, Anastasios Georgiadis a făcut o cerere similară pentru a fi scutit de serviciul militar. După şase zile, centrul de recrutări l-a informat că cererea lui fusese respinsă, şi de această dată pentru că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti nu recunoaşte că Martorii lui Iehova sunt o religie cunoscută. Iar aceasta, în pofida hotărârilor judecătoreşti clare ale Curţii Supreme Administrative pronunţate în cazurile Tsirlis şi Kouloumpas!

Iată ce se spunea în răspunsul scris dat de Consiliul Suprem al Apărării Naţionale: „Administraţia a pronunţat o decizie nefavorabilă în legătură cu cererea [lui Georgiadis], bazată pe opinia autorizată a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, care nu consideră că Martorii lui Iehova sunt o religie cunoscută“. — Sublinierea noastră.

Pe 20 ianuarie, Georgiadis s-a prezentat la Unitatea Militară din Nafplion şi a fost imediat închis într-o celulă disciplinară a unităţii. Mai târziu, el a fost transferat la Închisoarea Militară Avlona.

Pe 16 martie 1992, Tribunalul Militar din Atena l-a achitat pe Georgiadis. Era pentru prima dată când o instanţă militară din Grecia recunoştea că Martorii lui Iehova sunt, în realitate, o religie cunoscută. Directorul Închisorii Militare din Avlona l-a eliberat imediat pe Georgiadis, însă i-a ordonat ca pe 4 aprilie să se prezinte din nou la centrul de recrutări din Nafplion pentru serviciul militar. La acea dată, Georgiadis a refuzat din nou să se înroleze şi a fost acuzat din nou de insubordonare, a fost pus în detenţie pentru a doua oară şi a fost trimis în judecată.

Pe 8 mai 1992, Tribunalul Militar din Atena l-a achitat în noul proces penal, dar a decis că nu trebuie să i se acorde nici o despăgubire pentru detenţie. Georgiadis a fost eliberat imediat din Închisoarea Militară din Avlona, dar i s-a ordonat să se prezinte pentru a treia oară, pe 22 mai 1992, la centrul de recrutări din Nafplion pentru serviciul militar! Din nou a refuzat să se înroleze şi, pentru a treia oară, a fost acuzat de insubordonare şi reţinut.

Pe 7 iulie 1992, Curtea Supremă Administrativă a anulat decizia din septembrie 1991, pe motiv că Martorii lui Iehova aparţin, de fapt, unei religii cunoscute. Pe 27 iulie 1992, Georgiadis a fost, în cele din urmă, eliberat din Închisoarea Militară din Tesalonic. Pe 10 septembrie 1992, Tribunalul Militar din Tesalonic l-a achitat, însă a declarat că Georgiadis nu are dreptul la vreo despăgubire, motivul fiind acela că s-a afirmat din nou că detenţia ‘se datora totalei sale neglijenţe’.

Reacţii în lume

Comentând pe marginea cazului Georgiadis, Parlamentul European a declarat următoarele: „Această situaţie este un caz de discriminare îndreptată împotriva miniştrilor religioşi Martori ai lui Iehova în ce priveşte principiul egalităţii în faţa legii şi dreptul de a fi trataţi în acelaşi mod“.

În februarie 1992, Amnesty International a declarat că „este de părere că [Anastasios Georgiadis] a fost închis numai pe baza unui tratament discriminatoriu aplicat de autorităţile militare împotriva miniştrilor Martori ai lui Iehova şi cere eliberarea lui imediată şi necondiţionată ca deţinut din motive de conştiinţă“.

Chiar şi procurorul militar al unuia dintre procesele intentate împotriva lui Georgiadis s-a simţit constrâns să declare următoarele: „Nivelul de dezvoltare culturală a unei societăţi se observă clar în modul în care rezolvă anumite situaţii în care sunt implicaţi cetăţenii ei. Dacă vrem ca aici, în Grecia, dezvoltarea culturală să fie în armonie cu standardele europene, dacă vrem să progresăm, atunci trebuie să ne conformăm prevederilor internaţionale şi să ne eliberăm de prejudecăţi. Un sector în care se observă cel mai bine acest lucru este respectul faţă de drepturile individuale ale cetăţenilor. Însă, ceea ce se întâmplă în realitate, precum şi strategiile administraţiei arată în mod clar că prejudecăţile şi intoleranţa religioasă faţă de minorităţile religioase sunt la ordinea zilei. Cazul de faţă este revoltător“.

Ian White din Bristol, Anglia, membru al Parlamentului European, a scris: „Ideea că Martorii lui Iehova nu sunt «o religie cunoscută» i-ar face să zâmbească pe mulţi oameni din acest [comitat]. Cu siguranţă, deşi relativ puţini la număr, Martorii sunt foarte bine cunoscuţi în această ţară şi ne vizitează de repetate ori de la uşă la uşă“. Numărând peste 26 000 de Martori care predică în Grecia, cu greu pot fi numiţi ‘o religie necunoscută’!

Un grup de zece membri ai Parlamentului European şi-a exprimat în scris indignarea în legătură cu cazul Georgiadis, mărturisind că erau „extrem de surprinşi şi dezamăgiţi“ în legătură cu o asemenea violare a drepturilor omului în Grecia.

Recurs la Curtea Europeană a Drepturilor Omului

După ce au fost achitaţi şi apoi eliberaţi din închisoare, cei trei Martori care au fost victimele acestei discriminări religioase s-au simţit obligaţi din punct de vedere moral să facă recurs la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La baza acestui recurs s-a aflat detenţia lor ilegală, care s-a dovedit a fi în sine nedreaptă, şi tortura psihică şi fizică la care au fost supuşi, precum şi urmările enorme pe plan moral şi social datorate faptului că au fost de repetate ori privaţi de libertate pentru o perioadă atât de lungă. Având în vedere aceste motive, ei au cerut despăgubiri corespunzătoare şi justificate.

Comisia Europeană a Drepturilor Omului a ajuns în unanimitate la concluzia că în cazurile Tsirlis şi Kouloumpas s-a comis o violare a dreptului acestora la libertate şi la siguranţa persoanei, că detenţia lor a fost ilegală, că au dreptul la despăgubiri şi că nu s-au bucurat de o audiere imparţială în faţa instanţei. Comisia a ajuns la o concluzie asemănătoare şi în cazul Georgiadis.

Nedreptatea este corectată

Audierea a fost stabilită pentru 21 ianuarie 1997. În sală erau prezente multe persoane, printre care studenţi de la Universitatea din localitate, ziarişti şi mai mulţi Martori ai lui Iehova din Grecia, Germania, Belgia şi Franţa.

Dl Panos Bitsaxis, avocatul Martorilor, a vorbit despre „constanta încăpăţânare şi atitudinea de nezdruncinat a autorităţilor greceşti de a refuza recunoaşterea existenţei unei minorităţi religioase“, mai precis a Martorilor lui Iehova. El a denunţat practica autorităţilor greceşti de a-şi baza opinia oficială în legătură cu Martorii pe părerea principalilor lor duşmani: Biserica Ortodoxă Greacă! El a continuat: „Cât de departe poate merge această practică? . . . Şi până când?“ El a vorbit despre „refuzul de a recunoaşte o anumită comunitate religioasă, refuz care pare a fi absurd dacă observaţi că este direct, pe faţă şi fără nici un motiv, împotriva legalităţii, împotriva zecilor de decizii ale Curţii Supreme Administrative“.

Reprezentantul guvernului Greciei a confirmat faptul că autorităţile greceşti au o atitudine bazată pe prejudecăţi prin următoarea declaraţie: „Nu trebuie să uităm că, practic, întreaga populaţie a Greciei a aparţinut secole la rând Bisericii Ortodoxe. O consecinţă firească a acestei situaţii este faptul că organizarea acestei Biserici, statutul miniştrilor ei şi rolul lor în cadrul Bisericii sunt foarte clare. . . . Statutul miniştrilor aparţinând Bisericii Martorilor lui Iehova nu este atât de clar“. Ce recunoaştere evidentă a tratamentului bazat pe prejudecăţi acordat minorităţilor religioase în Grecia!

Libertatea religioasă este apărată

Pe 29 mai s-a pronunţat sentinţa. Preşedintele Camerei, dl Rolv Ryssdal, a citit cu voce tare hotărârea judecătorească. Curtea, compusă din nouă juri, a decis în unanimitate că Grecia a violat articolele 5 şi 6 din Convenţia Europeană. De asemenea, ea le-a acordat petenţilor suma de aproximativ 72 000 $ ca despăgubiri şi pentru acoperirea cheltuielilor de judecată. Dar, ceea ce este cel mai important, decizia a inclus o mulţime de argumente demne de remarcat în favoarea libertăţii religioase.

Curtea a precizat că „autorităţile militare au ignorat în mod flagrant“ faptul că Martorii lui Iehova sunt recunoscuţi în Grecia ca „religie cunoscută“, în conformitate cu deciziile judecătoreşti ale Curţii Supreme Administrative. În continuare s-a făcut următoarea observaţie: „Stăruinţa relevantă a autorităţilor de a nu-i recunoaşte pe Martorii lui Iehova ca «religie cunoscută» şi, ca urmare, desconsiderarea dreptului petenţilor la libertate au fost de natură discriminatorie, având în vedere modul complet diferit în care au obţinut scutire miniştrii Bisericii Ortodoxe Greceşti“.

Mijloacele greceşti de informare în masă au făcut multă publicitate acestui caz. Iată ce a declarat Athens News: ‘Curtea E[uropeană] a criticat cu asprime Grecia în legătură cu cererea [Martorilor] lui Iehova’. Decizia în cazul Tsirlis, Kouloumpas şi Georgiadis v. Grecia oferă speranţa că Statul grec îşi va aduce legislaţia în armonie cu hotărârea Curţii Europene, pentru ca Martorii lui Iehova din Grecia să se poată bucura de libertate religioasă fără intervenţia administraţiei, a armatei sau a bisericii. Mai mult, aceasta este o altă decizie pronunţată de Curtea Europeană împotriva puterii judecătoreşti din Grecia în chestiuni privitoare la libertatea religioasă.a

Martorii lui Iehova îşi preţuiesc libertatea şi se străduiesc să o folosească servindu-i lui Dumnezeu şi ajutându-i pe semenii lor. Aceşti trei miniştri religioşi Martori au înaintat cazurile lor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu pentru un câştig material, ci doar din motive morale şi etice. Prin urmare, toţi trei au decis ca despăgubirile care li s-au acordat să fie folosite în exclusivitate pentru promovarea lucrării educaţionale pe care o înfăptuiesc Martorii lui Iehova.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Esther şi Dimitrios Tsirlis

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Timotheos şi Nafsika Kouloumpas

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Anastasios şi Koula Georgiadis