Epidemiile din secolul nostru
CIUMA neagră care a bântuit Europa în secolul al XIV-lea nu a dus la sfârşitul lumii, aşa cum au prezis mulţi. Dar care este situaţia în zilele noastre? Sugerează oare epidemiile şi bolile din prezent că trăim în acea perioadă pe care Biblia o numeşte „zilele din urmă“? — 2 Timotei 3:1.
„În nici un caz“, poate că veţi gândi. În prezent, progresele înregistrate pe plan medical şi ştiinţific ne-au ajutat, mai mult ca oricând în istoria umană, să înţelegem şi să luptăm împotriva bolilor. Cercetătorii din domeniul medicinei au obţinut o gamă largă de antibiotice şi vaccinuri — arme puternice împotriva bolilor şi a microbilor care provoacă aceste boli. Îmbunătăţirile aduse în domeniul îngrijirii medicale din spitale, precum şi cele legate de tratarea apei, de igienă şi de pregătirea alimentelor au contribuit şi ele la bătălia împotriva bolilor infecţioase.
În urmă cu câteva decenii, mulţi credeau că lupta era aproape încheiată. Variola fusese eradicată, iar alte boli erau ţinta eradicării. Medicamentele au pus capăt cu eficienţă la nenumărate maladii. Specialiştii din domeniul sănătăţii priveau spre viitor cu optimism. Bolile infecţioase aveau să fie înfrânte; urma să se înregistreze cucerire după cucerire. Medicina avea să învingă.
Dar nu a învins. În prezent, bolile infecţioase rămân principala cauză a deceselor din lume; numai în 1996, ele au ucis peste 50 de milioane de persoane. Optimismul din trecut este înlocuit cu o îngrijorare din ce în ce mai mare în ce priveşte viitorul. The World Health Report 1996, un raport întocmit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), dă următorul avertisment: „O mare parte din progresul înregistrat în ultimele decenii în ce priveşte îmbunătăţirea sănătăţii oamenilor se află în prezent în pericol. Ne aflăm în pragul unei crize mondiale în ce priveşte bolile infecţioase. Nici o ţară nu se află în afara pericolului“.
Vechile boli devin mai ucigătoare
Binecunoscutele boli, despre care se credea cândva că fuseseră învinse, apar din nou, în forme mai periculoase şi mai greu de vindecat, ceea ce constituie un motiv de îngrijorare. Un exemplu în acest sens îl constituie tuberculoza, o boală despre care se spunea cândva că era ţinută sub control aproape complet în ţările dezvoltate. Însă tuberculoza nu a dispărut; în prezent, ea ucide anual circa 3 milioane de persoane. Dacă nu se îmbunătăţesc măsurile de control, se crede că pe parcursul anilor ’90 se vor îmbolnăvi de tuberculoză circa 90 de milioane de persoane. Tuberculoza rezistentă la terapia medicamentoasă se răspândeşte în multe ţări.
Un alt exemplu de boală care a reapărut este malaria. Cu 40 de ani în urmă, medicii sperau să elimine rapid malaria. În prezent, această boală ucide anual aproximativ 2 milioane de persoane. Malaria este endemică, adică are un caracter permanent, în peste 90 de ţări şi ameninţă 40% din populaţia lumii. Ţânţarii care poartă paraziţii de malarie au devenit rezistenţi la pesticide, iar paraziţii au devenit atât de rezistenţi la medicamente, încât medicii se tem că, în curând, noi tipuri de malarie vor fi incurabile.
Bolile şi sărăcia
Alte boli ucid fără milă chiar dacă există arme eficiente pentru a le combate. Să luăm, de exemplu, meningita spinală. Există vaccinuri pentru prevenirea meningitei şi medicamente pentru vindecarea ei. La începutul anului 1996, în Africa subsahariană a izbucnit o epidemie de meningită. Probabil că nu aţi auzit prea multe despre ea; totuşi, boala a ucis mai mult de 15 000 de persoane — îndeosebi oameni săraci şi copii.
Infecţiile tractului respirator inferior, inclusiv pneumonia, ucid anual 4 milioane de persoane, majoritatea fiind copii. Rubeola ucide anual un milion de copii, iar tusea convulsivă, alţi 355 000 de copii. Şi dintre aceste decese, multe ar putea fi prevenite cu ajutorul unor vaccinuri ieftine.
Aproximativ 8 000 de copii mor în fiecare zi din cauza deshidratării diareice. Aproape toate aceste decese ar putea fi prevenite cu ajutorul unei bune igiene, a apei potabile sau a administrării unei soluţii de rehidratare orală.
Majoritatea acestor decese au loc în ţările în curs de dezvoltare, unde sărăcia este foarte răspândită. Circa 800 de milioane de persoane — o parte considerabilă din populaţia globului — nu au acces la îngrijirea medicală. Iată ce afirma The World Health Report 1995: „Cel mai mare ucigaş din lume, care este în acelaşi timp şi principala cauză a unei sănătăţi precare şi a suferinţei de pe tot globul, este plasat la sfârşitul listei intitulate «Clasificarea bolilor la nivel internaţional». Acestuia i s-a pus codul Z59,5 — sărăcie lucie“.
Boli recent identificate
Însă alte boli sunt apariţii noi, fiind doar de curând identificate. OMS a declarat recent: „În ultimii 20 de ani au apărut cel puţin 30 de noi boli care ameninţă sănătatea a sute de milioane de persoane. Pentru multe dintre aceste boli nu există nici un tratament, nici o vindecare şi nici un vaccin, iar posibilitatea de a le preveni sau controla este limitată“.
Să luăm, de exemplu, infecţiile cu HIV şi SIDA. Cunoscute de numai aproximativ 15 ani, în prezent ele fac ravagii pe toate continentele. Actualmente, circa 20 de milioane de adulţi sunt infectaţi cu HIV şi peste 4,5 milioane au SIDA. Potrivit raportului Human Development Report 1996, în Europa şi America de Nord, SIDA este acum principala cauză a morţii în rândul adulţilor sub 45 de ani. La nivel mondial, zilnic sunt infectaţi circa 6 000 de oameni — unul la fiecare 15 secunde. Prognozele sugerează că numărul cazurilor de SIDA va continua să crească cu rapiditate. Prin anul 2010, speranţa de viaţă în ţările africane şi în cele asiatice care sunt cel mai grav afectate de SIDA va scădea, probabil, la 25 de ani, precizează o agenţie americană.
Este oare SIDA o boală unică, deosebită, sau s-ar putea să apară şi alte epidemii de boli care să facă ravagii asemănătoare sau chiar mai mari? OMS răspunde astfel: „Fără îndoială, boli încă necunoscute, însă care pot deveni SIDA de mâine, pândesc din umbră“.
Factori care favorizează dezvoltarea microbilor
De ce sunt îngrijoraţi specialiştii din domeniul medical în legătură cu viitoarele epidemii? Unul dintre motive este creşterea numărului de locuitori ai oraşelor. În urmă cu 100 de ani, doar circa 15% din populaţia lumii trăia în oraşe. Însă, conform prognozelor, în anul 2010, mai mult de jumătate din populaţia lumii va locui în zone urbane, îndeosebi în marile oraşe din ţările slab dezvoltate.
Agenţii infecţioşi proliferează în zonele dens populate. Dacă într-un oraş există locuinţe corespunzătoare, precum şi reţele adecvate de alimentare cu apă şi de canalizare şi se asigură o bună îngrijire medicală, riscul apariţiei unor epidemii este redus. Însă oraşele care cresc numeric în cel mai rapid ritm sunt cele din ţările sărace. În unele oraşe nu există decât o toaletă la peste 750 de persoane. În multe zone urbane nu există nici locuinţe corespunzătoare, nici apă potabilă şi nici centre medicale. Acolo unde sute de mii de persoane trăiesc înghesuite în nişte condiţii mizere, probabilitatea ca bolile să se răspândească este cu mult mai mare.
Înseamnă oare aceasta că în viitor epidemiile vor cuprinde numai marile oraşe suprapopulate şi foarte sărace? Revista Archives of Internal Medicine dă următorul răspuns: „Trebuie să înţelegem bine că zonele izolate caracterizate prin sărăcie lucie, o stare de deznădejde economică şi consecinţele acestora oferă cele mai fertile terenuri pentru înflorirea şi răspândirea infecţiilor şi depăşesc cu mult tehnologia de care dispune restul omenirii“.
Nu este deloc uşor ca bolile să fie limitate la o singură zonă. Un număr imens de persoane se află într-o continuă mişcare. În fiecare zi, circa un milion de persoane trec graniţele internaţionale. În fiecare săptămână, un milion de persoane călătoresc din ţări bogate în ţări sărace şi invers. În timp ce oamenii călătoresc, microbii ucigători îi însoţesc. Revista The Journal of the American Medical Association face următoarea observaţie: În prezent, „apariţia unei boli în oricare parte a globului trebuie să fie considerată o ameninţare pentru majoritatea ţărilor, în special pentru cele care sunt centre importante ale călătoriilor internaţionale“.
Prin urmare, în pofida progreselor înregistrate pe plan medical în acest secol, epidemiile continuă să secere o mulţime de vieţi, iar mulţi se tem că cele mai grave epidemii sunt încă de domeniul viitorului. Dar ce spune Biblia despre viitor?
[Text generic pe pagina 4]
Bolile infecţioase rămân principala cauză a deceselor din lume; numai în 1996, ele au ucis peste 50 de milioane de persoane
[Chenarul de la pagina 6]
Rezistenţa la antibiotice
Multe boli infecţioase ajung să fie tot mai greu de vindecat, întrucât au devenit rezistente la antibiotice. Iată ce se întâmplă: Când infectează o persoană, bacteriile se înmulţesc în mod constant, transmiţându-le descendenţilor toate trăsăturile lor genetice. Odată cu apariţia fiecărei bacterii noi, există posibilitatea apariţiei unei mutaţii — o mică eroare de copiere care îi va da noii bacterii o nouă trăsătură. Probabilitatea ca o bacterie să sufere o mutaţie care să îi dea posibilitatea să devină rezistentă la antibiotice este extrem de mică. Însă bacteriile se reproduc de miliarde de ori, uneori dând naştere la trei generaţii de descendenţi în doar o singură oră. Prin urmare, ceea ce este improbabil are loc: din când în când apare câte o bacterie care este greu de distrus cu un antibiotic.
Aşadar, când persoana infectată ia un antibiotic, bacteriile care nu rezistă sunt distruse, iar persoana se va simţi, probabil, mai bine. Însă bacteriile rezistente supravieţuiesc. Iar acum ele nu mai trebuie să se lupte pentru elemente nutritive şi pentru teritoriu cu ceilalţi microbi. Ele se reproduc fără oprelişti. Întrucât o singură bacterie se poate înmulţi ajungând la peste 16 milioane de bacterii într-o singură zi, peste puţin timp, persoana respectivă se va îmbolnăvi din nou. De data aceasta însă, ea este infectată cu un tip de bacterii rezistente la medicamentul despre care se credea că le va distruge. Aceste bacterii pot să-i infecteze şi pe alţi oameni, iar în timp pot avea loc din nou mutaţii, astfel încât ele devin rezistente la alte antibiotice.
Iată ce se spune într-un editorial al revistei Archives of Internal Medicine: „Rapida creştere a rezistenţei bacteriilor, virusurilor, ciupercilor şi paraziţilor la actualele metode terapeutice ne face să ne întrebăm nu dacă, ci când vom pierde acest război pe care omul îl poartă împotriva lumii microbiene“. — Sublinierea ne aparţine.
[Chenarul de la pagina 7]
Câteva boli infecţioase noi, apărute după anul 1976
Locul în care au apărut sau
Anul au fost identificate pentru
identificării Numele bolii prima dată astfel de cazuri
1976 Boala legionarului Statele Unite
1976 Criptosporidioza Statele Unite
1976 Febra hemoragică Ebola Zair
1977 Hantavirusul Coreea
1980 Hepatita D (Delta) Italia
1980 Virusul limfotropic uman tip T-1 Japonia
1981 SIDA Statele Unite
1982 E. coli O157:H7 Statele Unite
1986 Encefalopatia spongiformă bovină* Marea Britanie
1988 Salmonella enteritidis PT4 Marea Britanie
1989 Hepatita C Statele Unite
1991 Febra hemoragică venezuelană Venezuela
1992 Holera vibrio O139 India
1994 Febra hemoragică braziliană Brazilia
1994 Morbillivirusul uman şi cabalin Australia
*Numai în cazul animalelor.
[Provenienţa]
Sursa: OMS
[Chenarul de la pagina 8]
Reapariţia unor boli vechi
Tuberculoza: Conform previziunilor, peste 30 de milioane de persoane vor muri de tuberculoză în acest deceniu. Din cauza unui tratament ineficient al bolii în trecut, tuberculoza rezistentă la terapia medicamentoasă constituie azi o ameninţare la nivel mondial. În prezent, unele tipuri sunt imune la medicamentele care cândva distrugeau complet bacteriile.
Malaria: Această boală afectează anual până la 500 de milioane de persoane, ucigând 2 milioane. Din cauza lipsei de medicamente sau a folosirii greşite a acestora nu s-a reuşit să se ţină sub control această boală. Ca urmare, paraziţii malariei au devenit rezistenţi la medicamentele care cândva îi distrugeau. Faptul că ţânţarii rezistă la insecticide complică această problemă.
Holera: Holera ucide 120 000 de persoane în fiecare an, îndeosebi în Africa, unde epidemiile au devenit mai răspândite şi mai frecvente. Necunoscută în America de Sud timp de decenii, holera s-a abătut asupra Perului în 1991 şi, de atunci, s-a răspândit pe tot continentul.
Denga: Se estimează că acest virus transmis de ţânţari infestează anual 20 de milioane de persoane. Pe parcursul anului 1995, cea mai gravă epidemie de dengă din America Latină şi din insulele Antile înregistrată în ultimii 15 ani a afectat cel puţin 14 ţări. Apar tot mai multe epidemii de dengă, din cauza creşterii populaţiei în oraşe, a răspândirii ţânţarilor purtători de dengă şi a migraţiei în masă a persoanelor infectate.
Difteria: Datorită programelor de imunizare în masă iniţiate cu 50 de ani în urmă, această boală a devenit extrem de rară în ţările industrializate. Însă, din 1990, au izbucnit epidemii de difterie în 15 ţări din Europa de Est şi din fosta Uniune Sovietică. A murit până la un sfert din populaţia care a contractat boala. În prima jumătate a anului 1995 au fost raportate circa 25 000 de cazuri.
Pesta bubonică: Pe parcursul anului 1995, cel puţin 1 400 de cazuri de pestă umană au fost raportate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În Statele Unite şi în celelalte părţi ale globului, boala se răspândeşte în zone în care de decenii nu s-a mai înregistrat vreun caz de pestă.
[Provenienţa]
Sursa: OMS
[Legenda fotografiei de la pagina 5]
În pofida îmbunătăţirilor realizate în domeniul îngrijirii medicale, medicina nu a putut să oprească răspândirea bolilor infecţioase
[Provenienţa fotografiei]
Foto OMS de J. Abcede
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Bolile se răspândesc cu uşurinţă în locurile unde oamenii trăiesc înghesuiţi şi în condiţii mizere
[Legenda fotografiei de la pagina 8]
Circa 800 de milioane de persoane din ţările în curs de dezvoltare nu au acces la îngrijirea medicală