Ciuma neagră nu a fost sfârşitul

ÎN LUNA octombrie a anului 1347, în portul Messina, Sicilia, au sosit din Crimeea câteva galere comerciale. La vâsle se aflau oameni bolnavi, pe moarte. Trupurile lor erau pline de bube negre, de mărimea unui ou, din care curgea sânge şi puroi. Marinarii erau chinuiţi de dureri îngrozitoare şi au murit în decurs de câteva zile de la apariţia primelor simptome.

Şobolanii au fugit de pe corăbii, alăturându-se populaţiei locale de rozătoare. Ei purtau purici infectaţi cu un bacil mortal pentru oameni. Astfel s-a răspândit o boală epidemică cunoscută drept pestă, sau ciuma neagră, cea mai devastatoare epidemie din istoria Europei până la acea dată.

Existau două forme de pestă. O formă era transmisă prin muşcătura unui purice infectat, după care era răspândită prin fluxul sanguin, producând bube şi hemoragii interne. Cealaltă formă era transmisă prin tuse sau strănut, infectând plămânii. Din cauză că existau ambele forme, boala s-a răspândit rapid, cu o ferocitate îngrozitoare. În numai trei ani, ea a decimat un sfert din populaţia Europei; se pare că au murit 25 de milioane de persoane.

Pe atunci, nimeni nu ştia cum se transmitea boala de la o persoană la alta. Unii credeau că aerul era otrăvit, probabil din cauza unui cutremur de pământ sau a unei alinieri neobişnuite a planetelor. Alţii se gândeau că oamenii se îmbolnăveau doar dacă priveau o persoană infectată. Deşi existau păreri diferite, era clar faptul că boala era extrem de contagioasă. Un medic francez a remarcat că era ca şi cum o singură persoană bolnavă „putea infecta întreaga lume“.

Oamenii nu ştiau nici cum să prevină, nici cum să vindece această boală. Mulţi se gândeau la unele profeţii biblice, cum ar fi cea consemnată în Luca 21:11, care prezice că în timpul sfârşitului vor fi epidemii. Deşi se donau bani la biserici, pesta continua să facă ravagii. Iată ce a scris un italian care a trăit în acele zile: „Nici un clopot nu bătea şi nimeni nu plângea, indiferent pe cine pierduse, pentru că aproape toţi se aşteptau să moară . . . oamenii spuneau şi credeau că «acesta este sfârşitul lumii»“.

Cu toate acestea, nu a fost sfârşitul. În ultimele decenii ale secolului al XIV-lea, pesta a încetat să mai facă victime. Lumea a continuat să existe.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 3]

Archive Photos