De la cititorii noştri

Administrarea banilor Sunt foarte recunoscătoare pentru seria de articole „Cum puteţi să vă administraţi banii?“ (22 decembrie 1996). Cheltuiam prea mulţi bani şi dădeam dovadă de puţină stăpânire de sine. Însă, după ce am citit aceste articole, am început să-mi ţin sub control cheltuielile. Acum, când ochii îmi doresc ceva, mă întreb dacă am într-adevăr nevoie de ceea ce văd.

J. B., Brazilia

Soţul meu este şomer de cinci luni şi avem trei copii pe care trebuie să-i îngrijim. Aşadar am început să pun în aplicare câteva dintre sugestiile prezentate în acest articol. Mi-am cumpărat un carneţel, am trasat nişte rubrici şi am întocmit o listă a cheltuielilor. În acest mod am putut să ne administrăm banii pe ultimele trei luni şi încă mai avem o mică rezervă pentru situaţii neprevăzute. Este într-adevăr folositor să ne facem o listă a cheltuielilor.

L. S., Republica Cehă

Înfruntarea încercărilor Mă simt îndemnat să spun câteva cuvinte pe marginea articolului „Întăriţi pentru a face faţă încercărilor viitoare“ (22 decembrie 1996). Am rămas impresionat de modul în care Edward Michalec a perseverat când s-a confruntat cu cele mai grele situaţii. Iubirea faţă de Iehova, faţă de semeni şi faţă de adevăr a reieşit cu claritate din conduita sa fidelă şi din perseverenţa sa.

K. B., Statele Unite

Suferinţa lui Maggy Vă mulţumesc pentru că aţi publicat articolul „Suferinţa lui Maggy şi binecuvântarea mea“ (22 decembrie 1996). Mi-a fost greu să-mi stăpânesc lacrimile în timp ce citeam despre sacrificiul pe care l-a făcut această mamă în ultimele zile ale vieţii sale pentru ca fiica ei să se nască sănătoasă. Mi-a plăcut, de asemenea, ce a spus soţul ei, şi anume că durerea i se diminua încetul cu încetul, cu cât vorbea mai mult despre moartea soţiei lui — un subiect pe care, probabil, tindem să-l evităm când vorbim cu rudele celui decedat. Sper că voi putea face cunoştinţă cu Maggy la înviere.

L. S. C., Spania

Articolul demonstrează modul în care putem să manifestăm un interes sincer unii faţă de alţii în cadrul congregaţiei. Colaboratorii creştini au adus mâncare pentru soţul lui Maggy timp de câteva luni şi, de asemenea, îmbrăcăminte pentru fetiţa lui. Este o lecţie care ne îndeamnă să facem mai mult decât doar să trimitem condoleanţele noastre prin intermediul unei ilustrate sau să telefonăm!

P. L., Statele Unite

Vreau să vă mulţumesc din toată inima pentru acest articol. Soţia mea a murit într-un accident rutier la trei săptămâni după moartea lui Maggy, lăsându-mă singur cu opt copii. Înţeleg durerea pe care a simţit-o şi pe care încă o simte Lorne Wilkins. Vă mulţumesc pentru că publicaţi astfel de articole pentru noi. Ele într-adevăr ne susţin şi le oferă încurajare tuturor celor care trec prin asemenea suferinţe.

B. B., Franţa

Cel mai bun prieten se mută Vreau să îmi exprim adânca apreciere pentru articolul „Tinerii se întreabă . . . De ce s-a mutat cel mai bun prieten al meu?“ (22 decembrie 1996). A venit la momentul potrivit. În curând, una dintre prietenele mele se va muta; ea şi soţul ei vor sluji într-o congregaţie în care este o mai mare nevoie de predicatori. Cu toate că sunt foarte fericită pentru ea, ştiu că îmi va fi foarte dor de ea. Vă mulţumesc pentru excelentele voastre sfaturi.

R. A., Italia

Nu vă puteţi imagina cât de mult m-a impresionat articolul când supraveghetorul de circumscripţie, ministru itinerant, ne-a părăsit ca să slujească într-o altă zonă. S-a îngrijit atât de mult de necesităţile mele de ordin spiritual şi afectiv! Aşa cum arăta fotografia din cadrul articolului, a fost dureros să-mi iau rămas bun de la el. Cât de oportune sunt sugestiile voastre pentru că mă ajută să fac faţă singurătăţii.

J. D., Nigeria